Condorii ÅŸi „rudele” lor

Condorii sunt necrofagii caracteristici din lumea păsărilor. Aceştia curăţă natura prin consumul de resturi animale. Meniul păsărilor cuprinde uneori şi alimente mai neobişnuite decât mortăciunile.
Există două grupuri de vulturi necrofagi ce nu sunt înrudite: unul apare doar în Lumea Veche, iar celălalt doar în Lumea Nouă. Astăzi cele două grupuri seamănă mult între ele, deoarece păsările s-au adaptat la un mod de viaţă asemănător.

Vulturii necrofagi din Lumea Nouă

Vulturii necrofagi din Lumea Nouă sunt reprezentaţi de şapte specii. Condorul de dimensiuni uriaşe stăpâneşte un teritoriu de vânătoare întins. în jurul resturilor de guanaco, lame şi alte animale copitate, se adună imediat un grup numeros de păsări, însă acestea consumă doar părţile moi ale mortăciunilor. Şi modul de viaţă al condorului californian, astăzi dispărut din natura liberă, era asemănător. Vulturul-regal de dimensiuni medii, ce apare din Mexic până în Argentina, este corespondentul vulturului pleşuv brun din Lumea Veche. Şi vulturul-regal consumă pielea, tendoanele şi celelalte ţesuturi fibroase. Şi aceste păsări abordează resturile în grupuri şi alungă rivalii.

Vulturul-curcan şi vulturul negru se încadrează printre speciile de vulturi mai mici din Lumea Nouă. Ambele specii se hrănesc cu resturi animale, precum şi fructe şi legume în descompunere. Mulţumită simţului olfactiv excelent, vulturul-curcan detectează resturile animale şi din arbori, unde ulterior le şi aduce. Vulturul negru s-a specializat în cercetarea gropilor de gunoi, iar în acest domeniu este chiar mai îndemânatic decât vulturul-curcan.

Vulturul-curcan are două rude ce trăiesc doar în regiunile tropicale din America: vulturul mare cu cap galben, ce apare exclusiv în unele regiuni izolate din America de Sud, precum şi vulturul mic cu cap galben, ce trăieşte din Mexic până în nordul Americii de Sud. Vulturul-regal şi vulturul negru îşi caută hrana planând la înălţime deasupra pădurilor. Aceştia urmăresc frecvent vulturii-curcani, în speranţa că vor găsi resturi animale.

Alimentajie ÅŸi mod de hranire

Condorii sunt probabil cei mai cunoscuţi consumatori de mortăciuni. Specii de vulturi necrofagi pot fi întâlnite atât în Lumea Nouă, cât şi în Lumea Veche. Vulturii necrofagi îşi economisesc perfect energia. Aceştia aşteaptă până după-masa târziu, când solul se încălzeşte suficient. După aceasta se înalţă  prin intermediul curenţilor ascendenţi de aer cald şi planează la mare înălţime. De aici pot cerceta o suprafaţă întinsă şi aterizează atât de repede la resturile animale, încât nici un necrofag terestru nu poate ţine pasul cu ei. Spre deosebire de majoritatea păsărilor răpitoare, vulturii necrofagi abordează resturile în grupuri numeroase. Stomacul vulturilor necrofagi este atât de extensibil, încât păsările pot prelua cantităţi mari de hrană. Speciile mai mari consumă atât de multă hrană, încât nu mai pot decola. în astfel de cazuri trebuie să aştepte o vreme până ce o parte din hrană este digerată.

Vulturii necrofagi din Lumea Veche

Cele 15 specii de vulturi necrofagi din Lumea Veche pot fi încadrate în şase grupuri, în funcţie de modul de hrănire.
Cele şapte specii de vulturi pleşuvi suri se hrănesc cu resturile animalelor erbivore mari, ca de exemplu zebre şi antilope. Mulţumită gâtului lung şi mobil, pot pătrunde adânc în corpul animalelor. Smulg bucăţile de carne cu ciocul tăios şi le înghit cu ajutorul limbii rugoase.

In al doilea grup se încadrează vulturul pleşuv brun eurasiatic şi vulturul urecheat african. în timpul căutării hranei aceştia nu zboară departe, iar lângă o mortăciune pot fi observate de regulă doar una-două perechi de păsări. Aceştia alungă vulturii pleşuvi suri de lângă resturile găsite, prin mişcări de ameninţare. Preferă în special părţile fibroase ale mortăciunilor.

