Toata educatia depide de mama

Mai mult alcool inseamna mai multi parteneri de sex

Radu — Wed, 26 May 2010 10:44:18 +0000

Tinerii care consuma alcool si se afla in stare de ebrietate au mai multi parteneri sexuali decat cei care nu consuma alcool deloc.

Expertii au facut un studiu prin care au ajuns la concluzia ca dependenta de alcool este legata de un numar mare de parteneri sexuali, in cazul tinerilor.

Expertii au impartit tinerii in functie de cantitatea de alcool pe care o consuma: cei care nu consuma deloc, cei care beau frecvent si cei care sunt dependenti de alcool. (more…)

Random Posts

Sifilisul este inca o boala comuna

Radu — Wed, 26 May 2010 10:41:53 +0000

Sifilisul este o boala celebra cu transmistere sexuala ce poate molipsi un numar mare de oameni si se pare ca numarul acestora este in crestere.

Sifilisul este o boala cu transmitere sexuala, cauzata de bacteria Treponema pallidum. Un alt nume pentru sifilis este “marele imitator” deoarece o mare parte din semnele si simptomele sifilisului sunt prezente si in cazul altor boli frecvente.

Cum se raspandeste?
Sifilisul este o infectie genitala, transmisa prin atingerea directa a partii infectate cu pielea. El se transmite prin contact sexual (vaginal, oral sau anal) si, in cazuri rare, prin sarut. Unii oameni inca mai cred ca se pot molipsi de sifilis intr-o toaleta publica, piscina, jacuzzi, sauna etc. Dar nu, acest lucru nu este posibil. Cu toate cestea, femeile infectate pot transmite infectia copilului in timpul sarcinii sau al nasterii (sifilis congenital). (more…)

Random Posts

Inelul vaginal, un tip de contraceptiv hormonal

Radu — Wed, 26 May 2010 08:27:16 +0000

Nu-ti place sa folosesti prezervativ? Uiti sa iei pilulele contraceptive? Nu vrei sa ai copii inca?

Inelul vaginal, un tip de contraceptiv hormonal, poate fi raspunsul pentru tine.

Inelul vaginal hormonal poate fi pus in vagin de catre o femeie fara ajutor medical. Aceasta trebuie sa fie inlocuit o data pe luna si te protejeaza in mod eficient de sarcina. Un inel vginal ar trebui eliminat dupa 21 de zile.

Asa cum sugereaza numele, un inel hormonal elibereaza o cantitate mica de hormoni care impiedica ovulatia si opreste astfel eliberarea lunara a ovulului de catre ovare. Dupa trei saptamani, femeia face o pauza de 7 zile, astfel incat ea poate avea menstruatie. Dupa pauza, ea repeta iarasi procesul cu un nou inel.

Introducerea si indepartarea inelului hormonal este foarte simpla, iar muschii vaginali sustin inelul foarte bine, avand grija ca acesta sa ramana in loc.

Cum functioneaza inelul vaginal?
Inelul vaginal contine doua tipuri de hormoni care impiedica conceptia (la fel ca pilulele contraceptive), estrogen si progesteron, de exemplu. Peretii vaginali absorbi hormonii din inel si ii trimit in sange. Atunci cand este utilizat in mod corespunzator, inelul hormonal garanteaza o protectie de 99%, cu un continut redus de hormoni.

Inelul vaginal este disponibil in multe tari, unde poate fi luat cu prescrierea medicului. Utilizarea acestui contraceptiv hormonal se recomanda in general femeilor de peste 35 de ani.

Random Posts

Cum te poti infecta cu HIV?

Radu — Wed, 26 May 2010 08:23:17 +0000

Virusul Imunodeficientei Umane (HIV) iti poate parea dificil de contractat, dar ia in considerare cat de greu este sa tratezi aceasta boala (SIDA)!

Infectia cu HIV, virusul care cauzeaza SIDA, este atat de raspandita mai ales pentru ca transmiterea virusului are legatura cu actul sexual. Chiar si astazi, lipsa de cunostinte despre natura bolii contribuie la infectarea tot mai numeroasa cu HIV.

Majoritatea oamenilor nici macar nu cred ca virusul este mortal. Ei pot cunoaste persoane infectate si care, mai mult sau mai putin, duc o viata normala de ani de zile. Cand acestia mor, decesul lor este vazut pur si simplu ca fiind cauzata de o gripa, tuberculoza, cancer sau ceva similar. Este, prin urmare, importat sa se inteleaga modul in care functioneaza si se raspandeste virusul. Vei contracta HIV daca se va gasi “ceva” din interiorul altei persoane in interiorul tau.

