Umanismul. Renasterea artistica

RenaÅŸterea

Termenul de Renaştere se aplică civilizaţiei Europei occidentale, care în intervalul secolelor XIV-XVI a reuşit să depăşească celelalte civilizaţii. Renaşterea a apărut în Italia, care în prima jumătate a mileniului al II-lea era cea mai bogată ţară din Europa.
Originile Renaşterii. Patria de origine a Renaşterii a fost Italia. Aici viaţa urbană şi dezvoltarea economică erau superioare celorlalte ţări ale Europei. Astfel, numeroşii protectori ai culturii (numiţi mecena) aveau posibilitatea să folosească resurse însemnate pentru sprijinirea ştiinţelor şi artelor. Cel mai vestit mecena al Renaşterii a fost conducătorul Florenţei din secolul al XV-lea Lorenzo de Medici (supranumit Magnificul), la curtea căruia au activat numeroşi artişti şi gânditori. Fărâmiţarea politică a favorizat existenţa a mai multor centre ale Renaşterii italiene, dintre care cel mai însemnat a fost Florenţa. Citeste tot articolul

Revoluţia industriala în Evul Mediu

Evul Mediu este este perioada istorică cuprinsă între antichitate şi epoca modernă. Convenţional, unii istorici consideră că Evul Mediu, în Europa, ar fi cuprins între căderea Imperiului Roman de Apus (476) şi începutul Revoluţiei franceze (1789). Caracteristica societăţii Evului Mediu este divizarea ei în cele trei ordine: clerul, nobilimea şi oamenii de rând. Dintre acestea, clasele fundamentale erau: nobilimea deţinătoare de domenii (numite feude în Occident) şi ţărani dependenţi.

Evul Mediu a cunoscut mari progrese din punct de vedere economic şi tehnologic datorită utilizării maşinilor puse în funcţiune de diverse surse de energie şi a inovaţiilor din domeniul agriculturii. Citeste tot articolul

Ideile, artele si ştiinţele în Antichitate

Orientul antic se întindea pe o suprafaţă enormă (de la ţărmul răsăritean al Mării Mediterane până la Oceanul Pacific). în această zonă au apărut primele civilizaţii, (în Egipt, Mesopotamia, India, China), caracterizate printr-o viaţă economică dezvoltată (apariţia agriculturii), formarea statului, utilizarea scrisului.

Mitologie şi ştiinţă în Orient

In urmă cu mii de ani, oamenii nu-ÅŸi puteau explica toate evenimentele ÅŸi fenomenele. De aceea, au inventat mituri, adică poveÅŸti care consituiau o încercare de a găsi cauzele diferitelor întâmplări ÅŸi fenomene. Miturile constituie mitologia, extrem de bogată în Orient. De exemplu, în toate mitologiile se întâlneÅŸte mitul despre potop, prin care se explicau anumite inundaÅ£ii catastrofale. însă, în acelaÅŸi timp, în Orientul antic existau multe cunoÅŸtiinfe ÅŸtiinÅ£ifice. Astfel, popoarele Orientului au făcut primele descoperiri ÅŸtiinÅ£ifice în astronomie, matematică, medicină, geografie. Au apărut primele calendare, tabele matematice, reÅ£ete pentru medicamente, tratate de agricultură. în India au fost descoperite cifrele zise „arabe” (arabii au fost cei ce le-au răspândit în alte zone). Citeste tot articolul

Etnogeneza romaneasca

Etnogeneza

Procesul de etnogeneză a românilor a fost iniţiat de cucerirea de către romani a Daciei şi a teritoriilor învecinate din Peninsula Balcanică. Spaţiul etnogenezei românilor a cuprins iniţial o zonă mai largă pe ambele maluri ale Dunării în aria romanităţii orientale. Elementele constitutive ale etnogenezei româneşti sunt substratul traco-dac, stratul roman şi adstratul slav. Citeste tot articolul

Formarea popoareleor medievale

Formarea popoarelor romanice

In câteva secole, Roma a cucerit un uriaş teritoriu în jurul Mării Mediterane. în urma acestui fapt, s-a desfăşurat o primă sinteză etnică şi lingvistică dominată de procesul de romanizare.

