Abcesul cerebral

Ce este abcesul cerebral?

Ca urmare a proceselor inflamatorii se formează un lichid alb-gălbui sau puroi compus din globule albe, resturi de ţesut, bacterii şi ser. Dacă în zona inflamaţiei purulente ţesutul originar se descompune, iar celulele mor, se formează o acumulare de puroi. în acest caz se formează o cavitate plină de puroi şi delimitată de un înveliş: abcesul. Asemenea procese purulente, inflamatorii cauzează formarea de abcese şi în creier. Abcesul cerebral proaspăt format nu este bine delimitat, însă în câteva luni va fi învelit într-o teacă de ţesut conjunctiv. Din acest motiv abcesul presează nervii învecinaţi, ţesutul cerebral, celulele şi traiectoriile nervoase. In funcţie de mărimea şi localizarea abcesului acesta poate cauza diferite simptome neurologice: paralizie, tulburări senzoriale sau de conştiinţă, crize epileptice. Pe lângă simptomele neurologice specifice pot apare şi alte simptome generale cum sunt febra, astenia, cefaleea, vărsăturile. Citeste tot articolul

Sindromul de tunel carpian

Ce este sindromul de tunel carpian?

Tunelul carpian (canalis carpi) reprezintă suprafaţa delimitată de oasele carpiene şi de fibrele conjunctive situate deasupra acestora, pe partea flexoare a articulaţiei mâinii. Un perete al tunelului este format din oasele carpiene, celălalt perete din tendonul flexor al mâinii. Datorită elasticităţii oaselor şi a tendoanelor, mărimea spaţiului este constantă, acesta neputându-se dilata. Prin tunel trec ligamentele degetelor, respectiv nervul median (nervus medianus), care controlează o parte a degetelor. Dacă acest tunel se îngustează dintr-un anume motiv, apare aşa numitul sindrom de tunel carpian. Ca urmare a îngustării tunelului, se comprimă nervul median situat în tunel care inervează ambele laterale ale degetului mare, arătător şi mijlociu, o laterală a inelarului şi o parte a muşchilor palmari. Ca urmare, în zonele controlate de nerv apar tulburări senzoriale, respectiv tulburări motrice. O parte a musculaturii palmare se atrofiază. Citeste tot articolul

Cateterismul cardiac

Ce este cateterismul cardiac?

Cateterul este un instrument subţire, sub forma unui tub ce poate fi introdus în canalele naturale ale organismului. Cu ajutorul acestuia se pot extrage lichide, respectiv se pot introduce lichide sau instrumente de examinare în cavităţile corpului. în cursul cateterismului cardiac printr-un vas de sânge periferic se introduce un tub subţire întruna din cavităţile inimii. Prin acest cateter se poate introduce în zona examinată substanţă de contrast radioopacă sau un instrument de examinare (instrument de măsurare a presiunii, vitezei de circulaţiei a sângelui). Metoda a fost elaborată de chirurgul german Werner Forssmann (1904-1979) în 1929. Prima intervenţie a fost testată de chirurg chiar pe persoana sa. Ulterior, Forssmann împreună cu internistul american de origine franceză Andre Cournand (1895-1988) au elaborat tehnica acestei metode. Pentru rezultatele cercetărilor în anul 1956 aceştia au fost răsplătiţi cu premiul Nobel de medicină. în prezent cateterismul cardiac este o metodă indispensabilă şi chiar de rutină în examinarea şi terapia bolnavilor. Cu ajutorul substanţei de contrast administrate prin cateterul introdus în inimă medicul poate realiza radiografii ale zonei examinate, obţinând informaţii preţioase despre modificările cardiace şi vasculare. Citeste tot articolul

Suprasolicitarea la locul de muncă

Suprasolicitarea la locul de muncă este o problemă generală

Nu de foarte mult timp în Germania, cu ocazia realizării unui chestionar, 50% din populaÅ£ia activă a declarat că se confruntă cu presiunea continuă a termenelor, a unor cerinÅ£e tot mai noi, suferind permanent de lipsă de timp. 80% dintre cei care lucrează la niveluri mai înalte sau în funcÅ£ii de conducere au declarat acelaÅŸi lucru. Un sfert dintre cei chestionaÅ£i consideră această situaÅ£ie extrem de solicitantă. Acest lucru nu este diferit în nici un alt stat al Europei, astfel nici în România unde situaÅ£ia este poate chiar ÅŸi mai rea. Suprasolicitarea de la locul de muncă este o problemă generală care, în cazul femeilor, se asociază ÅŸi cu „schimbul doi” de acasă. în economia de piaţă cerinÅ£ele sunt foarte mari faţă de oricare individ iar cine nu face faţă ritmului, îşi poate pierde cu uÅŸurinţă postul, din acest motiv oamenii încearcă să presteze peste puteri, cât pot. Suprasolicitarea, în special dacă nici mediul de la locul de muncă nu este prielnic, poate conduce la nervozitate, tensiune, nevroză. Nici munca prestată în schimburi nu este benefică sănătăţii. Citeste tot articolul

