Dizenteria amibiana

Ce este dizenteria amibiană?

Dizenteria amibiană sau ami-biaza este o boală infecţioasă localizată pe intestinul gros, cauzată de protozoarul Enta-moeba histolytica. Germenul se înmulţeşte în fecale şi este răspândit de acestea. Amibia-za este o boală frecventă în principal în ţările tropicale şi subtropicale. în Europa este introdusă mai ales prin porturile cu igienă precară. Protozoarul patogen are două etape de viaţă. Trofozoitul care creşte în fecalele proaspete, trăieşte în intestin, are o mişcare amibiană activă şi este mai puţin rezistent. La temperatura camerei, pe uscat moare. Forma inactivă, imobilă, chistul este mai rezistent, rezistând în fecale şi infectând şi mai multe săptămâni. Germenul atacă mucoasa intestinului gros. Mucoasa se inflamează, prezintă edem, apar ulceraţii, se necrozează, poate fi acoperită de o depunere purulentă şi pe alocuri poate sângera.

Apariţia dizenteriei amibiene

Infecţia este răspândită de apele uzate, vasele, tacâmurile, mâncarea infestată cu fecale, de muşte, câini şi pisici. Perioada de incubaţie este de 2-90 zile. Chisturile rezistente la sucul gastric şi sucurile intestinale, odată pătrunse în sistemul digestiv se localizează în intestinul gros. în multe cazuri atacă cecul, apendicele vermiform, ultima porţiune a ileumului. în cazuri grave provoacă perforaţii intestinale. Germenul din peretele intestinal, prin fluxul sanguin, poate ajunge în ficat şi plămâni.

Tratamentul dizenteriei amibiene

Amibiaza poate fi tratată cu ajutorul antibioticelor, tetraciclinelor şi metronidazolului. Pierderea însemnată de electroliţi şi lichide se completează prin administrarea de perfuzii. Bolnavul poate fi purtător de chisturi şi după trecerea perioadei acute. în acest caz tratamentul cu antibiotice trebuie repetat de mai multe ori. Se poate întâmpla ca chisturile să provoace ocluzie intestinală, blocarea funcţionării intestinului. în asemenea cazuri este nevoie de intervenţie chirurgicală. Abcesele formate în afara intestinului - în plămâni, ficat, creier -, pot fi îndepărtate numai pe cale chirurgicală.

SIMPTOME
□ durere abdominală bruscă, puternică
□ diaree continuă
□ febră
□ cefalee, inapetenţă, ameţeală
□ scaune moi, cu sânge
□ numărul scaunelor poate atinge şi 30 pe zi

Ce are de făcut bolnavul

In vederea preîntâmpinării infecţiei este foarte importantă respectarea normelor de igienă. în mediu cu risc, în caz de posibilă infecţie se recomandă efectuarea unei cure preventive.

Când ne adresăm medicului?

In caz de diaree frecventă, scaune moi, apoase, spasme, dureri abdominale, adresaţi-vă imediat medicului. Din fericire cazurile de amibiază în ţara noastră sunt foarte rare, dar deoarece riscul există, simptomele de mai sus trebuie tratate cu seriozitate!

Cum procedează medicul

In caz de suspiciune medicul dispune efectuarea examenului copro-parazitologic. Proba diluată recoltată din fecale proaspete se aplică pe o lamă pentru a se examina la microscop. Amibele active sunt rar identificate, în schimb chisturile pot fi uşor recunoscute sub microscop. Dintr-o parte din fecale se realizează cultură şi antibio-gramă. în cazuri motivate mucoasa intestinală este examinată cu ajutorul endo-scopiei rectului, intestinului sigma şi gros. Abcesele hepatice şi pulmonare pot fi evidenţiate cu ajutorul tomografiei computerizate.

IMPORTANT!
Bolnavul de dizenterie pierde o cantitate semnificativă de lichide prin scaunele frecvente. Această pierdere trebuie completată încă înainte de administrarea perfuziilor. Bolnavul trebuie să consume cât mai multă apă minerală, ceai slab cu sare sau cu lămâie.

Evoluţia bolii

Simptomele amibiazei apar după 2-90 de zile de la infectare. Germenii care se localizează în intestinul gros cauzează inflamaţia acestuia, în cazuri grave abcese, necrozarea mucoasei intestinale, perforaţii ale peretelui intestinal Germenii ajunşi în fluxul sanguin se pot localiza în ficat, plămâni, muşchiul cardiac şi ţesutul cerebral, unde se pot forma abcese. Amibiază cauzează diaree gravă.

Tipuri de amibe
Amibele - foarte frecvente în natură - sunt paraziţi ale vertebratelor şi nevertebratelor. Aceste organisme unicelulare care dispun de un nucleu, nucleotid şi citoplasmă poartă denumirea de protozoare. Membrana amibei este o membrană proteică deosebit de elastică. Amiba care se mişcă cu ajutorul pseudopodelor se înmulţeşte prin diviziune. Forma activă, vegetativă care trăieşte în condiţii optime de viaţă, denumită trofozoit se hrăneşte, se mişcă şi se înmulţeşte. Forma imobilă o reprezintă chistul încapsulat.