Fa-ti griji, ca sa avansezi…

Am participat de curand la unul din acele seminare unde oamenii de afaceri se înghesuie dimineaţa la prăjituri şi
ceai ÅŸi seara la nenumărate pahare de alcool. în ziua a doua, s-a ridicat un individ din cei care veniseră cu lecÅ£ia gata pregătită. Ne-a Å£inut un discurs despre gîndirea pozitivă ÅŸi despre faptul că toÅ£i ar trebui să privim cariera dintr-o perspectivă optimistă. A, ÅŸi să nu uit… ÅŸi despre faptul că toată povestea asta ne va schimba radical viaÅ£a. L-am ascultat cu atenÅ£ie ÅŸi mi-am dat seama că ÅŸtiu ce trebuie să fac. AÅŸa că m-am ridicat de pe scaun ÅŸi dus am fost…
M-am săturat de oamenii care-ţi spun să priveşti viaţa cu ochi frumoşi. Adevărul e că treaba asta nu-ţi foloseşte la nimic şi nici măcar nu e realistă. N-ai nici un motiv obiectiv să vezi paharul pe jumătate plin, mai ales atunci cînd paharul nici nu există. Desigur, există momente cînd e nevoie de o atitudine pozitivă şi de un rînjet sănătos în faţa adversarilor. Dar, în general, tind să fiu de acord cu Andrew Grove, fost manager al firmei Intel, care a devenit faimos pentru sloganul
„Numai cei paranoici supravieÅ£uiesc”. S-ar putea să fie adevărat, după cum poate fi numai
o poveste de adormit copiii. însă e, cu siguranţă, un punct de pornire pentru conflictele    noastre zilnice de la locul de muncă.

Iată cîteva lucruri care ţi se pot întîmpla dacă rînjeşti prea mult:
Oamenii răi pot să te înjunghie pe la spate. Un loc de muncă nu e o plimbare în vîrful picioa-   relor printr-un cîmp de margarete. E, mai degrabă, o pădure întunecoasă, plină de liane ÅŸi  spini, în ale cărei măruntaie sălăşluiesc creaturi fioroase, care se ascund după cocoaÅŸele    invizibile ale pămîntului ÅŸi rînjesc pofticioase după sînge proaspăt de amator… Bine, bine…

