Epilepsia I.

Ce este epilepsia?

Epilepsia este cauzată de modificarea anormală a activităţii electrice a creierului. Manifestarea clinică a crizei de epilepsie depinde de mărimea modificării cerebrale, în cursul crizei tipice, recurente, spontane de epilepsie pot apărea mişcări patologice ocazionale, spasme involuntare, tulburări de conştiinţă, pierderea cunoştinţei şi simptome vegetative.
în caz de criză generalizată (grand mal) bolnavul îşi pierde cunoştinţa, cade, musculatura se contractă spasmodic, face spumă la gură, îşi muşcă limba, în cursul căderii se accidentează. Fecalele sunt eliminate în mod necontrolat. După încetarea crizei, bolnavul cade într-un somn adânc, de netrezit. Ulterior nu îşi aminteşte nimic, în caz de criză parţială bolnavul manifestă numai o parte a simptomelor. Epilepsia, în funcţie de manifestarea simptomelor poate fi clasificată în mai multe categorii:

Criza generalizată (grand mal)

Criza mare, generalizată (grand mal GM) de regulă începe cu un strigăt nearticulat. Spasmul muşchilor respiratori presează aerul din plămâni prin orificiul îngust al glotei. Convulsiile afectează toţi muşchii corpului. Musculatura se contractă, se tensionează, devine tonică. Membrele se fixează în  poziţie flexată sau întinsă. Musculatura trunchiului este rigidă, capul se tensionează spre spate, corpul se sprijină pe cap şi pe călcâie. Spasmul musculaturii trunchiului poate cauza leziuni ale coloanei vertebrale, fracturi ale vertebrelor.
Bolnavul îşi pierde cunoştinţa, ajunge într-o stare co-matoasă. Face spume la gură, îşi muşcă limba, în cursul căderii se loveşte la cap, se accidentează. Prezintă stop respirator, pielea bolnavului devine violetă, cianotică.
Muşchii membrelor prezintă convulsii ritmice care durează câteva minute. Bolnavul elimină în mod necontrolat fecalele. După încetarea convulsiilor respiraţia reporneşte printr-o inspirare adâncă.
Odată cu dispariţia spasmelor, bolnavul devine conştient sau cade într-un somn profund, de netrezit care durează câteva minute sau ore. Ulterior nu îşi aminteşte nimic.

SIMPTOME
â–¡ spasme musculare
□ capul se tensionează spre spate
□ pierderea cunoştinţei
â–¡ pielea devine violacee
â–¡ stop respirator
□ incontinenţă
□ oboseală, excitabilitate
□ halucinaţii
□ spume cu sânge la gură

Epilepsia parţială

Epilepsia parţială sau focală este cauzată de o tulburare a unei porţiuni localizate a scoarţei cerebrale. Manifestarea crizei parţiale depinde de afectarea scoarţei cerebra le. Spasmele de regulă se limitează numai pe o parte a corpului sau anumite grupuri musculare (epilepsie jackso-niană). Modificarea care determină spasmele se răspândeşte rapid în creier. în acest caz spasmele înaintează de pe un grup de muşchi la altul.

Criza psihomotrică

Criza care se manifestă prin simptome psihice şi motrice este provocată de excitaţia electrică a lobului temporal. Bolnavul prezintă halucinaţii senzoriale (olfactive şi gustative), iluzii şi false amintiri. Pacientul care halucinează este treaz.

Apariţia epilepsiei

Epilepsia este cauzată de leziunile celulelor cerebrale în urma afecţiunilor scoarţei cerebrale şi creierului. Manifestarea simptomelor indică locul leziunii cerebrale.
In caz de afectare a zonelor responsabile de coordonarea mişcării apar spasme, convulsii musculare. în caz de afectare a scoarţei senzoriale apar iluzii, halucinaţii.
Cele aproape 10 miliarde de celule nervoase ale creierului nostru sunt legate unele de altele prin căi nervoase, dar şi în mod direct. Legătura şi transmiterea excitaţiilor are loc sub forma unor mici modificări electrice.
Dacă sistemul „electric” prezintă defecte, în baza „scurt-circuitelor” ÅŸi „descărcărilor” porneÅŸte o circulaÅ£ie anormală de informaÅ£ii.

Status epilepticus
In unele cazuri crizele apar atât de frecvent încât conştiinţa pacientului nu revine, starea dinaintea crizei nu se restabileşte. în acest caz apare o stare gravă, periculoasă pentru viaţă (status epilepticus).

Cauzele apariţiei epilepsiei

Conform unor teorii, cauza directă a bolii o reprezintă o afectare a celulelor cerebrale şi tulburarea electrică cauzată de aceasta, în urma unei tulburări metabolice, de irigare, lipsei de oxigen, sau unei leziuni.
în baza altor teorii, predispoziţia este determinată ereditar. Afecţiunea apare ca urmare a excitabilităţii, capacităţii de transmitere exagerate, a tulburării de reglare a sistemului nervos.