Boala Whipple

Ce este boala Whipple?

O parte semnificativă a descompunerii, prelucrării şi absorbţiei alimentelor are loc în intestinul subţire. Vitaminele, substanţele minerale, oligoelementele se absorb tot din intestinul subţire şi ajung în fluxul sanguin, respectiv limfatic. Vilozităţile fine ale mucoasei intestinului subţire măresc de mai multe ori suprafaţa interioară a acestuia. Dacă aceste vilozităţi sunt afectate sau distruse, hrana nu se poate absoarbe prin mucoasa intestinului. O parte semnificativă a alimentelor consumate trece nedigerată prin intestinul subţire, apoi se elimină. Bolnavul va suferi de subnutriţie, manifestă avitaminoze,  anemie şi diferite stări carenţiale. Pacientul manifestă inflamaţii articulare, pleurită şi peritonită, pericardită, disfuncţii ale glandelor. Pielea se descuamează, pe suprafaţa acesteia apar pete maronii. Boala a fost descrisă pentru prima dată de patologul american George Hoyt Whipple (1878-1976).

Apariţia bolii Whipple

In cazul acestei boli în vilozităţile mucoasei intestinului subţire se infiltrează macrofage. Vilozităţile manifestă stază limfatică. în ganglionii şi vasele limfatice ale intestinului se acumulează substanţe asemănătoare grăsimii. Mucoasa intestinului moare, alimentele trec prin intestin fără a fi digerate.

Tratamentul bolii Whipple

In caz de boală se prescrie un tratament cu antibiotice cu spectru larg. Ca urmare a acestuia majoritatea simptomelor dispar. Tratamentul cu antibiotice poate fi completat cu steroizi.

Ce are de făcut bolnavul

Pe lângă respectarea prescripţiilor medicului se recomandă o alimentaţie bogată în proteine şi vitamine. în cursul stabilirii regimului alimentar se va avea în vedere şi completarea substanţelor minerale şi oligoelementelor lipsă.

SIMPTOME
□ diaree cronică, scaun gras
□ scăderea în greutate, astenie, febră
â–¡ anemie, avitaminoze
□ inflamaţii articulare, tulburări ale funcţiei glandelor
□ pleurită, peritonită şi pericardită
â–¡ pigmentarea pielii

Când ne adresăm medicului?

In caz de diaree cronică, scaune grase, scădere în greutate, degradare generală, stări febrile, diferite inflamaţii articulare, balonare, dureri în jurul ombilicului, greaţă sau vărsături, trebuie să vă adresaţi obligatoriu medicului.

Cum procedează medicul

Diagnosticul bolii Whipple poate fi stabilit prin examenul histopatologic al probelor de ţesut recoltate de pe mucoasa intestinului prin endo-scopie. Adesea boala este diagnosticată numai ca urmare a intervenţiei chirurgicale datorate complicaţiilor (catastrofă abdominală acută datorată ocluziei). în cursul tratamentului simptomele pot fi reduse, mucoasa intestinală afectată putând fi regenerată într-o oarecare măsură. în cunoştinţa diagnosticului exact se recomandă administrarea de antibiotice şi steroizi.

Evoluţia bolii

Ca urmare a afectării mucoasei intestinului subţire, alimentele nu se pot absoarbe şi nu ajung în fluxul sanguin şi limfatic. O parte semnificativă din proteine, grăsimi, carbohidraţi, numeroase vitamine, substanţe minerale şi oligoelemente se elimină prin scaun nedigerate. Bolul fecal este masiv, scaunul fiind moale, gras, urât mirositor. Pacientul scade în greutate, manifestă anemie, avitaminoze, în lipsa unui tratament şi regim alimentar corespunzător poate ajunge într-o stare gravă cu pericol de moarte.

Prevenirea bolii Whipple
Din fericire boala Whipple este rară şi nu este contagioasă. Cauza apariţiei bolii este necunoscută şi în prezent, din acest motiv nu poate fi prevenită. Dacă boala este diagnosticată la timp şi tratată corespunzător, starea bolnavului poate fi stabilizată.

Pericole, eventuale complicaţii

Boala netratată este letală. Dacă boala este diagnosticată la timp, starea bolnavului poate fi stabilizată.