Bibanul-crestat

Ordin: Perciformes
Familie: Serranidae
Gen: Epinephelus ÅŸi altele

Bibanul-crestat este un peşte frumos, ce pare a avea un caracter prietenos. Aspectul său însă este înşelător: spre ghinionul peştilor ce trăiesc în recifele de corali, bibanul-crestat este un vânător iscusit.

Bibanii-crestaţi sunt vânători iscusiţi şi maeştrii prinderii în capcană. Astfel sunt prădători de succes, ce îşi ating scopul fără prea mare efort. în plus, sunt şi maeştrii deghizării: îşi schimbă culoarea în câteva secunde şi astfel scapă de inamici.

Habitat

Bibanii-crestaţi se simt bine în mările calde, puţin adânci. Trăiesc în număr mare în apele cristaline ale recifelor de corali.
Aceste recife, în jurul cărora se deplasează o multitudine de vieţuitoare, sunt printre cele mai bogate ecosisteme din lume. Pentru peştii prădători mari, cum sunt şi bibanii-crestaţi, aceste recife reprezintă un veritabil paradis culinar.
Peştii mici ce trăiesc în recife, dintre care mulţi sunt printre preferaţii deţinătorilor de acvarii, sunt vânaţi de peştii mai mari.
Există mai multe tipuri de bibani crestaţi; cei mai mari se află aproape de vârful lanţului trofic, deoarece până şi rechinii au reţineri în a-i ataca.

Mod de hrănire şi vânătoare

Bibanul-crestat cu aspect leneş şi liniştit este de fapt foarte gurmand. Deoarece nu poate ataca fulgerător, cum o face rechinul, arma sa este atacul surprinzător. Şi bibanul cu pete galbene, ce este foarte răspândit printre recifele Barrier, aflate în vecinătatea Australiei, atacă din locul de pândă.
Peştii mici stau la distanţă, dar mai devreme sau mai târziu, unii dintre ei se apropie prea mult şi sunt consumaţi. Bibanul-crestat iese din ascunziş, îşi deschide gura mare şi branhiile, apoi aspiră victima împreună cu o cantitate mare de apă. Apoi închide gura şi elimină apa prin fantele branhiale şi îşi consumă prada în câteva secunde.
Dinţii bibanilor-crestaţi sunt rudimentari, muşcătura lor fiind rar fatală. De regulă  îşi înghit prada dintr-o bucată, dar dacă aceasta are ţepi, hrănirea devine dureroasă. în corpul bibanilor crestaţi au fost găsite anghile cu coada tăioasă ca lama, complet deshidratate: în ultimele clipe de viaţă, anghila a tăiat cu coada intestinul bibanului, astfel a ajuns în abdomen, evitând acţiunea sucurilor digestive.

Reproducere

Majoritatea bibanilor-crestaţi nu se ataşează de un anumit teritoriu. In perioada de împerechere însă, toate speciile se grăbesc spre teritoriile de reproducere, parcurgând mai mulţi kilometri.
Ştim că exemplarele anumitor specii se adună în bancuri a câte 30-100 de mii, moment în care sunt prinse frecvent în plasa pescarilor. Despre obiceiurile de reproducere ale bibanilor-crestaţi ştim foarte puţine.
Un fenomen deosebit este însă cunoscut: bibanii-crestaţi îşi schimbă sexul. La atingerea maturităţii sexuale fiecare biban are sex feminin şi de  pune icre. în corpul lor sunt însă prezente şi rudimente ale organelor sexuale masculine, astfel la atingerea vârstei de 7-10 ani toate exemplarele se transformă în masculi.
Motivul nu este cunoscut; este posibil însă ca masculii mai vârstnici să se împerecheze cu mai multe femele, astfel transmiţându-şi capacitatea de supravieţuire.

Metode de apărare

Bibanii-crestaţi mari nu au inamici, însă cei mici sunt ameninţaţi de rechinii mai mari. Deoarece sunt prea înceţi pentru a scăpa şi nu se pot apăra corespunzător, se bazează în întregime pe camuflaj .
Asemeni altor peÅŸti ÅŸi bibanul-crestat îşi poate schimba aspectul, pentru a se contopi cu mediul. Pielea sa conÅ£ine celule pigmentate denumite cromatofore, ce pot fi închise sau deschise. Prin deschiderea anumitor celule ÅŸi închiderea altora, peÅŸtele îşi poate schimba culoarea. Este capabil să-ÅŸi „deseneze” pe piele pete, dungi ÅŸi linii de diferite culori.

ÅžtiaÅ£i că…
• Deşi bibanul-crestat consumă alţi peşti, suportă prezenţa unora dintre ei în gură, deoarece aceştia îl scapă de paraziţi. Este foarte posibil să recunoască aceşti peşti.
• Se zice că speciile mari, cum este bibanul-crestat din Queensland (Epinephelus lanceolatus), ar fi înghiţit şi oameni. Această specie îşi poate îndruma prada, chiar şi omul, unele exemplare putând chiar să înghită un om.
• Majoritatea bibanilor-crestaţi sunt activi ziua, iar noaptea dorm. Odată un scafandru a ridicat un biban fără ca acesta să se trezească.
• Carnea bibanului-crestat poate fi uneori foarte gustoasă, alteori însă poate conţine multe substanţe toxice, fatale.

Caracteristici mai importante

Dimensiuni corporale
Lungimea corpului: cel mult 4 m
Greutatea corporală: 300-400 kg
Reproducere
Maturitatea sexuală: ca femelă la 2-5 ani, se transformă în mascul la 7-10 ani
Perioada de împerechere: primăvara târziu (la anumite specii)
Numărul icrelor: necunoscut
Mod de viaţă
Comportament: este statornic locului, dar nu îşi apără teritoriul; vânează singur sau în grupuri mici
Hrana: mai ales peÅŸti mici
Durata vieţii: necunoscută
Specii înrudite
Bibanul-crestat face parte din familia Serranidae, în care se încadrează mai mult de 370 de specii de bibani cu spatele crestat. Rude apropiate îi sunt lupii de mare, ce trăiesc în apele europene.

Teritoriul de răspândire al bibanilor-crestaţi

Aria de răspândire
Răspândiji în întreaga lume, în porjiuni marine puţin adânci şi în recifele de corali. Mulţi trăiesc în apele tropicale, unii însă apar şi în mările moderate.
Protecţia speciei
Bibanii-crestaţi sunt foarte răspândiţi şi au o capacitate mare de adaptare. Speciile mai mari sunt foarte apreciate de gurmanzi şi pescari, deci există pericolul pescuitului excesiv.

Caracteristicile specifice ale bibanului-crestat

Inotătoarele dorsale: sunt lungi şi ţepoase, având partea cranială mai periculoasă.
Gura: este de regulă largă, cu dinţi ascuţiţi; odată cu prada aspiră o cantitate mare de apă, ce este eliminată prin fantele branhiale.
Pielea: conţine celule pigmentate, ce pot fi utilizate de peşte pentru a-şi schimba culoarea.