Hidrosfera

Din suprafaţa Globului de 510.000.000 km² apa ocupă aproape trei sferturi. Apă se găseşte peste tot, în scoarţa Pământului până la adâncimea de 20 km, iar în atmosferă sub formă de vapori de apă, până la 15 km înălţime.

Componentele hidrosferei sunt:

• mările ÅŸi oceanele, care deÅ£in cea mai mare parte din volumul hidrosferei, respectiv 97,3%;
• apele curgătoare: pârâurile, râurile ÅŸi fluviile;
• apele stătătoare: mlaÅŸtinile, bălÅ£ile, lacurile;
• apa în stare solidă: zăpada, gheaÅ£a;
• apele subterane, situate în stratele scoarÅ£ei pământului;
• apa din atmosferă: vapori de apă.

Apele care se găsesc pe uscat se numesc ape continentale. Toate componentele enumerate mai sus formează hidrosfera.
O caracteristică a apei este mobilitatea care se datorează energiei solare. Citeste tot articolul

Atmosfera terestra

1. Caracteristici generale.

Atmosfera este învelişul gazos situat la exteriorul celorlalte învelişuri (geosfere), care ia forma Pământului şi pe care îl înconjoară. Aerul este vital pentru viaţa oamenilor (fără aer un om nu trăieşte mai mult de 5 minute). Il respirăm, ne dăm seama că există, dar nu îl vedem pentru că este incolor.

Fără atmosferă Pământul ar fi un deşert lipsit de viaţă. Cerul ar părea de culoare neagră, noaptea ar veni şi ar dispărea brusc. Soarele ar apărea ca un disc de foc. Nu am vedea culorile aurii ale aurorelor. Ziua ar fi foarte cald +100°C, iar noaptea ar fi un ger năprasnic, temperatura ar coborî la -100°C.

A luat naştere în urma formării Litosferei, cu 4,5 mld. ani în urmă. La început avea în compoziţie oxigen mai puţin, dioxidul de carbon fiind în cantităţi mai mari, vapori de apă, hidrogen, heliu, kripton, neon, ozon şi microorganisme etc.
In alcătuirea ei intră un amestec de mai multe gaze, microorganisme şi praf. Dintre acestea, în cantitatea cea mai mare se găsesc azotul şi oxigenul, care este foarte important pentru că întreţine viaţa, se găseşte în cantităţi mari în apropierea scoarţei Pământului. Cu cât urcăm în atmosferă se răreşte, iar la 1 000 m dispare.
Azotul se găseşte în atmosferă în cea mai mare cantitate şi în amestec cu oxigenul îl face pe acesta să fie bun pentru viaţa omului. Vaporii din atmosferă dau naştere la nori, din care cad ploile pe Pământ. Citeste tot articolul

Viaţa din Lacul Baikal

Lacul Baikal se află pe teritoriul Federaţiei Ruse, în sud-estul Siberiei, la jumătatea distanţei dintre Moscova şi Tokio. Este cel mai vechi şi cel mai adânc lac din lume, reprezentând unul din cele mai neobişnuite habitate de pe Pământ.

Lacul Baikal este unic. Pe parcursul a mai mult de 26 de milioane de ani, lacul a evoluat într-un sistem ecologic sensibil, cu o floră şi o faună caracteristică. însă acest habitat deosebit este din nefericire ameninţat de pericole. Citeste tot articolul

Viaţa în Pădurea Neagră

Pădurea Neagră este o destinaţie preferată de drumeţi, fiind renumită pentru traseele turistice deosebite, pădurile şi munţii săi. Pădurile cu o compoziţie variată, oferă casă multor specii de animale şi plante.

Pădurea Neagră, ce se întinde pe o suprafaţă de mai mult de 6000 km², şi-a primit numele datorită vârfurilor montane acoperite de păduri întunecate de brad. Pădurile montane sunt alcătuite din conifere, iar cele din văi dintr-un amestec de stejar şi mesteacăn. Pe pajiştile montane se cultivă viţă de vie. Citeste tot articolul

Ocrotirea parcurilor naţionale nord-americane

Ocrotirea naturii libere de pe planeta noastră este din ce în ce mai costisitoare, în parcurile naţionale din Statele Unite ale Americii, se fac eforturi tot mai mari pentru menţinerea florei şi faunei de o frumuseţe unică.

