Auzul

Funcţia auzului

Urechea, organul auzului, este unul dintre cele mai importante organe senzoriale care recepţionează excitaţiile din mediul înconjurător. Auzul joacă un rol deosebit de important în procesul comunicaţional dintre oameni.
In lipsa acesteia nu ar exista nici vorbire, nici muzică, iar comunicarea ar fi mult mai săracă.
Urechea percepe undele sonore dirijate de pavilion, adică vibraţiile aerului sau ale apei. în vid sunetul nu se propagă.
Unitatea de măsură a frecvenţei o reprezintă numărul vibraţiilor pe secundă, adică Hertz (Hz).
Urechea umană poate percepe sunetele foarte joase de la 16 Hz şi până la cele foarte înalte, ascuţite, de 20.000 Hz. Sunetele cu frecvenţa mai joasă decât amplitudinea percepţiei specificate mai sus poartă denumirea de infrasunete, iar cele cu frecvenţa mai înaltă se numesc ultrasunete. Urechea nu este numai un organ al auzului. Canalele semicirculare formează organul echilibrului. Din acest motiv problemele urechii pot cauza nu numai probleme de auz dar şi de echilibru.

Funcţionarea organului auzului

Pavilionul urechii captează undele sonore asemănător unei pâlnii, astfel, prin intermediul canalului auditiv exterior, acestea ajung la timpan aproape dublu amplificate. Timpanul, această membrană subţire, separă urechea externă de cea medie.

Urechea medie

Urechea medie este compusă dintr-o cavitate ÅŸi trompa lui Eustache. Cele trei oscioare din cavitatea urechii medii, care formează lanÅ£ul osicular auditiv sunt: ciocănelul, nicovala ÅŸi scăriÅ£a. Ele transmit mai departe sunetul: vibraÅ£iile timpanului se transmit mai întâi la ciocănel, care la rândul său „loveÅŸte” nicovala. Nicovala transmite miÅŸcarea scăriÅ£ei, a cărei bază atinge membrana ferestrei ovale.

Urechea internă

Membrana ferestrei ovale transmite vibraţia cochleei. în aceasta, prin intermediul organului lui Corti, vibraţiile se transformă în impulsuri electrice.
Impulsurile sunt transmise către scoarţa cerebrală prin intermediul nervului auditiv aflat în acest canal. Stimulul astfel creat este perceput ca sunet.

Transmiterea sunetului prin oase

O parte din undele sonore ajung la urechea internă direct prin oaseler capului, în primul rând, prin osul temporal. Aceasta explică faptul, că putem auzi chiar şi când canalul auditiv exterior este înfundat sau timpanul suferă o traumă.

Limita superioară a sunetului

Sunetele cu frecvenţa de 20.000 Hz (limita superioară a auzului) sunt percepute numai de copii şi persoane tinere. Aceste sunete, de obicei, nu mai sunt percepute de adulţi.

Probleme ale auzului

Cele mai reprezentative boli ale sistemului auditiv deosebit de complex sunt:
Otita medie, însoţită de dureri uşoare sau severe, eventual cu urmări durabile , este o boală cu evoluţie mai severă. In caz de otită medie, adresaţi-vă mereu medicului.
Otoscleroza reprezintă o afecţiune ereditară a structurilor osoase de la nivelul urechii medii, însoţită de deteriorarea auzului. Uneori această deteriorare a auzului poate fi remediată printr-o intervenţie chirurgicală.
Scăderea bruscă a percepţiei sunetelor, care în cazuri extreme poate conduce la surditate, poartă numele de hipoacuzie. In general este cauzată de probleme circulatorii la nivelul urechii interne. în acest caz se va administra un tratament de îmbunătăţire a circulaţiei.

Despre auz în general

□ Componentele urechii: urechea externă (pavilion, canalul auditiv), urechea medie (timpan, cavitate, trompa lui Eustache) şi urechea internă (cochlea sau melcul, canalele semicirculare).
□ Cel mai dur os al corpului uman este stânca temporală, situată în jurul urechii interne, care protejează urechea
□ In urechea internă se află şi centrul echilibrului (canalele semicirculare)