Salvaţi beisa arabă!

Ultima beisă arabă din libertate a fost ucisă în 1972. Din fericire ecologiştii britanici au salvat înainte de acest moment câteva exemplare, iar în acest fel au asigurat supravieţuirea speciei.
Programul de salvare al beisei arabe a fost prima iniţiativă de acest gen. Specia a fost salvată în ultimul moment, iar astăzi în libertate trăiesc mai multe sute de exemplare. Citeste tot articolul

Metamorfoza în dezvoltarea insectelor

Multe insecte traversează un ciclu vital uimitor, când din ouă se transformă treptat în exemplare adulte, trecând prin mai multe stadii. Acest proces poartă denumirea de metamorfoză.
Momentul în care libelula „mototolită” iese din membrana larvară insignifiantă, este copleÅŸitor. Insecta adultă utilizează altă sursă de hrană ÅŸi îşi foloseÅŸte toate forÅ£ele pentru a-ÅŸi găsi o parteneră corespunzătoare pentru formarea unei noi generaÅ£ii. Citeste tot articolul

Pinguinul mare

Ordin: Charadriiformes
Familie: Alcidae
Gen si specie: Pinguinus impennis

Ultima pereche de pinguini mari a fost ucisă pe o insulă de lângă coastele Islandei, în anul 1844. Această specie a fost exterminată de vânători şi colecţionari.
Deoarece nu ştia să zboare, pinguinul mare a fost o pradă uşoară şi astfel a fost vânat timp de secole pentru carnea lui. Specia a fost ameninţată cu dispariţia încă din secolul al XVIII-lea, când oamenii au realizat că din penele sale se pot obţine perne şi plăpumi.
Citeste tot articolul

Ciripedul de stâncă

Clasa: Malacostraca
Ordin: Thoracica
Familie: Balanidae
Gen si specie: Balanus balanoides

Ciripedul de stâncă ce trăieşte ataşat de suprafeţele stâncoase, se înrudeşte cu crevetele şi racii. Acesta îşi filtrează hrana din apă cu ajutorul prelungirilor segmentate, flexibile.
Ciripedul de stâncă supravieţuieşte şi în condiţii de viaţă extreme, pe stâncile din regiunea de flux-reflux. Deoarece are o cochilie dură ce se închide ermetic, trăieşte şi în locuri în care puţine vieţuitoare pot supravieţui. Este printre cele mai răspândite vieţuitoare de pe malul mării.

Mod de viaţă

Deşi aspectul exterior al ciripedului de stâncă aminteşte de al unor specii de melci, este mai degrabă un crustaceu. Cochilia sa calcaroasă ascunde un corp ce seamănă cu al crevetelor. Cele şase perechi de prelungiri sunt exteriorizate prin orificiul de pe acoperişul cochiliei, iar acestea sunt folosite la obţinerea hranei. în timpul refluxului ciripedul de stâncă îşi închide cochilia cu ajutorul a patru plăci de acoperire, iar în acest fel apa nu pătrunde prin cochilie şi animalul nici nu se deshidratează datorită acţiunii vântului sau a razelor solare.

Cochilia este alcătuită din patru-ÅŸase plăci calcaroase ce iniÅ£ial sunt albe, iar cu timpul devin galben-cenuÅŸii, datorită stabilirii algelor minuscule pe suprafaÅ£a acestora. Datorită formei sale conice, cochilia este extrem de rezistentă. PereÅ£ii stâncoÅŸi verticali ai coastelor par a fi complet lipsiÅ£i de viaţă, însă cu siguranţă putem găsi câţiva ciripezi de stâncă. Pe stâncile ferite, în special în zona de flux-reflux, uneori miÅŸună ciripezii de stâncă. Pe multe coaste aceste „zone de ciripezi de stâncă” formează o dungă albă, evidentă. Această fâşie este mărginită deasupra de stânci negre, acoperite de alge, iar dedesubt o zonă plină de alge marine ÅŸi midii.

Alimentaţie şi mod de hranire

Deoarece ciripedul de stâncă se fixează puternic de locul de trai, nu se miÅŸcă nici în timpul căutării hranei. Acesta se bazează pe apă, ce îi „livrează” hrana la domiciliu.
Ciripedul îşi deschide plăcile de acoperire ale cochiliei, îşi întinde prelungirile flexibile, filtrează apa, iar în acest fel colectează materiile nutritive. Prelungirile sale realizează aproximativ 40 de mişcări pe minut şi împing apa spre cochilie. Ciripedul de stâncă se poate hrăni doar când este acoperit de apă. Din acest motiv exemplarele ce se află mai jos pe ţărm, se pot hrăni mai mult decât cele aflate mai sus.

