Cârtiţa

Ordin: Insectivora
Familie: Talpidae
Gen si specie: Talpa europaea

Deşi o putem vedea rar, cârtiţa cu blana ei mătăsoasă, este unul dintre cele
mai cunoscute mamifere mici. Deoarece trăieşte aproape exclusiv sub pământ, prezenţa sa este trădată de muşuroaiele pe care le lasă în urmă.
Cârtiţele sunt întâlnite cel mai frecvent în livezi şi păşuni. Cârtiţa trăieşte peste tot de la nivelul mării până în munţi, exceptând terenurile pietroase şi mlăştinoase. S-a adaptat excepţional la viaţa subterană.

Comportament

Cârtiţa este activă atât ziua cât şi noaptea; sapă neîncetat galerii şi caută hrană.
Galeriile cârtiţei se află la adâncimi diferite, uneori aproape de suprafaţa solului, alteori la 70 de cm adâncime. Când cârtiţele sapă aproape de suprafaţă, aruncă pământul şi astfel se formează muşuroiul. Astfel, traseul lor poate fi urmărit cu uşurinţă.
Fiecare cârtiţă trăieşte în propria reţea subterană, lungimea galeriilor putând să varieze între 30 şi 50 m. Cârtiţa se deplasează aproape 4 ore prin galerii căutând hrană, apoi, tot atât timp se odihneşte.

Teritoriul mai multor cârtiţe se poate suprapune parţial, exemplarele însă încearcă să se evite, cel puţin în afara perioadei de împerechere. Dacă două cârtiţe se întâlnesc are loc o luptă aprigă, uneori mortală.
Se presupune că delimitarea teritoriului revendicat, se face cu ajutorul secreţiei glandelor aflate pe abdomen.

Reproducere

Perioada de împerechere a cârtiÅ£ei este scurtă; în Europa Centrală este între aprilie ÅŸi iunie. Masculul vizitează femela în locuinÅ£a subterană ÅŸi se împerechează cu ea. După aceea îşi lasă partenera ÅŸi nu participă la îngrijirea urmaÅŸilor. Puii vin pe lume între lunile mai-iulie, în cuibul săpat de femelă lângă  cămară. Puii sunt complet lipsiÅ£i de blană la naÅŸtere, dar cresc foarte repede consumând laptele matern, astfel că în 14 zile au blană ÅŸi la vârsta de 35 de zile părăsesc cuibul. „ViaÅ£a de familie” se termină repede, deoarece puii părăsesc cuibul ÅŸi îşi caută propriile teritorii.

Alimentaţie şi mod de hranire

Hrana principală a cârtiţei este reprezentată de râme, în plus distrug o cantitate mare de larve, insecte şi melci. De regulă cârtiţa găseşte hrana în galerii, făcând trasee; aici consumă delicatesele găsite. Cârtiţa are nevoie de o cantitate mare de hrană; probabil consumă zilnic echivalentul a jumătate din greutatea sa.
Cârtiţa nu dispune de un simţ olfactiv şi auditiv dezvoltat, totuşi depistează de la distanţă hrana şi apa. în incursiunile ei subterane nu are nevoie de vedere, în schimb este de remarcat simţul tactil cu care sesizează totul în jur. Nasul este deosebit de mobil,  aproape ca o trompă şi este acoperit cu mii de perişori sensibili, ce probabil o ajută la descoperirea hranei.

ÅžtiaÅ£i că…

• Dacă este posibil, cârtiÅ£a ocoleÅŸte terenurile foarte umede, deÅŸi este un înotător bun ÅŸi ÅŸtie să se caÅ£ere.
• Dacă mănâncă exclusiv râme, cârtiÅ£a nu are nevoie să bea apă, deoarece corpul acestora conÅ£ine 80% apă.
• Pe pielea cârtiÅ£ei există mai multe terminaÅ£ii nervoase, decât pe pielea oricărui alt mamifer. Modul de funcÅ£ionare al acestor terminaÅ£ii nu este cunoscut. In anul 1702, regele William din Orania a murit aruncat de pe cal, după ce acesta s-a împiedicat într-un muÅŸuroi. Inamicii lui, iacobinii, au sărbătorit evenimentul ciocnind deasupra unui muÅŸuroi.
• CârtiÅ£ele emit niÅŸte sunete deosebite, un piuit ÅŸi un chiţăit, iar câteodată ÅŸi un oftat strident.

Observaţii pe teren

Urmele caracteristice cârtiţei se pot observa în grădini, în parcuri, pe gazon, dar şi pe câmpuri. Muşuroaiele apar de regulă în şiruri reprezentative, sunt din pământ fin şi afânat şi au un diametru de chiar şi 30 cm.
Un observator răbdător poate urmări pe viu cum cârtiţa aruncă pământul. Uneori chiar apare pentru o clipă la suprafaţă. în zilele arzătoare de vară, iese uneori de sub pământ şi porneşte în căutarea apei. Din păcate, mai frecvent vedem cârtiţe moarte.

Caracteristici mai importante

Dimensiuni corporale
Lungimea corpului: 11 -16 cm
Greutatea corporală: 120 g, masculii sunt mai mari
Reproducere
Maturitatea sexuală: la 10 luni
Perioada de împerechere: aprilie-iunie
Durata gestaţiei: 30 de zile
Numărul puilor la o tătare: 2-7, în medie 4
Mod de viaţă
Comportament: exceptând perioada de împerechere, singuratică
Hrana: în special râme, dar şi larve şi melci
Durata vieţii: 3 ani
Specii înrudite
Există 29 de specii de cârtiţe, printre care şi şobolanii moscaţi (desmanul spaniol şi rus), chiţcanii şi cârtiţa cu nasul stelat (Condylura cristata). Cârtiţa mediteraneană (Talpa caeca) trăieşte în aria Mării Mediterane.

Teritoriul de răspândire al cârtiţei

Aria de răspândire
Peste tot în Europa, exceptând Scandinavia de Nord, Islanda şi sudul Europei. Specii înrudite se găsesc în Asia şi America.
Protecţia speciei
Uneori este considerată dăunătoare în zonele agricole. Pe suprafeţele verzi şi păşunile în care produc pagube, din păcate sunt omorâte, deşi în majoritatea ţărilor din Europa cârtiţa este o specie protejată.

Muşuroiul cârtiţei şi caracteristicile lui

Cuibul se află de obicei sub un muşuroi mare. Cămara este bine ascunsă şi se află în apropierea cuibului.
Corpul tubular al cârtitei este acoperit de o blană cu păr deosebit de scurt, care o ajută să înainteze prin galeriile orizontale şi verticale.