Activitatea petelor solare

Petele solare

Petele solare sunt pete de pe fotosfera Soarelui. Fotosfera (în greacă: stratul luminii) reprezintă învelişul de gaze cu structură granuloasă, care înconjoară Soarele, vizibil cu ochiul liber. Grosimea fotos-ferei este de 400 km. Temperatura fotosferei, din exterior spre interior creşte de la 4300 grade Kelvin la 9000 de grade. Petele solare de cele mai multe ori apar grupate. Pe petele mai mari putem observa un nucleu mai închis la culoare (numit umbra) şi zona mai deschisă la culoare din jurul nucleului (numită penumbra). Temperatura umbrei este de cea. 4300 de grade Kelvin, lungimea de 2000-20.000 km, temperatura penumbrei este de 5500 grade, iar lungimea ei de 4000-500.000 km. Culoarea neagră a petelor solare este rezultatul contrastului faţă de mediu. Durata de viaţă a grupurilor de pete este în medie de 6 zile.

O IDEE
Pentru observarea petelor solare nu este nevoie de nici un instrument special. Petele sunt vizibile şi cu ochiul liber. Bineînţeles nu putem privi în mod direct în Soare. O sticlă cromată sau o pereche de ochelari de soare ne protejează ochii. Putem utiliza şi binoclu acoperit cu un strat corespunzător de protecţie.

Formarea petelor solare

Cauza apariţiei petelor solare nu este cunoscută în totalitate nici în prezent. Cu mare probabilitate câmpul magnetic al soarelui are o importanţă semnificativă, adică petele solare sunt cauzate de câmpurile magnetice puternice care apar în anumite locuri pe suprafaţa Soarelui. Câmpurile apar deja când încă pata nu este vizibilă. Aceste câmpuri îngreunează erupţia spre suprafaţă a gazelor fierbinţi. Acest lucru ar putea explica temperatura scăzută constatată în petele solare. Cauza apariţiei câmpurilor o reprezintă rotaţia oscilantă a Soarelui, adică rotaţia în jurul axei sale. Această rotaţie este deosebit de lentă, privită de pe Pământ pare şi mai lentă decât în realitate, deoarece direcţia de rotaţie a Pământului în jurul Soarelui corespunde direcţiei de rotaţie a Soarelui. Soarele prezintă o rotaţie diferenţială, adică zonele ecuatoriale se rotesc mai rapid decât zonele de la poli. Durata rotaţiei la ecuator este de 25 de zile, la poli de 34 de zile. Cele mai frecvente pete sunt grupurile de pete bipolare. Acestea de regulă sunt grupuri de pete situate paralel cu o latitudine, care la capetele estice şi vestice prezintă polaritate opusă.

Apariţia petelor solare

Petele solare sunt vizibile aproape întotdeauna. Indicele activităţii solare îl reprezintă numărul relativ R. Un ciclu de activitate solară are în medie 11 ani. Şi valoarea maximelor este diferită: ultima maximă a fost înregistrată în 2002. Cea mai mare valoare înregistrată până în prezent datează din 1957: numărul relativ a crescut peste 200. în cursul minimului activităţii solare Soarele poate fi lipsit de pete săptămâni întregi, pe durata maximă putem număra şi peste 10-20 de grupuri de pete, cu multe pete individuale. Activitatea petelor solare în 4 ani ajunge de la minim la maxim şi durează 7 ani până ce scade din nou la minim.

Descoperirea petelor solare
In mod uimitor în vechile scrieri petele solare nu sunt menţionate, chiar dacă sunt vizibile şi cu ochiul liber. Astfel pe Galilei îl putem considera descoperitorul acestor pete solare, care le-a descris pentru prima dată, ca în aceeaşi perioadă cu alţi savanţi. In trecut se pomeneau numai obiectele negre care se mişcau între Soare şi Pământ, acestea probabil fiind petele solare.

Efectul petelor solare

Dacă activitatea Soarelui creşte, creşte şi puterea de radiaţie a undelor de energie şi a particulelor. Se presupune că activitatea solară influenţează condiţiile meteorologice ale Pământului, având efect şi asupra funcţionării organismului uman. De exemplu se crede că epidemiile au o legătură cu radiaţiile mai puternice ale Soarelui. Efectul solar poate perturba de exemplu recepţia undelor scurte. Luminile polare (aurora boreală) sunt cauzate tot de o activitate solară puternică.