Sportul, gimnastica III

Riscurile sportului

Sportul contribuie la păstrarea sănătăţii, ajută la menţinerea şi creşterea capacităţii fizice. Cine se antrenează raţional şi nu suprasolicită organismul nici în cazul sporturilor de performanţă, nu îşi face rău. Stopul cardiac sau leziunile letale provocate de sport din fericire sunt foarte rare. în mod curios, alergatul aparent mai puţin periculos din acest punct de vedere nu este un sport în totalitate inofensiv. Rezultatele cercetărilor indică că pericolul morţii subite din timpul practicării sportului este ridicat la persoanele cu risc crescut de infarct miocardic, însă în aceeaşi măsură, aceste persoane pot suferi infarct şi acasă, stând aşezate într-un fotoliu. Situaţia este alta în caz de accidente sportive. Numărul acestora nu poate fi apreciat, deoarece şi foarte mulţi sportivi care se antrenează la nivel de amatori suferă accidente mai mari sau mai mici. Există însă şi accidente sportive a căror efect se repercutează asupra întregii vieţi. O parte dintre aceste accidente pot fi preîntâmpinate printr-o încălzire corespunzătoare şi antrenamente regulate. Citeste tot articolul

Agresiunea

Agresivitatea

Comportamentul agresiv este prezent în toate culturile, la toate nivele sociale, din păcate fiind un fenomen cotidian. Acest fenomen se întâlneÅŸte atât în relaÅ£iile dintre state - când un stat este în conflict cu altul - cât ÅŸi între adepÅ£ii diferitelor ideologii sau sub forma tonului ridicat între părinÅ£i ÅŸi copii, eventual sub forma ameninţării fizice, sau chiar între cei mici „drăgălaÅŸi” care se ameninţă, vorbesc dur unii cu alÅ£ii.
în ciuda faptului că agresiunea are diferite forme de manifestare, esenţa acesteia poate fi redată scurt, într-o singură definiţie: mod de comportament îndreptat spre jignire, molestare, distrugere.
Agresiunea poate fi îndreptată împotriva altor oameni sau de exemplu împotriva animalelor, însă în stare de tensiune nervoasă putem fi agresivi şi faţă de noi înşine. Citeste tot articolul

Controlul simbiozei

Ce este controlul simbiozei?

In intestinul uman se găseşte o cantitate uriaşă de microorganisme - aşa numita floră intestinală. Dacă compoziţia florei intestinale este afectată, în funcţionarea întregului organism vor apărea tulburări. Controlul simbiozei, denumit şi terapie microbiologică, reprezintă o metodă de restabilire a florei intestinale afectate. în cursul tratamentului, pacientului i se administrează microorganisme slăbite sau inactive. Acestea sunt originare din tractul intestinal uman fiind cultivate în diferite medii. Bacteriile respective, odată ajunse în organism, stimulează mucoasa intestinală, parte importantă a sistemului imunitar. Acest fapt întăreşte sistemul imunitar, respectiv declanşează efectul de vindecare necesar. Citeste tot articolul

Stimularea sistemului imunitar

Ce este stimularea sistemului imunitar?

Sistemul imunitar, sistemul natural de protecţie a organismului recunoaşte şi neutralizează substanţele străine - germeni, paraziţi, toxine -ajunse în organism. Bolile şi factorii dăunători externi slăbesc rezistenţa organismului. Prin stimularea sistemului imunitar se stimulează funcţionarea normală a acestuia sau sistemul imunitar slăbit este readus la parametrii normali. în vederea creşterii rezistenţei se utilizează diverse medicamente, substanţe naturale sau obţinute pe cale artificială.
Mecanismul de protecţie împotriva bacteriilor, viruşilor, toxinelor, substanţelor toxice, paraziţilor, tumorilor nu este cunoscut încă în totalitate, din acest motiv funcţiile specifice nu pot fi stimulate. în caz de factori dăunători, gravitatea afectării sistemului imunitar poate diferi de la un individ la altul. Citeste tot articolul

Osteogeneza imperfectă

Ce este osteogeneza imperfectă?

Osteogeneza imperfectă este o tulburare congenitală a dezvoltării osoase. Oasele bolnavului sunt deosebit de fragile. Pe oasele membrelor, deja în cursul vieţii intrauterine, respectiv pe durata sau după naştere, în lipsa oricăror traumatisme apar fracturi. Fracturile se vindecă greu, membrele se deformează, copilul rămâne de statură mică. Şi osificarea craniului este afectată. In zona osului parietal şi al cefei apar mari zone neosificate. în caz de osteogeneza imperfectă gravă, noul născut decedează foarte repede. Dacă boala se manifestă mai târziu, apar frecvent fracturi. Corneea bolnavului este de o culoare albastră deosebită. Citeste tot articolul

Sifilisul

Ce este sifilisul?

Sifilisul, lues (syphilis, lues) este o afecţiuni contagioasă, de origine bacteriană, care se răspândeşte în principal prin contact sexual. Boala se agravează într-un mod insidios, cronic, manifestând scurte perioade active şi perioade mai lungi inactive. Sifilisul netratat poate cauza grave complicaţii vasculare şi neurologice, chiar letale. Sifilisul prezintă trei stadii - primul stadiu (precoce), al doilea şi al treilea stadiu (târziu). Simptomele sunt foarte diverse. Intre anumite stadii ale bolii se pot întâlni şi perioade asimptoma-tice, care indică însănătoşire. Citeste tot articolul

« Previous Page — Next Page »