Primii au iniţial o creştere mai rapidă, însă mor mai repede. Ciripezii de stâncă stabiliţi în zonele mai adânci se pot reproduce deja la vârsta de un an, însă mor după trei ani. Exemplarele ce trăiesc mai sus pe ţărm se reproduc abia la vârsta de doi ani, însă pot trăi chiar şi cinci ani.

ÅžtiaÅ£i că…
• Aceste vieţuitoare se ataşează de orice suprafaţă dură: exteriorul vaselor, cochiliile scoicilor, midiilor sau scutul racilor, dar chiar şi de carapacea   ţestoaselor Unele specii pot fi   întâlnite şi pe corpul balenelor şi pe şerpii de mare.
• Ciripedul de stâncă este hrana murexului purpuriu, ce consumă şi midii comestibile. în mod normal cochilia acestor melci este deschisă la culoare, însă a exemplarelor ce se hrănesc cu scoici este închisă. Cochilia melcilor ce se hrănesc cu ambele tipuri de vieţuitoare este deschisă şi prezintă dungi închise, fapt ce denotă hrana mixtă consumată.
• Pe o stâncă cu suprafaţa de un metru pătrat, pot trăi chiar şi 45 000 de ciripezi de stâncă.

Reproducere

Deşi ciripedul de stâncă este hermafrodit, fecundarea are loc cu participarea unui exemplar învecinat. Exemplarele ce trăiesc singuratice nu se reproduc, deoarece fecundarea nu poate avea loc. Unul dintre ciripezi introduce materialul germinativ mascul printr-un tub în corpul celuilalt. Ciripezii îşi păstrează celulele germinative femele fecundate în interiorul cochiliei, timp de patru luni. în acest timp ouăle se transformă în larve în stadiu nauplius,  ce înoată libere. După ce se dezvoltă, larvele ajung în apă. Timp de aproximativ o lună sunt duse de curenţi şi se hrănesc cu plancton vegetal. în această perioadă năpârlesc în total de şase ori şi se transformă în stadiul larvar cypris, ce prezintă două membrane. Larvele se scufundă la fundul apei, pentru a căuta o suprafaţă solidă de ataşare.

Dacă găseşte un loc corespunzător, larva se fixează de stâncă şi i se dezvoltă plăcile calcaroase protectoare. Restul vieţii şi-l petrece în poziţie culcată pe spate, iar cu ajutorul picioarelor transformate în prelungiri flexibile, filtrează apa mării din jur.

Observaţii pe teren
Ciripezii de stâncă pot fi întâlniţi pe aproape toate coastele stâncoase. Aceştia apar în special în regiunea medie de flux-reflux, iar pe crestele stâncoase pot forma un veritabil covor.
Ciripezii de stâncă din locurile ferite au cochilia joasă, însă cei de pe creste o au mai înaltă, pentru a face faţă acţiunii valurilor. Diferitele specii formează de regulă fâşii de culori diferite pe stânci. Exemplarele mici şi albe ce tocmai s-au ataşat, trăiesc lângă exemplarele mai vârstnice şi mai mari, de culoare gălbuie şi tot aici apar şi resturile exemplarelor moarte, al căror interior a fost consumat de melci sau alţi prădători.

Caracteristici mai importante

Dimensiuni corporale
Diametrul: aproximativ 3 om
Reproducere
Modul de reproducere: ciripedul de stâncă este hermafrodit, iar fecundarea este internă
Ouăle: rămân în corp timp de patru luni înainte de apariţia larvelor
Larvele: timp de o lună sunt componentele planctonului, apoi se ataşează de o stâncă şi se transformă într-un individ adult
Mod de viaţă
Hrana: în special materii vegetale microscopice, ce sunt duse de curenţi
Durata vieţii: cel mult 5 ani
Specii înrudite
Ciripedul de stâncă este încadrat în clasa crustaceelor, şi se înrudeşte cu crevetele şi racii.

Teritoriul de răspândire al ciripezilor

Aria de răspândire
Diferitele specii de ciripezi pot fi întâlnite în toată lumea, pe coastele stâncoase.
Protecţia speciilor
Deşi nu sunt ameninţate în mod direct de către om, speciile de ciripezi suferă datorită poluării mărilor. în corpul acestora se concentrează metalele grele, în special zincul şi astfel sunt buni indicatori ai poluării apelor.

