Lepra

Ce este lepra?

Lepra este o boală infecţioasă, cu evoluţie cronică, însoţită de simptome specifice ale pielii, mucoaselor, sistemului nervos, având un pronostic prost. Boala contagioasă răspândită în trecut în întreaga lume se mai întâlneşte în prezent foarte rar în Asia de Sud-est, Africa, America de Sud -ocazional în sud-estul Europei. Lepra are două forme diferite de manifestare: lepra tuberculoidă şi forma gravă, lepromatoasă. Cele două forme, datorită reacţiilor specifice bolii se pot transforma una în alta. Forma dimorfă sau lepra Bordeline manifestă simptomele ambelor forme. Citeste tot articolul

Isteria

Ce este isteria?

Adesea persoana isterică este descrisă ca fiind de regulă o femeie, „cu nervii la pământ”, dând din mâini, Å£ipând lovind în stânga ÅŸi-n dreapta. Această imagine este însă reală numai în cazuri extreme, ÅŸi nu numai femeile sunt cele care pot avea un comportament isteric. Cauza comele isterice sunt cauzate de migrarea uterului din bazin la femeile mai în vârstă care suportă greu infertilitatea, lipsa copilului. Åži în prezent există confuzia că isteria este specifică femeilor. în prezent psihologii sunt de părere că isteria, mai exact nevroza isterică, este o afecÅ£iune de origine emoÅ£ională, însoÅ£ită de tulburări de comportament, manifestându-se sub două forme. Una dintre aceste forme, isteria de conversie, este caracterizată de faptul că datorită efectelor psihice, pacientul manifestă anumite simptome fizice (de exemplu pierderea temporară a vederii, auzului). Simptomele celeilalte forme,  ale isteriei disociative sunt pierderea memoriei, tulburările de somn, predispoziÅ£ia la hoinăreală. Sunt predispuÅŸi nevrozei isterice în special cei cu o personalitate isterică. Citeste tot articolul

Inflamaţia tiroidiană

Inflamaţia tiroidiană

Inflamaţia tiroidiană (tiroidita) reprezintă afecţiunea inflamatorie a ţesutului tiroidian. în cele mai multe cazuri boala apare în legătură cu o boală autoimună manifestată împotriva ţesutului tiroidian (tiroidită Hashimoto). Tiroidită subacută de Quervain, nesupurantă, ce apare după o afecţiune virotică şi tiroidită acută supurată, ce apare după afecţiuni contagioase sunt relativ rare.

Apariţia tiroiditei

Cauza apariţiei tiroiditei Hashimoto este necunoscută. Probabil că la apariţia ei contribuie şi factori ereditari, deoarece frecvenţa bolii în cadrul unei familii este mai ridicată. în multe cazuri tiroidită subacută apare în urma unor infecţii virale ale căilor respiratorii superioare. Tiroidită acută bacteriană poate apărea ca o complicaţie a unei boli contagioase de origine bacteriană. Citeste tot articolul

Dermatomiozita

Ce este dermatomiozita?

Dermatomiozita este inflama-ţia şi cicatrizarea pielii şi a ţesutului muscular, însoţită de febră şi stare astenică. Boala este frecvent însoţită de afecţiuni ale organelor interne, rinichilor, inimii, plămânilor. Simptomatologia se poate manifesta la orice vârstă, însă este mai frecventă la adulţi. în 70% dintre cazuri boala are o evoluţie letală în decurs de 2 ani. Evoluţia este imprevizibilă, în anumite cazuri putând duce la moarte în numai câteva zile, în alte cazuri fiind posibilă şi o rată de supravieţuire de peste 30 de ani. Pe lângă simptomele cutanate şi musculare pot apare şi tumori. în acest caz pronosticul este mai prost. Citeste tot articolul

Senzaţia anormală de defecaţie

Ce este senzaţia anormală de defecaţie?

Senzaţia anormală de defecaţie este simptomul unei afecţiuni digestive. în acest caz pacientul manifestă simptome abdominale chinuitoare, crampe, senzaţie continuă de eliminare a scaunului. Senzaţia anormală este cauzată de contracţia spasmodică a musculaturii peretelui intestinal. Crampele de regulă sunt însoţite de diaree puternică. în multe cazuri însă nici în ciuda acestora nu se elimină scaunul sau se elimină în cantităţi nesemnificative. Citeste tot articolul

Capul

Funcţiile capului

Capul este considerat nu tară pricină unitatea centrală de comandă a organismului: aici se află centrul sistemului nervos, creierul şi patru dintre cele mai importante organe senzoriale: ochii, nasul, urechile şi limba. Sistemul respirator şi digestiv sunt coordonate tot de aici.

