Cameleonul comun

Clasa: Amphibia
Ordin: Squamata
Familie: Chamaeleonidae
Gen si specie: Chamaelo chamaelon

In clasa reptilelor, cameleonul dispune de o calitate unică: îşi poate mişca fiecare ochi independent unul faţă de celălalt şi datorită acestui fapt obţine două imagini diferite, în acelaşi timp.

Cameleonul comun trăieşte începând din regiunile nordului Africii, până aproape de malurile
Orientului Mijlociu, precum şi în zonele sudice ale Spaniei. Stă nemişcat pe crengi şi pe tufişuri şi pândeşte insecte, fără ca acestea să bănuiască pericolul.

Reproducere

Cameleonul trăieşte singuratic şi se adună în grupuri numai în perioada de împerechere. Masculul îşi păzeşte cu hotărâre teritoriul şi îşi izgoneşte rivalii prin umplerea plămânilor cu aer, ceea ce îl face mai voluminos.
împerecherea are loc pe crengi, iar ouăle rezultate în urma împerecherii sunt fecundate în interiorul corpului femelei. Femela părăseşte spaţiul protector al copacilor şi tufişurilor numai vara târziu, în perioada depunerii ouălor.

Işi alege un loc însorit lângă trunchiul unui copac, unde îşi depune cele aproximativ 30 de ouă, pe care le acoperă cu pământ. După  aceasta se întoarce pe crengi şi lasă ouăle pe sol.

Asemănător puilor de păsări şi embrionul de cameleon se hrăneşte cu gălbenuşul oului. Primăvara următoare când are loc ecloziunea, puii sparg coaja oului cu ajutorul unui dinte special.

Când vin pe lume, puii de cameleoni sunt asemănători adulţilor, dar au dimensiuni mai reduse. Deoarece statul pe pământ reprezintă un pericol pentru ei, prima lor sarcină este să se târască sub protecţia arborilor, printre crengi, unde încep să-şi prindă hrana.

Mod de hrănire şi vânătoare

Cameleonul este maestrul deghizării. Poate să-şi schimbe culoarea, capacitate pe care o foloseşte pentru a se contopi cu mediul în care trăieşte.

Devine aproape imobil şi îşi mişcă ochii până când observă hrana potrivită. Apoi începe să se târască spre pradă şi cu repeziciune îşi scoate limba, ce are vârful foarte lipicios, pentru a-şi captura victima. Când îşi exteriorizează limba, aceasta are o lungime aprox. egală cu lungimea corpului său.
Metodele de camuflare nu-l  ajută numai să-şi găsească şi să-şi prindă hrana, dar îl ajută şi să se protejeze faţă de inamici.

Mod de apărare

Culorile de camuflaj ale cameleonului nu îi sunt de ajutor numai în timpul vânătorii, reprezintă şi unicul mod de protecţie faţă de inamici.
Cameleonul poate să capete diferite culori şi nuanţe, dar diferenţa dintre ele nu este atât de evidentă, ca în cazul culorilor alb şi negru. Fiecare cameleon dispune de nuanţe asemănătoare mediului în care trăieşte. Schimbarea culorilor corporale depinde şi de luminile şi umbrele din mediul său de trai.

Sub pielea transparentă celulele pigmentate, albastre şi roşii, sunt dispuse pe straturi reflectorizante albastre şi albe. Sub aceasta se află încă un strat pigmentat brun. Schimbările de culoare apar când celule de diferite culori se măresc sau se micşorează şi produc astfel un amestec de nuanţe. Foarte mulţi peşti îşi schimbă culoarea, dar nici unul cu această rapiditate.

ÅžtiaÅ£i că…
• Primele reptile au populat Pământul cu 200 de milioane de ani în urmă, în perioada triasicului mijlociu şi târziu.
• Unele specii de cameleoni au ÅŸi „podoabă” capilară; o specie de cameleon (C. jacksoni) din estul Africii are trei coarne senzaÅ£ionale.
• Dacă nu o foloseşte, cameleonul îşi ţine coada strânsă.
• Cameleonul comun este specia de cameleon ce trăieşte în zonele cele mai nordice. Toate celelalte specii de cameleoni trăiesc în Africa, Orientul Mijlociu, Madagascar, Pakistan, India şi în Sri Lanka.

 Adaptare deosebită

Schimbarea culorii cameleonului nu este singurul semn de recunoaÅŸtere al speciei.
Ochii lui se pot concentra pe un obiect fix sau se pot mişca separat, obţinând astfel două imagini independente; această calitate îi este de mare ajutor în procurarea hranei şi în evitarea inamicului.

Poziţionarea pulmonilor şi a coastelor, îi fac trupul deosebit de îngust. Acest fapt, precum şi culoarea aproape identică cu cea a mediul înconjurător, îi asigură cameleonului capacitatea de a deveni aproape invizibil, în plus şi limba sa are o formă deosebită (vezi verso). Cameleonul are pielea acoperită cu solzi, iar în timpul creşterii şi-o înnoieşte la anumite intervale, la fel ca şi pielea de pe pleoape. Coada sa lungă este specializată în agăţat, poate fi folosită pentru prindere şi echilibrare ca un al cincilea membru.

Caracteristici mai importante

Dimensiuni corporale
Lungimea corpului: 20-30 cm
Lungimea cozii: 20-30 cm
Lungimea limbii: 20-30 cm
Reproducere
Perioada de împerechere: vara târziu
Numărul ouălor depuse: 20-30, ascunse sub pământ, puii ies primăvara următoare
Mod de viaţă
Comportament: singuratic, exceptând perioada de împerechere; activ mai ales ziua, trăieşte în copaci şi tufişuri
Hrana: insecte, păianjeni, melci
Specii înrudite
In Africa şi Asia există mai mult de 80 de specii de cameleoni. Cel mai mare are lungimea de 60 de cm, iar cea mai mică 5 cm. Speciile mai mari vânează şopârle, mamifere mici, dar şi păsări.

Teritoriul de răspândire al cameleonului comun

Aria de răspândire
Regiunea cea mai nordică a teritoriului de răspândire al cameleonului comun, este sudul Spaniei, iar pe malul opus al Mediteranei, din Africa de nord până în Israel.
Protecţia speciei
Cameleonul comun nu este ameninţat cu dispariţia. Verile mai reci însă, pot determina scăderi mari în cadrul efectivelor.

Acomodarea la mediu a cameleonului

Comportamentul din timpul vânătorii: stă nemiÅŸcat, lipit de o creangă ÅŸi cu ochii săi extrem de mobili caută insecte. Dacă ÅŸi-a ales victima, apreciază locaÅ£ia ÅŸi distanta faţă de aceasta cu ambii ochi, apoi îşi „aruncă” limba direct pe insectă.
Limba:  poate să aibă chiar 30 cm lungime; capătul limbii este lipicios şi are formă de măciucă.
Fixarea pe crengi: cameleonul poate să stea nemişcat pe o creangă, fără să-şi piardă echilibrul. în acest timp atât cu membrele anterioare, ce seamănă cu un cleşte, cât şi cu cele posterioare, se agaţă de creangă, iar coa  da şi-o înfăşoară în jurul crengii.