Expansiunea europeana

Călătorii şi descoperirea noilor lumi

Marile Descoperiri Geografice reprezintă un fenomen foarte complex cu o importanţă excepţională asupra dezvoltării umanităţii.

Cauze:
1. Dezvoltarea economică a continentului european, care după criza din secolul al XlV-lea, a început să se refacă. înflorirea oraşelor, dezvoltarea meşteşugurilor şi comerţului impunea cantităţi sporite de monedă din aur şi argint. Continentul european avea însă resurse reduse de metale preţioase.
A crescut şi standardul de viaţă al oamenilor din clasele avute. • A sporit astfel cererea de produse precum mirodeniile, pietrele preţioase, mătăsurile, toate aduse din Orient, din ţări cum ar fi India şi China.
2. Formarea Noilor Monarhii, state centralizate ca Franţa, Anglia, Spania. Aceste state aveau resurse pe care le puneau la dispoziţia expediţiilor de explorare şi cucerire peste mări şi oceane.
3. Expansiunea otomană. Cucerirea Constantinopolului de către otomani (1453) ameninţa să înterupă drumul tradiţional care lega Europa de Asia.
4. Progresele tehnice în navigaţie. A apărut caravela, navă uşoară, manevrabilă, propulsată de forţa vântului şi care a făcut posibile călătoriile pe ocean. Au fost descoperite mijloace perfecţionate de orientare (busola, s-a putut calcula latitudinea etc). în domeniul cartografiei s-au făcut progrese importante prin acceptarea sfericităţii pământului, descoperirea a noi modalităţi de realizare a hărţilor etc.
Portugalia şi Spania, iniţiatoarele expediţiilor de explorare. In secolul al XV-lea, în Peninsula Iberică, au apărut monarhii consolidate, Spania şi Portugalia. Poziţia geografică a celor două state, aflate la intersecţia Mării Mediterane cu Oceanul Atlantic, a contribuit decisiv la iniţierea în Peninsula Iberică a expediţiilor de explorare.
Descoperirea drumului spre India. Corăbiile portugheze au explorat sistematic ţărmurile Africii în căutarea drumului spre India. Astfel, în 1488, navigatorul Bartolomeo Diaz a atins Capul Bunei Speranţe. Expediţia condusă de Vasco da Gama a atins coastele apusene ale Indiei (1498).
Descoperirea Americii. Cristofor Columb, navigator de origine genoveză, i-a convins pe regii Spaniei să-i acorde sprijin pentru o expediţie spre vest în căutarea drumului spre Asia. în 1492 caravelele conduse de Columb au ajuns într-o insulă din Marea Caraibelor, descoperind astfel America. Columb nu şi-a dat seama că a descoperit un nou continent, fapt pe care l-a demonstrat un alt navigator italian aflat în serviciul Spaniei, Amerigo Vespucci (după numele căruia a fost botezat noul continent, America).
Prima expediţie în jurul Pământului. Navigatorul portughez Fernando Magellan a realizat prima călătorie în jurul lumii (1519-1522). Marele căpitan nu şi-a putut duce măreaţa călătorie la bun sfârşit, întrucât a pierit într-o luptă cu băştinaşii. Totuşi, posteritatea i-a acordat cinstirea cuvenită unui mare explorator.

Imperii coloniale în secolele XVI-XVII

Imperiile coloniale s-au format prin anexarea teritoriilor descoperite peste mări de puterile europene (metropole). Primele imperii coloniale au fost cel portughez şi cel spaniol.
Imperiul colonial portughez cuprindea puncte comerciale întărite pe ţărmurile şi insulele descoperite, care asigurau controlul drumului spre India şi China. Portugalia era o ţară mică, având o populaţie şi o forţă economică limitate, ceea ce a împiedicat-o să cucerească teritorii în interiorul regiunilor cercetate. Imperiul era apărat de o puternică flotă şi era condus în numele monarhului portughez de un vice-rege ce-şi avea reşedinţa în India. Beneficiile obţinute de portughezi erau uriaşe şi proveneau din comercializarea în Europa a produselor luate din Indii şi a sclavilor negri aduşi din Africa. Imperiul colonial portughez a pierdut posesiunile din Asia în favoarea unor state mai puternice şi dezvoltate economic: Anglia şi Olanda.
Imperiul colonial spaniol se întindea cu precădere în America. Aici cuceritorii spanioli au distrus înfloritoarele civilizaţii ale băştinaşilor. Astfel, Hernan Cortes, în fruntea unui număr mic de oameni, a ocupat statul aztec (Mexicul de astăzi). Un alt comandant spaniol, Francisco Pizzaro, conducând o armată la fel de mică, a cucerit imperiul incaş. în câteva decenii, cea mai mare parte a populaţiei băştinaşe (amerindieni) a fost nimicită de spanioli prin masacre organizate, foamete, boli aduse de europeni, munca forţată în minele de aur şi argint şi pe plantaţii. După cucerire pământurile amerindienilor au fost luate de spanioli. Aceştia le-au jefuit bogăţiile, în special metalele preţioase. Imperiul era împărţit în viceregate conduse de viceregi. Pentru a suplini dispariţia forţei de muncă a autohtonilor au fost aduşi sclavi negri. Aceştia erau prinşi în Africa de către negustorii de sclavi (spanioli, portughezi, francezi, englezi etc.) şi transportaţi în condiţii inumane peste ocean.
Olandezii, englezii, francezii. In a doua jumătate a secolului al XVI-lea, au început să se formeze şi alte imperii coloniale. Astfel, imperiul colonial olandez s-a substituit celui portughez în Asia. Baza imperiului colonial olandez o formau aşa-numitele Indii Olandeze (Indonezia de astăzi), de unde olandezii au stors bogăţii imense. Tot atunci a început formarea celui mai întins imperiu colonial, cel englez pe coasta atlantică a Americii de Nord, în Africa, în India. Francezii au ocupat, la rândul lor, teritorii în Canada, în India. Au fost iniţiate războaiele coloniale între puterile europene pentru stăpânirea teritoriilor de peste mări şi a comerţului maritim.