In Statele Unite au fost înfiinţate multe parcuri naţionale, din Alaska până în insulele Samoa şi Virgine. Aceste rezervaţii de importanţă vitală, adăpostesc aproximativ jumătate din toate speciile de plante şi mai mult de atât din speciile de păsări şi mamifere nord-americane. Citeste tot articolul

Viaţa din lacurile montane cu apa dulce

Multe lacuri dulci din Europa s-au format în ultima eră glaciară. Apele lor adânci, liniştite şi malurile cu vegetaţie deasă, oferă habitate unor specii rare de animale şi plante.

Doar puţine habitate pot concura cu frumuseţea lacurilor cu apă dulce. Lanţul trofic se întinde de la planctonul minuscul, până la ştiuca şi cocorul înfometat. Multe păsări trec pe aici, iar pe malul lacului trăiesc insecte şi plante rare. Citeste tot articolul

Păsările ce îşi construiesc cuib

Pentru protecţie, păsările îşi construiesc cuiburi de forme şi mărimi diferite, de la scorbura copacului, vizuina cu aspect de tunel şi construcţiile din crengi, până la cuiburi micuţe făcute din noroi.

Construirea cuibului este o deprindere moştenită, care s-a dezvoltat la păsări pentru a spori şansele de supravieţuire ale puilor. Prin formele minunate şi diversitatea structurilor, se exprimă atât necesităţile diferitelor specii de păsări, cât şi capacitatea lor de adaptare. Citeste tot articolul

Polenizarea

Polenizarea este un proces vital pentru toate plantele cu flori. Pentru realizarea ei cu succes, natura a creat soluţii foarte ingenioase.
Plantele, spre deosebire de animale, nu pot porni la drum pentru a găsi partener de împerechere. Ele sunt nevoite să se bazeze pe alte elemente - cum sunt vântul, insectele s’au chiar apa - pentru a transporta polenul de la o plantă (sau o parte a plantei) la alta, ÅŸi pentru a produce seminÅ£e.
Citeste tot articolul

Balenele

Balenele sunt printre cele mai mari animale de pe pământ, una dintre ele balena albastră fiind chiar cel mai mare animal al tuturor vremurilor. Sunt animale blânde, inteligente; se hrănesc cu microorganismele din ocean: planctonul
Cetaceele sunt mamifere marine, animale cu sânge cald; cândva, strămoşii lor au trăit pe uscat. Se împart în două mari grupe: cetaceele cu dinţi (aici aparţin de exemplu delfinii), respectiv cetaceele cu fanoane (balenele). In acelaşi fel ca şi mamiferele terestre, cetaceele respiră cu plămâni, îşi alăptează puii, dar prin dezvoltarea unor strategii aparte s-au adaptat foarte bine mediului acvatic.
Citeste tot articolul

Scorpionii

Cu acul lor veninos, scorpionii înspăimântă şi acum locuitorii ţinuturilor cu climă caldă. Aparţin familiei păianjenilor, fiind rudele lor, a acneelor şi a căpuşelor.
Aproximativ 1200 de specii cunoscute de scorpioni trăiesc la tropice şi în alte ţinuturi cu climă caldă. Acestor specii de scorpioni îi aparţine şi scorpionul uriaş de Guinea, cea mai mare specie a familiei păianjenilor, a cărui mărime ajunge şi la 18 cm. Scorpionul cel mai mic are însă doar 1,3 cm lungime.

Scorpionii, păianjenii şi rudele acestora fac parte din clasa artropodelor, iar în cadrul acesteia din familia păianjenilor. Corpul acestor insecte de obicei este alcătuit din două părţi principale: în partea din faţă cefalotoracele (cephalotorax în latină) care s-a format din contopirea capului cu toracele şi partea din spate a abdomenului(abdomen). Citeste tot articolul

« Previous Page — Next Page »