Top

Anul 1848 in Europa

30 Mai 2008

016-f.jpgAspiraţii liberale şi naţionale în Europa

Cel mai însemnat val revoluţionar s-a abătut asupra Europei în anul 1848. în Franţa revoluţia urmărea liberalizarea în continuare a societăţii şi participarea la viaţa politică a unui număr mai mare de cetăţeni. în alte ţări liberalismul era asociat cu naţionalismul în dorinţa de a se crea o societate modernă în state naţionale puternice (Italia, Germania, Cehia, Ungaria, Ţările Române). O caracteristică a revoluţiei de la 1848 o constituie participarea activă a muncitorilor la desfăşurarea evenimentelor revoluţionare (aşa cum s-au întâmplat lucrurile mai ales în Franţa).

Desfăşurare. Revoluţia a obţinut succese importante în primele luni de desfăşurare. în Franţa a fost izgonit regele Ludovic Filip şi a fost proclamată republica (februarie 1848). Guvernul provizoriu constituit decreta votul universal şi garanta dreptul la muncă prin crearea pentru muncitori a Atelierelor Naţionale. Acestea erau însă prost organizate şi lipsite de eficienţă. Adunarea constituantă aleasă prin vot universal şi în care muncitorii erau slab reprezentaţi a închis Atelierele Naţionale. Acest fapt a provocat o revoltă muncitorească, reprimată sângeros (iunie 1848). Constituţia adoptată în toamna anului 1848 favoriza clasa mijlocie (burghezia), căreia i se garantau drepturile politice (participarea la conducerea statului) şi economice (dreptul la proprietate).

In martie 1848 revoluţia a izbucnit şi în Imperiul Austriac. La Viena cancelarul Metternich (care se împortrivea introducerii noutăţilor în organizarea statului şi a societăţii) a fost izgonit. împăratul a adoptat o constituţie, care oferea dreptul de vot universal pentru toţi bărbaţii şi unele drepturi şi libertăţi. Ungaria s-a eliberat de sub stăpânirea Habsburgilor, revoluţionarii luând măsuri de modernizare a ţării prin abolirea serbiei şi a privilegiilor aristocraţiei. La fel, revoluţia a izbucnit şi în Cehia. Revoluţionarii din diferitele părţi componente ale Imperiului Habsburgic nu şi-au coordonat eforturile, ceea ce a dat posiblitate împăratului să reprime revoluţiile utilizând ajutorul oferit de ţarul Rusiei.
La Berlin, regele Prusiei a fost nevoit să convoace o Adunare constituantă (mai 1848). A fost constituit un parlament la Frankfurt menit să realizeze unitatea Germaniei.

Infrângerea revoluţiei. In toamna anului 1848 revoluţia a fost reprimată la Berlin cu forţa armată, iar în anul următor Parlamentul de la Frankfurt a fost dizolvat după ce, în prealabil, regele Prusiei refuzase coroana de împărat al Germaniei.
Revoluţia a fost înfrântă şi în Italia, datorită slăbiciunii militare a regatului Sardiniei (care a pierdut războiul cu Austria) şi datorită intervenţiei Franţei, care a înăbuşit unul din ultimile focare revoluţionare, republica proclamată de patrioţii italieni la Roma.

1848 în spaţiul românesc

Inceputul epocii moderne în istoria poporului nostru este legat de Revoluţia de la 1821 din Ţara Românească condusă de Tudor Vladimirescu. Revoluţia urmărea modernizarea instituţiilor statului şi un mai mare grad de independenţă în raporturile cu Imperiul Otoman. Ea fost înfrântă din cauza divergenţelor dintre mişcarea condusă de Tudor şi acţiunea de eliberare a Greciei iniţiată de mişcarea secretă a Eteriei. Un moment important în istoria românilor l-a constituit Pacea de la Adrianopol, care punea capăt unui război ce a opus Rusia, în alianţă cu Franţa şi Anglia, Imperiului Otoman. Raialele turceşti de pe teritoriul Principatelor erau retrocedate Moldovei şi Ţării Româneşti şi se ridica monopolul otoman asupra comerţului acestora. Acest fapt a dus la dezvoltarea capitalismului în cele două principate datorită relaţiilor comerciale cu Apusul. A fost adoptată o nouă organizare a Ţărilor Române aflate sub protectoratul Rusiei, sub forma unor Regulamente Organice, care stabileau unele principii moderne: separarea puterilor în stat, apariţia unor instituţii de stat moderne, dezvoltarea învăţământului în limba română etc.
Revoluţia de la 1848 demonstrează racordarea istoriei românilor la istoria europeană. Ea a urmărit modernizarea societăţii prin afirmarea principiului egalităţii în faţa legii, acordarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, împroprietărirea ţăranilor, respectarea autonomiei Principatelor danubiene în relaţiile internaţionale (Proclamaţia de la Islaz, 9/21 iunie 1848). în condiţiile în care revoluţionarii maghiari doreau anexarea Transilvaniei, aici se revendicau şi drepturi naţionale pentru români. Cererile acestora au fost expuse la Marea adunare de la Blaj (3-5/15-17 mai 1848) în programul “Petiţiunea naţională”.
Dacă în Moldova, încercarea de revoluţie a fost repede reprimată, în Ţara Românească, timp de câteva luni, revoluţionarii au deţinut puterea. în acest răstimp au fost luate măsuri importante: înfiinţarea drapelului naţional tricolor (roşu, galben şi albastru), desfiinţarea rangurilor boiereşti (ceea ce impunea principiul egalităţii în faţa legii), desfiinţarea cenzurii etc.
Şi în Ţările Române, revoluţia a fost înfrântă de intervenţia armatelor străine. Astfel, Ţara Românească a fost invadată de trupele ruseşti şi otomane (septembrie 1848).
Una din cauzele înfrângerii revoluţiei din Ungaria a fost conflictul dintre revoluţionarii români din Transilvania şi cei maghiari, fapt de care au profitat Habsburgii în ajutorul cărora a intervenit armata rusă.

Urmările Revoluţiei de la 1848 au fost extrem de importante, în Franţa a fost instaurată Republica şi apoi un regim autoritar sub conducerea prinţului Napoleon (care a instaurat al doilea imperiu în 1852, când s-a încoronat împărat sub numele de Napoleon al III-lea. Noua conducere a Franţei a anulat unele libertăţi obţinute după proclamarea Republicii, dar a asigurat modernizarea economică a ţării şi apărarea intereselor clasei mijlocii.

In Germania şi Austria aristocraţia conservatoarea a asociat la conducere burghezia, ceea a avut ca rezultat progrese importante în dezvoltarea economică prin industrializare. Acest fapt a contribuit la accentuarea în Germania (ca şi în Italia şi Ţările Române) a tendinţelor de realizare a statului naţional.
De altfel, începând cu următorul deceniu, au apărut pe harta politică a Europei trei noi state: România (în timpul domniei lui Alexandru I. Cuza), Germania şi Italia.
Revoluţia de la 1848 a format o nouă generaţie de oameni politici care s-au afirmat în perioada următoare.

Bottom