Caracteristicile specifice ale ciripedului de stâncă
In timpul fluxului: dacă ciripedul de stâncă este acoperit de apă, îşi deschide placa de acoperire şi îşi întinde prelungirile.
Prelungirile: sunt flexibile, filtrează apa şi transportă materiile nutritive în cochilie.
In timpul refluxului: ciripedul de stâncă îşi închide placa de acoperire.
Cochilia: este alcătuită din patru-şase plăci calcaroase, în funcţie de specie. La exemplarele tinere plăcile sunt albe ca varul. Cu timpul acestea se acoperă de alge gaiben-cenuşii. în locurile mai expuse cochilia este mai înaltă, iar în «cele mai protejate este mai joasă.
Secţiune prin ciripedul de stâncă
Plăcile de acoperire sunt conectate între ele de musculatură, iar în urma contracţiei acesteia plăcile se închid deasupra corpului cavitar şi a prelungirilor. Ciripedul se ataşează de stânci cu o musculatură puternică.

Gândacul-sfârlează

Clasa: Insecta
Ordin: Coleoptera
Familie: Gyrinidae
Gen si specie: Gyrinus natator

Gândacul-sfârlează poate să zboare, să sară, să se scufunde şi chiar să alerge pe suprafaţa apei. Cercuieşte neîncetat pe suprafaţa apei în căutare de insecte şi larve.
Gândacii-sfârlează par a fi o multitudine mişunătoare de insecte pe suprafaţa apelor liniştite. Aceştia îşi induc în eroare inamicii prin comportamentul lor şi îşi atacă prăzile fulgerător. Citeste tot articolul

Acvila porumbacă

Ordin: Falconiformes
Familie: Accipitridae
Gen si specie: Hieraaetus fasciatus

Acvila porumbacă este un vânător puternic şi îndemânatic. Aceasta îşi surprinde victimele prin faptul că atacă fulgerător, zburând din spatele dâmburilor sau a crestelor stâncoase.
Graţioasă acvilă porumbacă de dimensiuni medii, se încadrează printre cei mai îndemânatici vulturi. Frecvent prinde prăzi de o greutate apropiată de a sa. în perioada de clocit păsările cercuiesc la înălţime, pentru a-şi ocroti cuibul. Citeste tot articolul

Ţigănuşul

Ordin: Ciconiiformes
Familie: Threskiornithidae
Gen si specie: Plegadis falcinellus
Ţigănuşii sunt păsări sociabile şi îşi împart cu plăcere habitatul cu diferite specii de stârci. Această specie deosebită este ameninţată de drenarea şi defrişarea habitatului.
Penele ce strălucesc în verde, lila şi bronz, sunt caracteristicile specifice ale ţigănuşului. Această pasăre cu ciocul recurbat scormoneşte în mâl în căutare de hrană. Citeste tot articolul

Stârcul alergător

Ordin: Charadriiformes
Familie: Dromadidae
Gen si specie: Dromas ardeola

Stârcul alergător ce trăieşte pe ţărmurile Oceanului Indian, este unic printre păsările ce trăiesc pe malul apelor, deoarece îşi construieşte un tunel adânc şi spaţios în solul nisipos.
In timpul zborului starcul alergător poate fi confundat cu uşurinţă cu ciocîntorsul
datorită penajului alb cu negru, însă ciocul robust se diferenţiază clar de ciocul
elegant şi încovoiat al celui din urmă. Citeste tot articolul

Pietrarul sur

Ordin: Passeriformes
Familie: Muscicapidae
Gen si specie: Oenanthe oenanthe
Mulţumită penajului viu colorat, pietrarul sur vioi înveseleşte regiunile stâncoase şi pietroase în perioada aprilie-octombrie. Această pasăre poate fi observată rar stând pe crengile arborilor.

Pietrarul sur trăieşte de regulă în regiunile deschise, pe sol sau în apropierea acestuia. Este mereu activ şi zboară
de pe o piatră pe alta. Este o pasăre montană caracteristică, ce cuibăreşte în crăpăturile stâncilor şi vânează insecte pe pajiştile alpine. Citeste tot articolul

Huhurezul bărbos

Ordin: Strigiformes
Famili: Strigidae
Gen si specie: Strix nebulosa
Având anvergura aripilor aproape cât lungimea braţelor unui om, huhurezul bărbos este una din cele mai mari specii de strigiforme. în ciuda dimensiunilor considerabile, se hrăneşte în special cu şobolani de apă mici.

Mulţumită penajului moale şi gros, huhurezul bărbos supravieţuieşte iernilor grele din pădurile nordice. Pasărea planează silenţios în timp ce scrutează solul sau ascultă şi cele mai subtile sunete dintr-un loc de observaţie înalt. Citeste tot articolul

Next Page »