Escara
8 Martie 2008
Escara (decubitul) apare de regulă la pacienţii care în urma unei boli sau leziuni sunt nevoiţi să stea o perioadă mai lungă de timp la pat sau în scaun cu rotile.
Ca urmare a poziţiei culcate, aşezate continue anumite zone ale pielii sunt expuse presiunii intense cauzând tulburări circulatorii locale, roşeaţă, apoi o colorare neagră-albăstruie. Pielea se subţiază, se necrozează şi apar ulceraţiile. Adesea apar leziuni grave, adânci, care pătrund până la os.
Pielea cu escare se poate regenera printr-un tratament specializat de durată şi perseverent.
Apariţia escarei
Ca urmare a poziţiei culcate, anumite părţi ale corpului -zona sacrală, partea superioară a cutei dintre fese, omoplatul şi călcâiul - datorită presiunii continue sunt expuse intens pericolului.
Pe aceste zone expuse pielea este relativ aproape de os, stratul muscular dintre piele şi os este relativ subţire, pielea nu este dublată pe dedesubt. Ca urmare a poziţiei culcate sau a şezutului de durată, pielea şi capilarele ţesuturilor de sub piele se presează, circulaţia, irigarea şi oxigenarea zonei se deteriorează. în zonele afectate ţesuturile şi celulele se necrozează.
SIMPTOME
Cele patru stadii ale apariţiei escarelor:
□ 1. roşeaţă, pielea este încă neafectată
â–¡ 2. lipsa pielii
â–¡ 3. muÅŸchii, tendoanele, ligamentele devin vizibile
□ 4. necrozarea ţesutului, necrozarea parţială a osului
Tratamentul escarei
Bolnavul la pat necesită o îngrijire deosebit de atentă. Poziţia trebuie schimbată la fiecare trei ore, pentru ca greutatea să nu cadă întotdeauna pe aceeaşi zonă a corpului. Suprafaţa înroşită de piele se va masa cu alcool mentolat pentru frecţii. Alcoolul mentolat stimulează circulaţia din piele, îmbunătăţeşte oxigenarea zonei. Greutatea corpului poate fi echilibrată cu ajutorul pernelor, bureţilor. Medicamentele de îmbunătăţire a circulaţiei previn până la un anumit grad apariţia escarelor. Suprafeţele cu escare se vor păstra uscate. Lichidele pot cu uşurinţă înmuia pielea foarte subţire. în zonele umede creşte pericolul infecţiilor bacteriene şi micotice. Suprafaţa de piele lezată se va acoperi cu pansamente sterile, iar suprafeţele sănătoase se vor trata cu unguente dezinfectante, antibacte-riene, de îngrijire a pieli.
Dacă escarele cauzează necrozarea ţesutului cutanat, muscular, conjunctiv şi osos, zonele necrozate se vor îndepărta pe cale chirurgicală.
Prevenirea escarelor
Prin îngrijire atentă, mişcarea, rotirea pacientului la pat - schimbarea regulată a poziţiei pe spate, lateral şi pe burtă - apariţia escarelor poate fi prevenită. Pentru persoanele grav bolnave la pat, achiziţionaţi lenjerie specială de prevenire. La spitale, în prezent se utilizează deja şi paturi rotative. Masaţi regulat pielea bolnavului cu alcool mentolat pentru stimularea circulaţiei şi balsam pentru îngrijirea pieli.
Când ne adresăm medicului?
Dacă pe spatele, deasupra omoplatului, pe şalele, zona sacrală, pe şezutul sau pe călcâiul persoanei care necesită îngrijiri şi care stă la pat de o perioadă mai lungă de timp observaţi roşeaţă, atrageţi atenţia medicului sau a infirmierei. Escarele necesită îngrijiri speciale! Cu cât mai târziu se intervine, cu atât mai mare este riscul apariţiei leziunilor.
Cum procedează medicul
In toate cazurile tratamentul depinde de gravitatea escarelor. Pielea încă neafectată se va fricţiona cu alcool mentolat sau alt preparat pentru stimularea circulaţiei. Pentru zonele afectate, rănite, soluţiile sau unguentele dezinfectante, cicatrizante au un efect benefic. Plaga se va acoperi cu pansament steril. Zonele necrozate se îndepărtează chirurgical, deoarece ţesuturile necrozate reprezintă un mediu propice de dezvoltare pentru germeni.
Evoluţia bolii
Primul semn al escarei este roşeaţă. Dacă aceasta nu este tratată la timp, pielea se subţiază, se tumefiază, se tensionează, se rupe. Ca urmare a presiunii, ţesuturile de sub piele se necrozează, se colorează negru-albăstrui. Sunt afectate ţesuturile tot mai adânci, în final şi osul devine descoperit şi se necrozează. Plaga supurează, devine lipicioasă, se infectează cu uşurinţă. în lichidul din ţesut se localizează şi se înmulţesc germenii, bacteriile, ciupercile. Infecţia se răspândeşte în organism între ţesuturi.