Romanizarea este un proces care s-a desfăşurat datorită mai multor factori precum: oraşele, armata, coloniştii aduşi în teritoriile cucerite etc. Localnicii din regiunile devenite provincii romane (Italia, Galia, Spania, Dacia etc.) şi-au însuşit civilizaţia, tradiţiile, religia, cultura romanilor şi, în special, limba cuceritorilor, limba latină. Citeste tot articolul

Mediul inconjurator din orizontul local

Mediul înconjurător reprezintă totalitatea componentelor naturale (substrat, relief, climă, hidrografie, vegetaţie, faună, sol) şi a componentelor antropice (omul şi activităţile lui) care interacţionează şi generează starea actuală a Terrei. Ramura geografiei care se ocupă cu studiul mediului înconjurător este geografia mediului înconjurător.
Factorii geoecologici reprezintă totalitatea componentelor din cadrul structurii mediului înconjurător. Fiecare factor are rolul său bine determinat şi contribuie la asigurarea echilibrului planetar.
Unităţile teritoriale în care componentele de mediu au trăsături asemănătoare se numesc tipuri de medii.
Expresia vizibilă în teritoriu a tipurilor de mediu se numeşte peisaj geografic şi el va reflecta legăturile existente între componentele sale. Citeste tot articolul

Ansambluri economice si geopolitice ale lumii

Deşi Terra, singura planetă umanizată a sistemului solar, este unică, la nivelul său apar numeroase diferenţieri cauzate de factori naturali, politici, istorici, economici, culturali etc. Ele se reflectă în inegala răspândire a populaţiei, în gradul de dezvoltare economică variat şi în standardul general de viaţă nuanţat.
Lumea de azi este polarizată, gravitând spre centre de decizie regională (statală sau suprastatală), cu influenÅ£a răsfrântă, adesea, în plan global. Cea mai expresivă diferenÅ£iere este între Nord ÅŸi Sud, adică între ţările bogate (concentrate preponderent în zona temperată a emisferei nordice) ÅŸi cele sărace (grupate în „sudul” celor dintâi, majoritar în emisfera meridională). Citeste tot articolul

Industria si serviciile

Industria este o ramură a producţiei materiale, individualizată pe baza diviziunii sociale a muncii, prin care omul transformă materiile prime - extrase din subsol sau recoltate - în mijloace de producţie şi bunuri de consum.
Pe ansamblul economiei mondiale, industria ocupă locul principal, acoperind prin valoarea ÅŸi diversitatea produselor realizate cerinÅ£ele tuturor sectoarelor de activitate. Industria, spre deosebire de alte ramuri ale economiei, este purtătoarea celor mai avansate relaÅ£ii de producÅ£ie. în Europa, America de Nord ÅŸi Japonia, activităţile industriale au marcat puternic sistemul economic ÅŸi social, astfel încât ţările ajunse bogate, în opoziÅ£ie cu ţările slab dezvoltate, au fost considerate „ţări industriale”.
Pentru determinarea gradului de dezvoltare industrială se ia ca bază valoarea producţiei industriale sau contribuţia industriei la creşterea venitului naţional. Citeste tot articolul

Agricultura

Agricultura (cultura plantelor şi creşterea animalelor) este cea mai veche ramură a economiei mondiale. In unele ţări din Asia, Africa şi America de Sud este şi astăzi principala ramură economică şi sursă de subzistenţă. Citeste tot articolul

Resursele naturale

Activitatea economică desfăşurată de către societatea umană nu se poate concepe fără resursele naturale, pe baza cărora se produc diverse bunuri, folosite de către omenire.
Resursele naturale sunt: apa, aerul, radiaţia solară, vegetaţia şi fauna, solurile, litosfera cu substanţele minerale din sol şi subsol, rocile etc.
între oameni şi componentele mediului natural există o strânsă legătură, în sensul că oamenii exploatează şi folosesc resursele acestuia spre binele lor.
Exploatarea resurselor trebuie făcută raţional şi pe cât posibil ocrotită natura. Citeste tot articolul

« Previous Page — Next Page »