Crocodili si aligatorii

Crocodilii şi aligatorii se numără printre reprezentanţii cei mai vechi ai faunei actuale; aceştia au existat încă înaintea dinozaurilor. De la apariţia lor nu au suferit schimbări majore. Cele douăzeci de specii care trăiesc în prezent includ şi cea mai mare reptilă existentă.

Crocodilii şi aligatorii au apărut în urmă cu circa 200 milioane de ani, spre sfârşitul perioadei de maximă răspândire a reptilelor. (Comparativ, primii umanoizi au apărut pe Pământ acum 7 milioane de ani). în acea vreme, crocodilii trăiau pe uscat, spre deosebire de cei actuali, care trăiesc parţial în apă. Aveau picioare mai lungi şi boturi mai scurte decât crocodilii cunoscuţi de noi.
In timp ce majoritatea speciilor de pe uscat au dispărut spre sfârşitul mezozoicului, acum circa 65 milioane de ani, crocodilii şi aligatorii s-au dovedit mai adaptabili şi au supravieţuit.

Speciile de crocodili

Crocodilii şi aligatorii, împreună cu caimanii şi gavialul fac parte din ordinul Crocodylia din clasa reptilelor. Aceştia pot fi recunoscuţi uşor după forma lor de şopârlă, tegumentul solzos acoperit cu plăci cornoase, având un maxilar puternic şi înspăimântător, înzestrat cu dinţi uriasi. Speciile ordinului crocodililor sunt raspândite fără excepţie numai în regiunile cu climă caldă.
Ordinul se împarte în trei clase: crocodilii formează prima clasă, aligatorii şi caimanii formează a doua clasă, iar a treia clasă se compune dintr-o singură specie, Gavialul Indian (sau Gavialul de Gange). în general, crocodilii au un corp mai subţire şi botul mai lung, iar botul aligatorilor şi al caimanilor este mai scurt şi mai lat. Crocodilii mai pot fi recunoscuţi dupâ al patrulea dinte de pe maxilarul inferior, care este vizibil şi dacă botul este închis; la aligatori acest dinte nu este vizibil deoarece intră într-o cavitate a maxilarului superior. Deşi forma speciilor seamănă mult, mărimea exemplarelor dezvoltate variaza mult (intre 1.5 - 7 metri.)

Modul de viaţă

Toate speciile din ordinul crocodililor trăiesc aproape de ape - pe arii mlăştinoase, lacuri mai mici sau mai mari, lângă fluvii lente sau canale - şi petrec mult timp în apă. Sunt animale cu sânge rece, deci au nevoie de apă - apa fiind mediul care reduce variaţiile de temperatură.
De obicei crocodilii petrec noaptea în apă, iar în timpul zilei se tolănesc pe mal, bucurându-se de soare. în caniculă se retrag la umbră sau intră în apă, râcindu-şi astfel corpul. Mai ales când căldura este mare, putem observa crocodilii stând cu gura căscată, deoarece nu pot transpira, şi numai astfel pot evapora apa, răcind puţin corpul. Aşadar, crocodilul cască gura din acelaşi motiv din care câinii gâfâie.

Viaţa socială

Deşi crocodilii preferă să trăiască în grupuri mai mari, îşi apără teritoriile proprii. în grupuri există de obicei un mascul dominant. Acest exemplar petrece mai mult timp în apă decât ceilalţi. îşi patrulează teritoriul propriu şi adesea scoate sunete puternice, alungând orice mascul mare ce se apropie. Crocodilii sunt capabili să producă o varietate mare de sunete - grohăituri, şuierături, mormăituri şi mârâituri -, şi se presupune că aceste sunete transmit diferite mesaje.
Pe uscat se pot deplasa în mai multe moduri. De obicei umblă uşor prin intermediul picioarelor care ies lateral din corp, dar dacă e cazul se pot angaja şi într-o formă de galop intermitent sau se pot furişa pe burtă.
în apă pot înota rapid, dar puterea de înaintare nu o dezvoltă prin bătăile picioarelor sau prin terminatiile membranelor ale  acestora ci prin utilizarea cozii lungi şi tari. Pot rămâne nemişcaţi în apă ore întregi, corpul fiind acoperit în întregime de apă în afara orificiului nazal, care este pe vârful botului, a ochilor şi a urechilor.
Pot respira numai la suprafaţa apei, dar uneori se scufundă pentru o perioadă mai lungă sub apă. Uneori, când vânează, sau fug de un alt exemplar agresiv, se ridică la suprafaţă aproape vertical.