Al treilea grup este format de vulturul cu cap golaş indian şi vulturul african cu cap alb. Aceste păsări predominant precaute, pot fi observate rar în grupuri mixte lângă mortăciuni. Păsările preferă mai ales resturile rămase în urmă. Uneori însă ucid animale tinere sau bolnave.

Al patrulea grup este alcătuit din două specii, ce deşi nu sunt strâns înrudite, îşi consumă hrana în mod asemănător. Vulturii sud-africani şi hoitarii se încadrează printre speciile mai mici. Aceste păsări se adună în grupuri mari în jurul resturilor şi consumă tot ce lasă în urmă speciile mai mari. Uneori ucid reptile mai mici, puii păsărilor şi prind insecte şi nu refuză nici dejecţiile carnivorelor. Păsările cercetează şi gropile de gunoi.
Al cincilea grup este format de o singură specie: zăganul. Acesta trăieşte în Europa, Asia şi Africa. Se hrăneşte cu oase pe care le aruncă de la mare înălţime pe stânci, pentru a le sparge. Al şaselea grup este alcătuit de vultu rul palmierilor. Acesta se hrăneşte în special cu fructele palmierilor, dar mai consumă şi resturi        animale şi peşti aruncaţi pe ţărm.

Reproducere

Vulturii necrofagi din Lumea Veche îşi construiesc cuiburile voluminoase din crengi şi crenguţe, pe promontoriile stâncilor, în cavităţi sau în arbori. Cuibul vulturului urecheat de exemplu, poate avea diametrul de trei metri şi înălţimea de un metru. Majoritatea speciilor cuibăresc în perechi, însă vulturii pleşuvi suri şi vulturii negri din Lumea Nouă, clocesc uneori în colonii mari.  Vulturii necrofagi din Lumea Nouă nu îşi construiesc cuib. Aceştia îşi depun ouăle mari pe promontoriile stâncilor, în cavităţi, între stânci, în arborii scorburoşi sau pur şi simplu în vegetaţia de sol.
Speciile mai mari din ambele grupuri depun un singur ou, iar speciile mai mici de regulă două. Puii îşi petrec cel puţin zece săptămâni în cuib.

Origini

Ambele grupuri de vulturi sunt relativ străvechi. Vulturii din Lumea Veche trăiesc astăzi în Europa de Sud, Africa şi Asia. Au fost găsite fosile ale acestor păsări, vechi de 20 de milioane de ani.
Condorii din America de Nord şi de Sud provin din eocenul mijlociu, de acum 45 de milioane de ani. Astăzi vulturii din Lumea Nouă trăiesc în toate Americile, precum şi pe insulele din Marea Caraibe.
Păsările necrofage din Lumea Veche şi vulturii, gaiele şi uliii, au strămoşi comuni. Condorii din Lumea Nouă au strămoşi comuni cu berzele.

Deşi cele două grupuri ce nu sunt înrudite seamănă între ele. deoarece s-au adaptat la acelaşi mod de viaţă, prezintă şi numeroase diferenţe. Cea mai evidentă diferenţă este faptul că grupul de condori din Lumea Nouă prezintă orificii şi cavităţi nazale asemănătoare berzelor. O altă trăsătură comună este modul de răcire al picioarelor, ce se asemănă cu al berzelor. Puful şi penajul urmaşilor seamănă de asemenea cu al puilor de barză.
în coloniile de clocit sau când se ceartă pe vreo mortăciune, vulturii din Lumea Veche emit frecvent sunete văitate, suflate, respectiv sâsâite. Condorii din Lumea Nouă emit doar un mormăit domol, deoarece nu au un organ fonator bine dezvoltat.

ÅžtiaÅ£i că…

• Condorul de Anzi este cel mai mare vultur necrofag din lume şi alături de marabu este pasărea cu cea mai mare anvergură a aripilor. Acest vultur necrofag uriaş din Lumea Nouă, poate avea anvergura aripilor de chiar şi 3,2 metri. Acesta cercuieşte majestuos deasupra Anzilor, pe curenţii puternici.
• Budiştii tibetani şi adepţii religiei Zarathustra din India, îşi lasă resturile pământeşti pe seama vulturilor necrofagi.
• Vulturii necrofagi sunt înconjuraţi de numeroase mituri. în  sudul Africii se crede că aceştia visează locaţia exactă a resturilor animale. Din acest motiv se crede că dacă omul consumă creierul acestor păsări, poate să prevadă viitorul.