Creierul I.

Creierul

La vertebrate creierul reprezintă partea sistemului nervos central localizată în cutia craniană care coordonează, dirijează funcţia nervoasă. Creierul uman este o masă gelatinoasă, de cea. 1,4 1 şi o greutate de 1300 g, greutatea maximă fiind de 1800 g (la bărbaţi 1375 g, la femei 1245 g). Creierul este format din cea. 25 miliarde de celule nervoase. Mare parte a celulelor nervoase sunt localizate la suprafaţa creierului, în cortex. Culoarea gri a cortexului este datorată corpului celulelor nervoase. Prelungirile acestora (axioni) şi căile nervoase formează medula localizată în centrul creierului. Culoarea albă a acestei zone se datorează fibrelor şi prelungirilor celulelor nervoase. De formă ovoidă, creierul este mai îngust în partea frontală, iar în partea bazală este mai plat. Suprafaţa creierului este acoperită de trei straturi de membrane ale meningelui: stratul tare (duramater), stratul moale (piamater), respectiv arah-noida situată între acestea. Intre straturile subţiri ale meningelui se află lichidul cerebrospinal. Creierul este înconjurat de acest lichid care are funcţia de a proteja creierul ca un amortizor hidraulic împotriva şocurilor mecanice.
Creierul mare este format din două emisfere cerebrale. Cele două emisfere cerebrale, părţile cerebrale situate dedesubt, precum şi măduva spinării sunt legate unele de altele prin căile nervoase. Emisferele sunt formate din lobul frontal, occipital, parietal, insular şi temporal.

Tulburări de memorie
Tulburările de memorie şi ale capacităţii de concentrare, cu excepţia anumitor boli, nu sunt cauzate de leziunile creierului, ci ca urmare a metodelor incorecte de învăţare.

Structura creierului

Cele cinci componente principale ale creierului sunt creierul mare, creierul mijlociu, creierul intermediar, creierul mic, creierul posterior (bulbul rahidian). Cea. 80% din masa creierului o formează creierul mare. Creierul mare se întinde de la frunte până la ceafă cuprinzând şi celelalte părţi ale creierului. Cele două emisfere ale creierului mare au o structură aproape simetrică. Pe suprafaţa acestuia se găseşte un sistem de brazde cu adâncime diferită (circumvoluţiuni). La mijlocul creierului se află creierul mijlociu şi creierul intermediar. Sub loburile occipitale, în bulbul rahidian se află creierul mic. Creierul mijlociu se continuă în creierul posterior, bulbul rahidian, apoi se întinde până la măduva spinării.

Funcţiile creierului

Fiecare parte a creierului are funcţii diferite.

Creierul mare

Pe suprafaţa brăzdată ca o nucă a creierului mare se găsesc ca. 10 miliarde de neuroni conectaţi unii de alţii. în stratul de cea. 3 milimetri grosime neuronii, prin axonii lor formează o reţea deosebit de complexă. Fiecare neuron poate realiza cea. 10.000 de legături. Axonii neuronilor dintr-o anumită emisferă sunt legaţi de neuronii celeilalte emisfere cerebrale prin intermediul trunchiului cerebral de la baza creierului. Neuronii formează partea cenuşie a creierului, scoarţa cerebrală, materia cenuşie, iar prelungirile nervoase (axionii) formează materia albă.

Creierul mijlociu

Creierul mijlociu este format din două jumătăţi aproape separate. Marea parte a structurii sale este alcătuită de talamus şi hipotalamus. în talamus se găsesc celulele care fac legătura dintre scoarţa cerebrală şi căile nervoase. Hipotalamusul reprezintă centrul funcţiilor viscerale şi metabolice.

Creierul intermediar

Creierul intermediar reprezintă regiunea centrală a creierului, situată între emisfere şi trunchiul cerebral. Aici trec, se conexează şi se transmit spre creierul mare căile nervoase ale văzului şi mirosului.

Protecţia capului
Creierul este format din celule nervoase foarte diferenţiate. în caz de leziune a acestor neuroni, datorată unor accidente sau boli, nu se pot regenera la fel ca alte celule. Capul şi creierul situat în interiorul cutiei craniene trebuie protejat de leziuni. Casca de protecţie poate salva vieţi.

Creierul mic

In creierul mic format din două jumătăţi, cu brazde paralele sunt localizate centrele de coordonare motrică şi ale echilibrului. Căile nervoase care intră şi ies din creierul mic coordonează automat, inconştient, formele motrice de bază.

Ventriculele cerebrale

Două ventricule laterale sunt situate simetric, în cele două emisfere cerebrale, cel de al treilea ventricul, cel mijlociu este situat între cei doi lobi ai talamusului, cel de al patrulea ventricul se găseşte între creierul mic şi bulbul rahidian. în vasele de sânge ale ventriculelor se produce lichidul cefalorahidian care circulă continuu.