Alimentaţia şi înmulţirea

Crocodilii şi speciile înrudite sunt carnivore. Maxilarul larg şi aspectul feţei care pare a avea un rânjet satanic, sugerează un comportament agresiv şi fioros. Majoritatea oamenilor sunt îngroziţi de crocodili, deşi de fapt hrana lor depinde de mărimea lor şi de prada disponibila din jurul lor.
La început puii de crocodil se hrănesc cu insecte, mormoloci, melci, peştişori, raci şi scoici. Deoarece cresc rapid şi pot captura numai animale de pradă mici, aceştia mănâncă foarte des.
Cum cresc, încep să captureze prăzi mai mari şi creşte concomitent durata între două mese. Mai întâi capturează peşti mai mari şi alte reptile, apoi treptat încep să vâneze şi mamifere. înhaţă orice vietate ce le ajunge în cale, fie aceasta maimuţă, bivol, zebră, şarpe sau chiar om. Multe animale cad pradă crocodililor în timp ce îşi potolesc liniştite setea pe malul apei. Crocodilii consumă şi hoituri, nu numai prăzi capturate vii.
Oricât de ascuţiţi şi tăioşi ar fi dinţii acestor animale, tot nu sunt potriviţi pentru sfărâmarea şi devorarea cărnii prăzii. Când un crocodil sau aligator înhaţă un animal ce îşi potoleşte setea pe mal, de obicei îl prinde şi încearcă să-l tragă în apă spre a-l îneca.

ÅžTIAÅ¢I CA…?
■ Crocodilii şi aligatorii îşi pot schimba dantura de peste patruzeci de ori
■ în stomacul unui aligator s-au găsit trei bucăţi de lemn, un plumb de pescuit şi o cutie de tutun.
â–  Printre reptile, crocodilienii au cel mai complex creier
■ Gavialul de Gange indian este specia de crocodil care petrece cel mai mult timp în apă. Trăieşte în râuri cu apă bogată şi cu un curs rapid.
■ Exemplarele din speciile mari de crocodili pot rămâne sub apă peste o oră. în aceste situaţii, urechea din exterior se închide peste timpan.

De multe ori este nevoit să depună prada într-o groapă din matcă, până ce i se înmoaie pielea şi carnea începe să se descompună, deoarece numai atunci o poate sfărâma prin muşcături mari. Uneori crocodilul sau aligatorul începe să se rostogolească în apă cu prada în gură pentru a smulge bucăţi mari de carne din aceasta. De obicei înghite în întregime bucata luată în gură. Adesea, o pradă serveşte ca hrană mai multor crocodili care o devorează pe loc.
Crocodilii capturează peştii în apa mică: pur şi simplu închid brusc botul sau îi străpung cu dinţii. înghit în întregime peştii, cu capul înainte, ca nu cumva branhiile sau oasele să le zgârie ţesutul fin al faringelui, Majoritatea speciilor de crocodili înghit diverse lucruri - pietre, bucăţi de lemn -împreună cu prada. Acestea ajută probabil digestia, ce are loc rapid în stomac.

Speciile din ordinul crocodililor vânează în moduri diferite. Unele sunt foarte leneşe, aproape că aşteaptă să le între prada de-a gata în gură. Alţii - mai ales cei de pe Nil -sunt foarte ambiţioşi şi pândesc sau urmăresc prada foarte hotărât. Uneori lovesc bietul animal cu coada puternică pentru a-l prinde cu dinţii.
Specia de crocodil care petrece cel mai mult timp în apă este gavialul. Acesta este totodată şi cel mai îndemânatic la prinderea peştilor, aceştia fiind hrana lui principală, înaintează în apă dând din botul lui lung în dreapta şi în stânga, vânând astfel din belşug de pe o suprafaţă destul de mare.
Crocodilii sunt animale ovipare, adică se înmulţesc prin ouă. Din ouă ies pui dezvoltaţi complet. împerecherea are loc în apă. Perioada de împerechere se schimbă de la o specie la alta şi depinde de regiune.
După circa o lună de la împerechere, femela caută un loc potrivit pe uscat unde îşi poate depune ouăle. Unele specii sapă gropi în nisip, altele - mai ales aligatorul ÅŸtiucă - îşi construiesc cuibul din resturi organice, pe care femela le adună ÅŸi le cară la locul potrivit. Obiectivul principal este păstrarea ouălor la o temperatură cât se poate de constantă, ceea ce nu este uÅŸor de realizat în condiÅ£iile în care temperatura poate varia cu 20 “C în aceeaÅŸi zi.

Femela depune câte 20-80 de ouă ovale deodată, câte unul la intervale de 30 de secunde. Spre deosebire de majoritatea reptilelor, crocodilul îşi ia foarte în serios atribuţiile materne, apără ouăle cu orice preţ şi atacă fără milă orice animal ce se apropie de ele. Clocirea durează cel mult trei luni. între timp femela umezeşte în mod periodic cuibul cu urina ei sau ieşind din apă se aşează direct pe acestea.

Aligatorul ştiucă îndepărtează chiar şi resturile plantelor în descompunere dacă este cazul pentru menţinerea temperaturii dorite. La mai multe specii, femelele nu se hrănesc deloc în această perioadă: trăiesc din rezervele de grăsime acumulate pe spate şi în jurul cozii.
Puii care urmează să iasă, de obicei sparg coaja de ou cu nişte dinţi speciali din capătul botului, care de altfel se şi numesc dinţi de ouă. Puii produc sunete grohăitoare care indică apropierea timpului de ieşire, la care femela dezveleşte stratul ce acoperă ouăle, şi chiar sparge coaja oului în caz că puiul nu se descurcă. După aceea ia puii în gură cu multă grijă şi îi duce în apă unde le dă drumul.

