Calul vestului sălbatic

Ordin: Perissodactyla
Familie: Equidae
Gen si specie: Equus caballus

Calul vestului sălbatic, cel mai îndrăgit cal al americanilor, a fost crescut pentru calităţile sale: galopul caracteristic pe distanţe mici şi faptul că este cel mai rapid cal din lume. Parcurge 400 de m în aprox. 20 de secunde.

Calul vestului sălbatic este crescut de aproape 300 de ani. De când a luat fiinţă asociaţia de protecţie a acestei specii, calul vestului sălbatic a devenit cea mai răspândită rasă pentru călărie. Numărul exemplarelor înregistrate, depăşeşte un milion.

Originea

Calul vestului sălbatic, cunoscut mai ales sub numele de „calul de patru sute” (Quarter horse), a fost crescut ÅŸi înmulÅ£it pentru prima dată în secolul 18, în statul american Virginia. Specia a fost obÅ£inută prin încruciÅŸarea poneilor aborigeni, cu caii de curse aduÅŸi de coloniÅŸtii englezi. Poneii sunt urmaÅŸii cailor aduÅŸi de spanioli ÅŸi sălbăticiÅ£i în Lumea Nouă. Datorită modului de viaţă din mediul sălbatic ÅŸi incrucişării în generaÅ£ii consecutive, dimensiunea lor a scăzut, chiar dacă rezistenÅ£a la efort a devenit mai mare.

Primii colonişti l-au încrucişat cu specia adusă de ei, pentru a obţine un cal mai mare, mai rapid şi mai rezistent.
Calul rezultat din această încruciÅŸare s-a dovedit a fi foarte rapid, dar pe distanÅ£e scurte. Caii au fost denumiÅ£i „alergătorii de 400″ (distanÅ£a în linie dreaptă a cursei de 400 de m) ÅŸi au fost crescuÅ£i special pentru această distanţă, astfel numărul 400 a devenit un număr norocos pentru crescătorii lor. Calul de „cursa patru sute” este calul vestului sălbatic, s-a dovedit ideal pentru direcÅ£ionarea marilor cirezi de animale.

Calul vestului sălbatic şi omul.

Intre calul vestului sălbatic şi om, a existat întotdeauna o legătură foarte puternică. Mai întâi a devenit foarte cunoscut pentru galopul extrem de rapid, mai târziu a devenit idolul cowboy-ilor. Este suficient de rapid, sprinten şi puetrnic, pentru a-i duce peste tot pe călăreţi, pe tot parcursul zilei. în plus are şi alte calităţi: o capacitate deosebită de a alege din cireada o anumită vacă şi prin privirea lui insistentă determină animalul să rămână pe loc.

Pentru cei pasionaÅ£i de călărie, este deosebit de importantă firea blândă ÅŸi receptivitatea cailor. Caii „de cursa patru sute” se pot folosi aproape în orice scop, chiar ÅŸi copii îi pot călări cu uÅŸurinţă, dar în acelaÅŸi timp corespund ÅŸi celor mai înalte exigenÅ£e ale călăreÅ£ilor adulÅ£i.

Reproducere

In sălbăticie caii trăiesc în grupuri conduse de un armăsar. Armăsarul se luptă cu masculii rivali, pe care îi alungă şi se împerechează cu femelele din grup. Aceasta garantează că numai armăsarii cei mai puternici iau parte la procreerea urmaşilor.

SelecÅ£ia la caii îmblânziÅ£i pentru cursa „de patru sute” se face, pe cât posibil, cu o atenÅ£ie ÅŸi mai mare. Prin selecÅ£ia cu grijă a armăsarului ÅŸi a iepei, tipul urmaÅŸilor poate fi planificat cu precizie. Se poate întâmpla ca unii armăsari să aibă un material genetic dominant, astfel aceÅŸtia îşi transmit caracteristicile proprii mai accentuat. AsociaÅ£ia „American Quarter Horse Association” a elaborat norme pentru toate problemele legate de creÅŸterea ÅŸi evaluarea acestei specii, norme care servesc la bonitarea cailor. Cu cât un exemplar respectă cât mai fidel aceste norme, cu atât valoarea sa este mai mare.

Caii „de patru sute” au fost încruciÅŸaÅ£i uneori ÅŸi cu alte rase, mai ales cu pur-sângele englez pentru a obÅ£ine exemplare mai rapide, potrivite cursei de galop.
Iepele intră în călduri la fiecare 4 săptămâni dar împerecherea are loc de regulă, numai primăvara. Acest lucru asigură ca naşterea mânjilor să aibă loc într-un anotimp potrivit, cu hrană suficientă.

Alimentaţie şi mod de hrănire

Calul vestului sălbatic nu este foarte pretenţios. Se mulţumeşte cu iarbă şi lăstarii arbuşrilor. Hrana primită este fructificată însă la maxim; această calitate a fost deosebit de importantă pentru colonişti, atunci când înaintaşii calului au fost folosiţi în agricultură.

Astăzi calul vestului sălbatic este folosit mai ales din hobby, pentru călărit, iar din acest motiv alimentaţia lui s-a îmbogăţit. în afară de iarbă, pe care o găseşte pe câmp, primeşte nutreţuri suplimentare, trifoi, orz, ovăz şi un concentrat din porumb, pentru ca alimentaţia să-i fie cât mai echilibrată.
Calul vestului sălbatic are un stomac capabil sa prelucreze, în locul hranei bogate în nutrienţi, redusă cantitativ, o hrană mai bogată în fibre, dar cu valoare nutritivă mai mică.

ÅžtiaÅ£i că…
• Calul „de patru sute” la startul cursei accelerează atât de tare, încât jocheul trebuie să se Å£ină de coama calului ca să nu cadă.
• Cea mai bine renumerată cursă de cai din lume, este cursa cailor în vârstă de trei ani
dintre caii de „patru sute”, AII American Futurity.
• Calul vestului sălbatic a fost prima rasă autentică nord-americană.

Caracteristici mai importante

Dimensiuni corporale
Talia: 1,40-1,50 m
Greutatea corporală: de obicei 500-600 de kg
Reproducere
Maturitatea sexuală: femelele de la 1,5-2 ani, masculii la 2-3 ani
Perioada de împerechere: de regulă din aprilie până în iulie
Durata gestaţiei: 11 luni Numărul puilor la o fătare: 1
Mod de viaţă
Comportament: sunt animale sociabile; trăiesc în grupuri alcătuite din iepe cu mânji ce sunt conduse de un armăsar
Hrana: ierburi, vegetaţie joasă de sol completată cu fân; hrana obişnuită este reprezentată de: orz, ovăz, grâu şi trifoi Durata vieţii: 20-30 de ani
Specii înrudite
Calul vestului sălbatic este înrudit cu toate celelalte specii de cai, dar în special cu pur-sângele englez.

Teritoriul de origine al calului vestului sălbatic

Aria de răspândire
Calul vestului sălbatic este foarte răspândit pe tot cuprinsul Statelor Unite, de unde este aclimatizat în toată lumea.
Protecţia speciei
In Statele Unite ale Americii s-a înfiinţat o asociaţie (American Quarter Horse Association) ce are scopul de a proteja supravieţuirea acestui animal unic. Pentru obţinerea cailor de călărie, animalele sunt crescute separat, în limita normelor deja stabilite în acest domeniu.