Agresiunea

Agresivitatea

Comportamentul agresiv este prezent în toate culturile, la toate nivele sociale, din păcate fiind un fenomen cotidian. Acest fenomen se întâlneÅŸte atât în relaÅ£iile dintre state - când un stat este în conflict cu altul - cât ÅŸi între adepÅ£ii diferitelor ideologii sau sub forma tonului ridicat între părinÅ£i ÅŸi copii, eventual sub forma ameninţării fizice, sau chiar între cei mici „drăgălaÅŸi” care se ameninţă, vorbesc dur unii cu alÅ£ii.
în ciuda faptului că agresiunea are diferite forme de manifestare, esenţa acesteia poate fi redată scurt, într-o singură definiţie: mod de comportament îndreptat spre jignire, molestare, distrugere.
Agresiunea poate fi îndreptată împotriva altor oameni sau de exemplu împotriva animalelor, însă în stare de tensiune nervoasă putem fi agresivi şi faţă de noi înşine.

Apariţia agresiunii

Agresiunea este o formă de comportament natural, instinctual al omului. Această opinie este acceptată atât de psihoanalişti, cât şi de psihologi comportamentalişti. Agresiunea face parte din lupta de supravieţuire a individului, a speciei. Este alimentată de un impuls supus anumitor modele, mecanisme, stimuli comportamentali, din acest motiv fiind inevitabilă în cadrul convieţuirii umane. Există numeroase dovezi în acest sens prin compararea comportamentului animal cu cel uman. Conform unei alte opinii, cauza agresiunii este un presupus instinct evolutiv, în opinia psihoanaliştilor este consecinţa frustrării.

Agresiunea ca o formă comportamentală însuşită

Agresiunea nu există însă numai ca o formă comportamentală la nivelul instinctelor umane ci şi una observată şi însuşită, aşa cum demonstrează numeroase experimente. Copiilor cărora le sunt prezentate filme cuprinzând scene agresive, după vizionare vor avea un comportament mult mai agresiv unii faţă de alţii decât cei care anterior au vizionat filme liniştite despre natură.

Frustrarea ÅŸi agresiunea

Intr-o altă opinie experimentarea unor situaţii de frustrare determină agresivitatea omului. Exemplul cel mai elocvent este cumpărătorul care introduce fise în automat însă nu primeşte nici marfă nici banii. Majoritatea oamenilor într-o asemenea situaţie încep să înjure şi de regulă lovesc cu pumnul sau cu piciorul automatul.

Cauzele nu sunt întotdeauna cunoscute
Multe ramuri ştiinţifice încearcă să determine cauzele concrete ale agresivităţii, însă nici psihologii, nici alţi cercetători nu au reuşit să găsească o explicaţie clară, general valabilă.

Sexualitatea ÅŸi agresiunea

Adesea sexualitatea este însoţită de un comportament agresiv inocent, ca de exemplu muşcatul, zgâriatul. Centrele nervoase ale sexualităţii şi ale agresivităţii sunt situate aproape unul de altul.  Aceasta însă nu înseamnă că dorinţa sexuală trebuie să se transforme în mod obligatoriu în agresivitate, dar totuşi uneori se poate întâmpla. în violenţa sexuală sunt prezente în acelaşi timp dorinţa şi agresivitatea.

Autoagresiunea
Omul poate manifesta un comportament agresiv faţă de sine însuşi denumit autoagresiune. îşi poate dăuna în multe feluri: cu alcool, droguri, masochism, iar în cel mai dur mod - prin sinucidere. Poate fi agresiv cu sine însuşi în ciuda faptului că este conştient de consecinţe. Mai mulţi psihologi afirmă că este vorba de o auto-pedeapsă când nu corespunde propriilor cerinţe.

Influenţele mediului

Mediul social nefast, frustra-ţiile frecvente contribuie la formarea comportamentului agresiv. Rezultatele cercetărilor indică că anumite trăsături înnăscute ale personalităţii pot predispune la agresivitate, ceea ce desigur nu înseamnă o disculpare şi o îndreptăţire a actului agresiv.