Copilăria crocodililor

Un crocodil mic - copia fidelă micşorată a părinţilor - se hrăneşte în primele săptămâni dintr-un săculeţ de gălbenuş, pe care încă îl mai au. Mama lor îi îngrijeşte în continuare, deoarece sunt foarte vulnerabili şi pot cădea uşor victime vidrelor, ratonilor, bâtlanilor, năpârcilor sau a peştilor mai mari. în decursul unui an îşi pot dubla mărimea. Până la vârsta de optsprezece luni rămân în apa locuită de mamă, apoi pornesc spre a găsi un teritoriu nou. La vârsta de trei ani se asociază cu alţi crocodili şi stabilesc propriul teritoriu.

Crocodilii şi aligatorii ajung la maturitate sexuală la atingerea unei anumite lungimi, adică la vârsta de 5 - 15 ani în funcţie de specie. Trăiesc deosebit de mult; se crede că unii pot trăi şi 100 de ani, deşi nu există dovezi.

Noua atitudine

Este trist că numeroase specii din ordinul crocodilienilor, după ce au reuşit să supravieţuiască timp de 200 milioane de ani, acum în secolul XX au ajuns pe calea dispariţiei complete din cauza omului. în ultimul timp, temuţii vânători au ajuns să fie vânaţi, şi acum sunt în pericol pe toate ariile de răspândire -Africa, Asia, Australia şi America de Sud.
încă din primele civilizaţii, omul a avut un sentiment de teamă şi respect faţă de crocodili şi aligatori - în unele locuri i-au adorat ca zei. în Egiptul Antic, Sebek - zeul crocodil - era printre zeii principali, iar în mormintele unor persoane importante erau îngropaţi şi crocodili mumificaţi. în alte părţi ai lumii, - Africa, India, Insulele Filipine şi Sri Lanka - a existat reverenţă faţă de crocodili.
Aborigenii din Australia credeau că matca unuia dintre cele mai mari râuri clin jur a fost săpat cu dinţii de un crocodil.

Măceluri uluitoare

In ultimul timp omul a vânat şi ucis crocodilii şi aligatorii, deoarece aceştia reprezentau, o primejdie pentru animalele de casă şi pe lângă acesta, erau şi o sursă de hrană. Vânătoarea atinsese proporţii, şi deja punea în pericol viaţa speciilor, când au început să fie la modă produsele din piele de crocodil şi au devenit răspândite armele de foc. Cifrele măcelurilor sunt uluitoare: după estimări, în America de Sud au fost ucişi anual peste un milion de caimani; în Statele Unite a fost valorificată pielea a 190000 de aligatori ştiucă în anul 1929; iar în Tanzania s-au vândut 12 500 pieli de crocodil în 1950. Se estimează că dacă în 1944 nu s-ar fi adoptat o lege pentru protejarea aligatorului ştiucă, această specie nu ar mai exista. în Africa, Crocodilul de Nil a dispărut în multe părţi de pe partea nordică a Nilului. Posibil că în India nu mai trăieşte nici un gavial în sălbăticie. în 1973, pe un tronson de 5000 de kilometri al unui fluviu, care pe vremuri era plin de gaviali, s-au găsit numai şase exemplare.
Crocodilii şi speciile înrudite se bucură azi de protecţie aproape peste tot în lume, dar în ciuda popularizării protecţiei mediului, traficul de piele de crocodil este o afacere bună şi în prezent. Preţul pielii de crocodil este atât de mare încât săracii din America de Sud uneori sunt dispuşi chiar sâ-şi rişte viaţa pentru a vâna şi omorî aligatorii. Aceşti oameni ucid fără excepţie orice exemplar, indiferent dacă acesta este în dezvoltare, femelă sau un mascul mai în vârstă. Consecinţele pe termen lung sunt greu de evaluat.

Un alt factor ce duce la dispariţia lor este privarea de locurile de trai. Şi acest proces este mai pronunţat în America de Sud, dar reprezintă o problemă importantă şi în Asia de Sud-Est. în locurile unde se construiesc baraje şi canale prin devierea fluviilor de pe traseul original, sau se creează noi teritorii arabile, fauna din zonă este greu afectată. Datorită tăierii excesive a junglelor, scade cantitatea de precipitaţie şi multe arii de răspândire unde trăiau numeroase specii de crocodili seacă.
Dispariţia lor ne afectează şi pe noi, deoarece poate duce la stricarea echilibrului ecologic al unor regiuni. De exemplu, în Everglades din Florida, aligatorii decimează un peşte răpitor cu oase solzoase, a cărui suprapopulaţie ar avea drept consecinţa dispariţia peştilor mai mici cu care aceştia se hrănesc. Pe lângă aceasta, aligatorii ajută la supravieţuirea unor specii în timp de secetă, deoarece în gropile săpate de ei rămâne apă, unde se pot refugia peştii sau îşi pot potoli setea alte reptile, păsări şi mamifere din zonă.