Părţile capului

Structura osoasă a capului, craniul, este format din 23 de oase. Cele două părţi ale craniului sunt cutia craniană, partea mai mare, în formă aproape sferică, care adăposteşte creierul şi partea mai mică, cu formă neregulată, oasele feţei.

Cutia craniană

Bolta craniană este formată din şapte oase: cele două oase parietale, două oase temporale, osul frontal, osul occipital, creasta frontală. Oasele bolţii craniene se osifică numai la sfârşitul celui de al doilea an de viaţă. Astfel capul noului-născut este relativ moale, elastic, trecând uşor prin canalul de naştere. Cele două zone moi, fără oase, de pe craniul noilor născuţi poartă denumirea de fontanela. La baza cutiei craniene, oasele care formează baza craniului închid spaţiul în direcţia nasului, faringelui, ochilor şi cavităţii bucale. Nervii cerebrali părăsesc creierul prin baza craniului în direcţia periferiei. Tot pe aici intră şi ies vasele de sânge care irigă creierul.
Capul este legat de coloana vertebrală şi de prima vertebră dorsală printr-o articulaţie cartilaginoasă, situată pe ambele părţi ale orificiului occipital. Citeste tot articolul

Hernia de disc

Ce este hernia de disc?

Discurile rotunde şi plate, alcătuite dintr-un inel fibros la periferie şi un nucleu central moale, gelatinos sunt nişte legături elastice, fibroase, cartilaginoase între corpurile vertebrale. în cazul în care inelul este afectat, nucleul discului se poate deplasa în interiorul inelului sau poate ieşi din acesta. în primul caz discul se deformează într-o măsură redusă (protruzie). în cel de al doilea caz inelul fibros este afectat, se deformează grav, nucleul interior iese din inel (prolaps). Aceasta este hernia de disc. Aceste modificări sunt mai frecvente la nivelul coloanei cervicale şi sacrale. Citeste tot articolul

Asistenta medicala in sport

Rareori trece o săptămână fără să aflăm veşti despre starea de sănătate sau accidentarea unor vedete din lumea sportului. Asistenţa medicală sportivă, pe lângă sănătatea sportivilor renumiţi, se ocupă cu elaborarea programelor de antrenament, depistarea posibilităţilor de accidentare şi prevenirea accidentelor. Chiar şi medicul de familie trebuie să fie în stare să trateze o simplă luxaţie, intervenită în timpul alergării.

Asistenţa medicală sportivă include tratarea tuturor leziunilor ce pot interveni în timpul jocului sau al antrenamentului, indiferent dacă este vorba despre un simplu fotbal sau ceva mai special, cum este zborul cu deltaplanul.
Majoritatea acestor accidentări sunt leziuni mici, similare cu entorsa şi contracţiile musculare din medicina generală. Asemenea accidentări pot interveni oricând, fără ca persoana să practice sportul: ajunge o mişcare nepotrivită în timpul grădinăritului de sfârşit de săptămână sau un pas neatent pe trotuarul îngheţat. Citeste tot articolul

Pielea

Vă puteţi imagina o haină croită dintr-o singură bucată, care acoperă corpul de ta cap până la picioare, apără de vânt, rezistă la apă, este puternică, totuşi elastică, iar pe deasupra se reînnoieşte mereu? Nu ? O purtaţi în fiecare zi e pielea !

Pielea este cel mai mare organ al nostru. Pielea întinsă a unui om adult acoperă o suprafaţă de circa 2 metri pătraţi, cam cât un cearceaf obişnuit. Are o greutate de aproape 3 kg, ceea ce înseamnă cam a douâ-zecea parte din greutatea întregului corp.
Grosimea pielii variază între 0,5 şi 5 mm. Este relativ subţire în regiunile corporale puţin expuse la uzură sau presiune, şi mai groasă pe suprafeţele care sunt mai solicitate, de exemplu pe tălpi. Citeste tot articolul

Auzul

In timpul mişcării sau ciocnirii între ele, obiectele produc unde sonore. Acestea sunt vibraţii ale aerului, care sunt percepute de ureche, care le transformă în senzaţie auditivă în ureche ajung, numeroase sunete, de la zumzetul insectelor, până la zgomotul infernal provocat de avioanele cu reacţie.
Atunci când auzim ceva, de fapt urechea noastră este atinsă de vibraţiile unduitoare ale presiunii atmosferice. Urechea transformă undele sonore în impulsuri electrice, pe care le transmite mai departe la creier, care la rândul său decodifică semnalele. Urechea se obişnuieşte treptat cu sunetele, iar cu timpul învăţăm şi sensul acestora. Citeste tot articolul

« Previous Page — Next Page »