Europenizarea lumii

Timp de secole, întâietatea în domeniul tehnic a fost deţinută de China (inventatorii tiparului, busolei, oţelului, prafului de puşcă etc). Tocmai în perioada când europenii au început descoprirea noilor lumi, China s-a izolat de restul lumii, ceea ce a avut ca urmare stagnarea.
Revoluţia industrială a determinat avantajul decisiv al Europei asupra celorlalte continente. Acest lucru a devenit evident cînd China a pierdut războaiele purtate împotriva unor armate europene dotate cu armele puse la dispoziţie de industria modernă. Astfel, contrabanda cu opiu, pe care negustorii englezi o făceau în China, a determinat un grav dezechilibru al balanţei comerciale a marii ţări asiatice. Acest fapt a dus la războaie anglo-chineze (jumătatea secolului al XlX-lea), care au vădit înapoierea economică şi corupţia regimului politic din China. Prin tratatele impuse de învingătorii englezi imensa piaţă chineză s-a deschis pentru mărfurile europene.
Imigranţii au extins influenţa Europei în lume. Acest fenomen a fost iniţiat o dată cu descoperirea Americii, dar a luat o mare amploare în secolul al XlX-lea. Numeroşi europeni au plecat, în special către America de Nord, Argentina, Australia etc. Cea mai mare parte a imigranţilor erau săraci care căutau în noua patrie o viaţă mai bună. Ei proveneau din ţări precum Anglia, Franţa, ţările nordice, (Suedia, Norvegia etc), din ţările mediteraneene (Italia, Grecia) şi chiar din Transilvania etc.
Datorită acestor imigranţi a crescut influenţa Europei în lume. Ţări precum Statele Unite ale Americii, Canada, Australia, Noua Zeelandă, populate mai ales de locuitori de origine europeană, au devenit, din punct de vedere al civilizaţiei şi al modului de viaţă, prelungiri ale continentului nostru.

Forme ale supremaţiei europene

Supremaţia europeană s-a manifestat prin:
Supremaţia economică şi comercială. Datorită revoluţiei industriale, Europa producea mai mult decât celelalte continente, întreaga lume a fost invadată de produsele europene, mai ieftine. Acest fapt a dus la ruinarea unor meşteşuguri tradiţionale (de exemplu în India etc). Comerţul mondial era dominat de Europa. Cea mai mare flotă comercială era deţinută de Anglia. Statele dezvoltate din Europa exportau produse industriale şi importau materii prime, produse agricole etc. Oamenii de afaceri din Europa investeau capitaluri peste mări (de exemplu în construirea de căi ferate, deschiderea de mine etc).
Extinderea imperiilor coloniale. Puterile europene (Anglia, Franţa, Germania, Belgia etc.) stăpâneau, la sfârşitul secolului al XlX-lea numeroase teritorii coloniale în Africa, Asia etc. Aceste teritorii constituiau surse de materii prime şi pieţe de desfacere pentru produsele europene. Stăpânirea colonială a introdus elemente de modernitate pentru ţările controlate de europeni. Cu toate acestea, băştinaşii au îndurat mari suferinţe; cea mai mare parte din fostele colonii sunt şi astăzi ţări subdezvoltate. între puterile europene s-au dat sângeroase războaie pentru stăpânirea unor cât mai întinse colonii văzute ca o modalitate de sporire a puterii statelor.
Pentru a nu-şi pierde independenţa, unele state asiatice au încercat să se modernizeze după modelul european. China a eşuat în acest efort, fiind aservită puterilor europene. în schimb, Japonia a avut un mare succes, devenind un stat puternic din punct de vedere politic, economic şi militar (după 1868).
In afara continentului european, Statele Unite ale Americii (populată în cea mai mare parte cu locuitori de origine europeană) au devenit la cumpăna secolelor XIX-XX prima mare putere economică a lumii, înaintea celor tradiţionale (Marea Britanie, Franţa).