Animale de război

PORCII
Un purceluÅŸ pe nume Tirpitz a fost salvat din apele mării de doi membri ai ambarcaÅ£iunii “Glasgow”, pe 14 mai 1915. Vasul de pe care căzuse, “Dresden”, se scufundase cu puÅ£in timp înainte. Personalul de la bord detonase nava de război, se salvase pe sine ÅŸi abandonase pesemne porcul în mare. Marinarii de pe “Glasgow” i-au dat lui Tirpitz premiul „Eisernes Kreuz” ÅŸi purceluÅŸul a devenit mascota vasului timp de un an. Până într-o zi, când Tirpitz a fost vândut la o licitaÅ£ie, în scopuri caritabile, pentru suma     li de 1.785 de lire sterline. Noua casă a lui Tirpitz avea să fie o academie militară din Portsmouth. Ce mai, un noroc chior, de care nu toate animalele de război au parte!

ELEFANÅ¢II
ElefanÅ£ii au fost folosiÅ£i la război încă de pe timpul lui Porus, Regele Indiei, în anul 326 î.Ch., pentru a alunga trupele lui Alexandru cel Mare. Aceste animale nu numai că speriau de moarte pedestraÅŸii, dar speriau ÅŸi caii călăreÅ£ilor. Din păcate însă, folosirea elefanÅ£ilor avea un mare dezavantaj: se intampla ca elefanÅ£ii să-ÅŸi trântească uneori la pământ propriii stăpâni ÅŸi să fugă mâncând pământul de frica… porcilor. In anul 609, mesopotamienii din Edessa au aruncat cu un porc în capul unui elefant pe care persanii l-au lăsat la poarta cetăţii. DeÅŸi elefantul a luat-o la fugă, persanii au reuÅŸit să captureze cetatea.

CAII
Pentru că sunt ceva mai greu de speriat, caii au început să fie folosiţi la război acum foarte mult timp, pe vremea tribului de nomazi Hyksos, cam prin anul 1800 î.Ch. Tot  caii au tras mai târziu carele de război ale grecilor şi romanilor şi i-au purtat pe huni şi pe mongoli în invaziile lor.
Se spune că, în timpul războiul dintre 1899 şi 1902, caii soldaţilor britanici au suferit din greu, nu numai din cauza drumului lung până la Cape Town, dar şi din cauza căldurii excesive. 326.073 din cei 520.000 de cai au murit. Mai mult de atât, britanicii au pierdut şi 120.000 de cămile. In momentul izbucnirii Primului Război Mondial, în vara anului 1914, soldaţii britanici dispuneau de numai 23.000 de mii de cai. în primele două zile de la începerea războiului au mai cumpărat încă 14.000. în 1916 existau 103 divizii de cavalerie, atât ale britanicilor,  cât şi ale nemţilor, francezilor şi ruşilor. Insă numai jumătate din cele 800.000 de animale au supravieţuit.

In timpul celui de-al Doilea Război Mondial, nemţii au folosit aproape 750.000 de cai, majoritatea pentru transportul de mărfuri. Atunci au descoperit ceva: caii maro oboseau foarte repede, pe când cei gri rezistau cel mai bine la munca sub presiune. Cu toate astea, 20% din animale au făcut foamea în timpul iernii grele din Rusia anilor 1941-1942. Soldaţii îi hrăneau cu coji de cartofi, cu frunze şi cu boabe de fasole, care, din păcate, erau toxice, aşa că mulţi au murit şi din cauza mâncării, nu numai a foamei. în momentul intrării în război, în 1941, americanii aveau numai o singură divizie de cavalerie, care îşi avea baza în Filipine. Când nu a mai rămas nimic de mâncat, soldaţii au trecut la cai. Pe 15 martie 1942, 250 de cai şi 26 de catâri au fost măcelăriţi şi serviţi cu orez şi curry. 60 de ani mai târziu, câteva trupe ale forţelor  pentru a lupta călare împotriva talibanilor în Afganistan. Mai mult chiar, trupele Alianţei au fost antrenate să lupte cu caii, galopând ţintă înspre tancurile T55 ale talibanilor.

CÂINII
Spre deosebire de cai, câinii nu au fost folosiţi în război decât pe vremea când nu existau arme de foc. Attila, regele hunilor, sa folosit de câini prima dată în secolul al V-lea. Apoi, în Evul Mediu, câinii erau dresaţi să poarte nişte zgărzi în care erau înfipte ţepuşe de metal, pe care trebuia să le înfigă în picioarele cailor. Şi în timpul Primului Război Mondial au fost folosiţi câini, atunci când liniile de telefon nu mai funcţionau cum trebuie. Câinii erau de cinci ori mai rapizi şi mai uşor de camuflat decât soldaţii. în lupta de la Verdun, 17 soldaţi au murit încercând să transmită un singur mesaj. Câinii, în schimb, reuşeau, în medie, să ducă la capăt cam  sapte misiuni.

PORUMBEII
In afară de transmiterea mesajelor, câinii aveau ÅŸi sarcina de a transporta cu ei porumbei voiajori, în coÅŸuri, pentru ca, în caz de urgenţă, porumbeii să poată duce mesajul mai departe. „Pentru Dumnezeu, opriÅ£i focul!”, ăsta a fost mesajul pe care un porumbel de război, pe nume Cher Ami, 1-a transmis în ziua de 27 octombrie 1918. DeÅŸi era împuÅŸcat în aripă, în piept ÅŸi în picior, porumbelul a ajuns cu bine ÅŸi a salvat o divizie a armatei Statelor Unite. în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, nemÅ£ii au folosit 400.000 de porumbei călători, în mare parte echipaÅ£i cu camere de luat vederi, pentru spionaj. în 1950, oamenii de ÅŸtiinţă americani au prezentat ceea ce ei numeau porumbelul-bombă. Aripile porumbeilor erau îmbibate cu o substanţă care distrugea lanurile de porumb. Din cauza îmbolnăvirii plantelor, lanurile adversarilor trebuiau să fie arse ÅŸi ei sfârÅŸeau prin a muri  în mai 1943, americanii au trecut la experimente cu liliecii-bombă. Planul era ca animalele să împrăştie substanÅ£e explozive, în timpul experimentelor, 3.500 de liliecii au fost refrigeraÅ£i ÅŸi aduÅŸi în stare de hibernare, dar majoritatea nu au mai apucat să se trezească la timp atunci când au fost aruncaÅ£i de la 1.500 de metri. Mai erau ÅŸi alte probleme. SubstanÅ£ele explozive provocau arsuri grave pe pielea liliecilor. Mai mult, câţiva dintre liliecii echipaÅ£i cu bombe-capcană s-au revoltat ÅŸi au încercat să evadeze, iar celelalte animalele i-au urmat, în urma incidentului, un hangar ÅŸi o maÅŸină a unui general au ars până la cenuşă. Câteva luni mai târziu, forÅ£aÅ£i de împrejurări, americanii au renunÅ£at la acest experiment, care costase 2 milioane de dolari.