Nu e chiar aşa de nasol, dar există destule persoane care au prostul obicei de a nu te anunţa dinainte că urmează să-ţi facă rău. Aşa că e bine să te fereşti.
Oamenii mai puÅ£in răi pot să te lovească în plin. Uneori, locul de muncă nu seamănă cu o pădure, ci cu un cîmp de luptă pe care băr-baÅ£i ÅŸi femei vopsiÅ£i în culorile adversarului vin spre tine cu arme în mîini. Ca să nu pierzi bătălia dinainte ca ea să înceapă, trebuie să ai o abordare strategică, plină de neînfricare. Conflictele de la birou amintesc de confrunţările din Evul Mediu: Ai auzit că turcii se îndreaptă spre Moldova, cu 80 de unităţi     de infanterie ÅŸi 900 de călăreÅ£i. Ai 72 de ore să-Å£i faci rugăciunile… într-o asemenea      situaÅ£ie, e preferabil să te dotezi cu niÅŸte arcuri barosane, în loc să stai pe un deal ÅŸi   să zîmbeÅŸti inamicilor.
Nu vei putea sta în preajma prădătorilor de clasă. Adică nu vei avea nici o ÅŸansă să ajungi într-un post de conducere. Oamenii prietenoÅŸi învîrt lucrurile pe degete, dar nu conduc firme. Chiar dacă e bine să ai  un comportament pozitiv faţă de factorii decizionali, nu e foarte folositor să dezvolÅ£i prea mult această latură a relaÅ£iei cu ei. Nu spun că aceÅŸtia n-ar avea calităţi. Atunci cînd nu se află pe terenul de golf sau la ÅŸedinÅ£a de buget, unii dintre ei sînt aproape umani. Insă nu uita că în grupul managerilor nu ajung decît indivizii prudenÅ£i ÅŸi vigilenÅ£i (cu aspect dur, aÅŸ putea să adaug). Vor recunoaÅŸte în tine acel „geniu al întunericului” ÅŸi le va plăcea chestia asta.
Oamenii nu se vor deranja să muÅŸte din „caÅŸcavalul” tău - Å£i-l vor fura, pur ÅŸi simplu. O înjosire lejeră ÅŸi un zîmbet forÅ£at fac parte din arsenalul zilnic de comportamente la serviciu. Din păcate, majoritatea colegilor te vor fura „ca-n codru” dacă le dai cea mai mică ocazie. Nu, nu vreau să spun că vor da buzna în biroul tău ÅŸi-Å£i vor ÅŸterpeli colecÅ£ia de monede. în schimb, vor „mirosi” fiecare proiect nou pe care-1 pui la cale, vor încerca să ia o felie din el ÅŸi să primească laude în locul tău. Proiectele personale ÅŸi recunoaÅŸterea superiorilor sînt coloana vertebrală a carierei tale. Protejează-le.
In majoritatea cazurilor, nu vei ÅŸti ce se întîmplă. Problema oamenilor care au o perspectivă distorsionată asupra lumii e că sînt mai tot timpul dezamăgiÅ£i de im-predictibilitatea evenimentelor. Pentru cei prea încrezători, ÅŸefii ÅŸi colegii par să aibă o aură inexplicabilă. Pentru cei fricoÅŸi, dezgustaÅ£i sau paranoici, lucrurile sînt simple ÅŸi uÅŸor de anticipat. Adversarii încearcă mereu să te clatine de pe poziÅ£ie. Prietenii fac lucruri ciudate, care, uneori, îţi afectează interesele. Managerii vor tuna ÅŸi vor fulgera, fapt pentru care nu poÅ£i prog-noza acÅ£iunile lor viitoare. Dar tu, domnule paranoic, n-ai de ce să-Å£i faci griji, pentru că-i pîndeÅŸti din umbră…
Aşa cum am spus, acestea sînt lucrurile care ţi se pot întîmplă dacă nu-ţi cultivi paranoia. Dar nu sînt singurele motive pentru care îţi propun să te comporţi aşa. Paranoia are şi o serie de beneficii pentru persoanele nervoase, îngrijorate, fricoase sau defensive:
O să ai o viaţă calculată şi liniştită. Andrew Grove şi-a folosit spaimele pentru a anticipa toate mişcările competitorilor şi pentru a securiza poziţia companiei sale. Intel a devenit o companie de succes. Nu trebuie să laşi latura întunecată a fiinţei tale să te cuprindă şi să te înghesuie într-un colţ. Trebuie să te mobilizezi şi să răspunzi provocărilor. E o chestie veche de cînd lumea, aplicată de nebuni celebri precum Caligula sau   Richard Nixon. O minte paranoică funcţională e organizată şi abilă. Adică e ideală pentru afaceri.
O să anticipezi viitorul. Dacă scrutezi orizontul în căutarea monştrilor cu pas apăsat şi a micilor grupuri de rozătoare nesuferite, vei fi mai atent decît ceilalţi la ceea ce se întîmplă în jurul tău. Cunosc un director de companie care ţine anual o şedinţă în care toţi managerii sînt invitaţi să facă previziuni cu privire la următorii zece ani. Oare e paranoic? Bineînţeles, dar afacerile merg de minune.
O să fii invitat la mai multe prînzuri de afaceri şi petreceri. Şi nu pentru că ai fi mult mai popular, ci pentru că e important pentru tine să te afli acolo. Asistentul tău e mereu la telefon, vorbind cu tot felul de oameni pe care ai vrea să-i atragi de partea ta. Te scoli la prima oră să mănînci o omletă alături de un străin, cu care ai vrea să fii prieten, mai degrabă decît inamic. Ştii unde au loc conferinţele, seminarele şi cocteilurile din luna următoare, pentru că nu suporţi să nu fii băgat în seamă. Eşti acolo unde vrea să fie toată lumea. Mintea ta pervertită e cea care te împinge într-acolo.
O să deţii controlul absolut asupra vieţii tale.
Am un prieten care nu e niciodată mulţumit. E nervos, e suspicios şi mereu îngrijorat. Cînd intră în biroul altcuiva, îndreaptă pozele şi aranjează creioanele. E obsedat de controlul situaţiei, fapt pentru care a ajuns milionar la vîrsta de 35 de ani. Teama şi nesiguranţa l-au dus pe culmile succesului.
O să-Å£i alimentezi rezervoarele de furie ÅŸi brutalitate. „întunericul” nu înseamnă doar o viziune mai luminoasă asupra lucrurilor. El generează adrenalină ÅŸi fiere. Iar din amestecul celor două se formează combustibilul care-i mînă în luptă pe oamenii de afaceri: furia. Am văzut odată un manager de top căruia îi era frică să nu piardă un client important, aÅŸa că a urlat la tot departamentul de vînzări pînă cînd săracilor oameni li s-au inflamat timpanele. Venele i se zbăteau pe faÅ£a roÅŸie, iar gura împroÅŸca venin. Apoi s-a întors către mine ÅŸi mi-a spus: „Să vedem dacă asta îi face să se apuce de treabă.” A avut efectul scontat.
O să-ţi păstrezi slujba. Da, mai e şi chestia asta. Nu e de mirare că indivizii optimişti şi plăcuţi la vedere sînt şomeri sau scriu cărţi pe care nu le citeşte nimeni. Ei n-au ştiut cu ce se confruntă. Acum au destul timp la dispoziţie să se gîndească la binele umanităţii. Nu şi tu. Tu ai de lucru.