Alti hormoni

Hormonii care reglează maturizarea sexuală

Epifiza sau glanda pineală, asemănătoare unui con de brad ce se îngustează în partea inferioară este localizată între diencefal şi creierul mijlociu. în copilărie, glanda produce hormonul de stimulare a melanocitelor (MSH). Conform supoziţiilor cercetătorilor, rolul hormonului MSH în organism este întârzierea maturizării sexuale. Secreţia de mela-tonină la pubertate încetează, iar hormonii gonadotro-pini produşi de hipofiză îşi încep activitatea. începe procesul de maturizare sexuală. Organele genitale încep să crească şi devin mature din punct de vedere sexual. Funcţia hormonului MSH nu este cunoscută în totalitate nici în prezent. Melatonina are un rol în pigmentarea pielii, în anumite procese metabolice şi în reglarea echilibrului de apăsare în organism.

Efect ultra rapid
Hormonii tisulari şi neu-rohormonii îşi produc efectul în locul în care sunt secretaţi. Efectul acetilcolinei produse în legăturile dintre muşchi-nervi pe plăcile motorii, precum şi efectul endor-finei produse în hipofiză se exercită în fracţiuni de secundă.

Timusul: un organ limfatic important

Timusul, considerat tradiţional o glandă endocrină este un organ limfatic important. Glanda localizată în spatele sternului, înaintea inimii începe să se dezvolte după naştere, iar la adolescenţă involuează. La vârstă adultă, locul glandei este ocupat de ţesut adipos. Limfocitele T produse în timus joacă un rol deosebit de important în producerea anticorpilor şi în apărarea organismului. Sarcina limfocitelor T ajunse în fluxul sanguin şi limfatic este producerea de anticorpi speciali, diferiţi în funcţie de germeni - bacterii, ciuperci, celule tumorale, viruşi care au fost indentificaţi.

Hormoni tisulari

Hormonii tisulari nu sunt produşi de o glandă endocrină, de exemplu glanda tiroidă sau hipofiză, ci direct în ţesuturi. Asemenea hormoni sunt gastrina produsă în peretele tractului gastro-intestinal şi insulele celulelor pancreatice, respectiv insulina şi glucagonul din insulele pancreatice. Gastrina stimulează producţia de suc gastric în celulele peretelui gastric. Insulina şi glucagonul participă la metabolismul carbohidraţilor: rolul insulinei este reducerea nivelului de zahăr din sânge, cel al glocagonului este de a creşte nivelul de zahăr. Ambii hormoni sunt importanţi din punct de vedere al digestiei. Lipsa lor trebuie completată prin medicamente.

Substanţe transmiţătoare

Transmiterea excitaţiei la locul de legătură dintre celulele nervoase - sinapse - respectiv la locul de legătură dintre celulele nervoase şi celulele musculare - placă motorie - are loc cu ajutorul substanţei transmiţătoare denumite acetilcolină.

Hormoni neurohipofizari

Lobul posterior al hipofizei - neurohipofiza - produce vasopresină şi oxitocină. Vasopresina în cursul funcţiei sale fiziologice are un efect antidiuretic. în farmacologie se utilizează în doze mai mari ca hipertensiv şi contractor al musculaturii netede. Oxitocină stimulează contracţiile uterine la gravide şi eliminarea conţinutului glandelor mamare.

Endorfine

La mijlocul anilor 70 s-a constatat că substanţele analgezice prezente în organism, asemănătoare opiatelor sintetice, sunt produse de asemenea de hipofiză. Aceste substanţe au fost numite endorfine. Endorfina, asemănător morfinei, inhibă transmiterea excitaţiei şi are un efect analgezic.

Regularizarea gastrinei
Alimentele ajunse în stomac presează peretele abdominal. Ca urmare a excitaţiei celulele producătoare de gastrina se activează. Gastrina declanşează secreţia sucului gastric. Odată cu eliminarea alimentelor din stomac, presiunea exercitată asupra peretelui abdominal încetează, se opreşte secreţia de gastrina şi de suc gastric