Carbohidrati

Ce sunt carbohidraţii?

Denumirea de carbohidraţi, sau zaharide, este denumirea tradiţională a compuşilor naturali care sunt asemănători zahărului. La început noţiunea se referea la glucoza, care era considerată hidratul carbonului. în prezent noţiunea se referă la zahăr, celuloză şi amidon. Carbohidraţii sunt împărţiţi în două grupe. Carbohidraţii simpli - mono-zaharidele - care nu pot fi hidrolizaţi şi ale căror molecule conţin 3-6 atomi de carbon. Un asemenea carbo-hidrat simplu este glucoza. Carbohidraţii complecşi -polizaharidele - se formează prin uniunea a două sau trei monozaharide. Asemenea carbohidraţi sunt zaharoza, amidonul, glicogenul. Carbohidraţii reprezintă componentele esenţiale ale alimentaţiei umane şi animale.

Alimente de bază

Cele mai importante elemente de bază ale alimentaţiei vegetale le reprezintă amidonul şi zahărul. Un tip de amidon prezent în organismul animalelor este glicogenul, ce este depozitat în principal de celulele hepatice şi musculare. în carnea animalelor de sacrificat nu prea se găseşte, iar în carnea de iepuri şi cal numai în cantităţi mici. Zahărul, făina, grisul şi orezul, păstăioasele şi cartofii sunt formaţi aproape exclusiv din carbohidraţi.

Transportatori rapizi de energie
Dacă cineva se solicită fizic, se poate regenera cu uşurinţă cu ajutorul carbohidraţilor, a căror descompunere începe deja în gură datorită sa-livei. Mulţi carbohidraţi sunt conţinuţi de legumele uscate, sucul natural de fructe şi de toate produsele care sunt preparate din făină integrală, înainte de efort, sportivii adesea consumă paste făinoase.

Rolul carbohidraţilor

Carbohidraţii furnizează energia necesară efortului fizic, funcţionării organismului şi metabolismului. Cel mai important carbohidrat necesar într-o alimentaţie sănătoasă este amidonul. Granulele de amidon - amilo-plast - reprezintă substanţele nutritive ale plantelor verzi. Materiile de bază ale industriei zahărului - trestia şi sfecla de zahăr - conţin o cantitate semnificativă de amidon. Lactoza este componenta laptelui. Glucoza reprezintă produsul final al hidrolizei amidonului în cursul digestiei. Glucoza poate fi introdusă în organism direct sub forma de dextroză. Organismul poate produce carbohidraţii vitali din anumiţi ami-noacizi, dar dacă nu consumăm mai mult timp alimente ce conţin carbohidraţi, metabolismul va fi afectat. Alimentaţia trebuie să conţină carbohidraţi în proporţie de cel puţin 10%. Organismul depozitează un timp scurt carbohidraţii. Surplusul este eliminat în parte, restul e transformat în grăsimi, adică creşte greutatea corporală, conducând la obezitate.

Pericolele carbohidraţilor

In alimentele vegetale neprelucrate industrial nu se găsesc carbohidraţi izolaţi, numai cei legaţi de alte elemente, vitamine şi substanţe minerale. Astfel această hrană este deosebit de importantă pentru noi. Situaţia este alta cu zahărul, făina şi orezul produse de industria alimentară. Prin consumul acestora introducem în organism zahăr şi amidon izolat. Obiceiurile alimentare din ţările dezvoltate din păcate ne predispun să consumăm prea multă energie în plus, şi astfel dacă un timp îndelungat introducem în organism calorii goale de prisos, acestea cauzează boli. Digestia carbohidraţilor izolaţi este un proces ce consumă multă energie, deoarece necesită o cantitate mare de vitamina B.

Lipsa de vitamine

Alimentaţia lipsită de carbohidraţi conduce la avitaminoză, organismul suferind în principal de lipsa vitaminei Bl vitale. în cazuri mai uşoare apar dureri de cap, tulburări de somn, constipa-ţie şi stare de nervozitate. O formă mai gravă o reprezintă aşa numita afecţiune beri-beri, care se întâlneşte în prezent în Asia de Est, unde alimentul principal îl reprezintă orezul decortificat sau lucios. Boala este însoţită de tulburări ale sistemului nervos, degenerarea muşchiului cardiac, edeme. Cea mai frecventă formă a metabolismului carbohidraţilor o reprezintă diabetul zaharat (vezi grupa 7, cartea 6, 7, 8).