Poti contracta HIV prin sange, lichid seminal si secretii vaginale. Virusul este prezent si in saliva, dar numai in cantitati mici si inca nu a fost raportat nici un caz de infectare prin saliva.

Cei mai multi oameni contracteaza HIV prin sange sau material seminal. Astfel, in timpul actului sexual posibilitatea transmiterii acestor doua lichide trebuie sa fie eliminata. Protectia cea mai de incredere este oferita de prezervative care protejeaza in mod eficient intreaga suprafata a penisului impotriva secretiilor vaginale si vaginul de sperma.

Ejacularea pe piele sau contactul extern cu materialul seminal ori cu sangele sunt periculoase daca exista rani pe suprafata corpului prin care virusul poate patrunde. Pielea protejeaza in mod eficient organismul impotriva intruziunii virusului in organism, acelasi lucru fiind valabil si in cazul mucoasei vaginale si a pielii de pe penis, dar intr-o masura mult mai mica.

Avand relatii sexuale neprotejate, iti pui viata in risc, desi teoretic exista si posibilitatea sa nu contractezi HIV. Incearca ruleta ruseasca cu un glont real si vei obtine o senzatie realista a ceea ce pui in joc de fiecare date cand faci sex neprotejat.

Pentru a incheia, persoanele cele mai pesimiste se tem de ziua in care virusul HIV va deveni imun pentru digestia tantarilor. O epidemie mondiala va fi atunci inevitabila. Pentru moment, tantarii pot bea sangele celor infectati cu HIV, dar digera virusul. Le dorim pofta buna!

Random Posts

Salvaţi beisa arabă!

Radu — Tue, 29 Jul 2008 17:19:34 +0000

Ultima beisă arabă din libertate a fost ucisă în 1972. Din fericire ecologiştii britanici au salvat înainte de acest moment câteva exemplare, iar în acest fel au asigurat supravieţuirea speciei.
Programul de salvare al beisei arabe a fost prima iniţiativă de acest gen. Specia a fost salvată în ultimul moment, iar astăzi în libertate trăiesc mai multe sute de exemplare. (more…)

Random Posts

Metamorfoza în dezvoltarea insectelor

Radu — Tue, 29 Jul 2008 17:15:37 +0000

Multe insecte traversează un ciclu vital uimitor, când din ouă se transformă treptat în exemplare adulte, trecând prin mai multe stadii. Acest proces poartă denumirea de metamorfoză.
Momentul în care libelula „mototolită” iese din membrana larvară insignifiantă, este copleşitor. Insecta adultă utilizează altă sursă de hrană şi îşi foloseşte toate forţele pentru a-şi găsi o parteneră corespunzătoare pentru formarea unei noi generaţii. (more…)

Random Posts

Pinguinul mare

Radu — Tue, 29 Jul 2008 16:42:55 +0000

Ordin: Charadriiformes
Familie: Alcidae
Gen si specie: Pinguinus impennis

Ultima pereche de pinguini mari a fost ucisă pe o insulă de lângă coastele Islandei, în anul 1844. Această specie a fost exterminată de vânători şi colecţionari.
Deoarece nu ştia să zboare, pinguinul mare a fost o pradă uşoară şi astfel a fost vânat timp de secole pentru carnea lui. Specia a fost ameninţată cu dispariţia încă din secolul al XVIII-lea, când oamenii au realizat că din penele sale se pot obţine perne şi plăpumi.
(more…)

Random Posts

Ciripedul de stâncă

Radu — Tue, 29 Jul 2008 16:36:10 +0000

Clasa: Malacostraca
Ordin: Thoracica
Familie: Balanidae
Gen si specie: Balanus balanoides

Ciripedul de stâncă ce trăieşte ataşat de suprafeţele stâncoase, se înrudeşte cu crevetele şi racii. Acesta îşi filtrează hrana din apă cu ajutorul prelungirilor segmentate, flexibile.
Ciripedul de stâncă supravieţuieşte şi în condiţii de viaţă extreme, pe stâncile din regiunea de flux-reflux. Deoarece are o cochilie dură ce se închide ermetic, trăieşte şi în locuri în care puţine vieţuitoare pot supravieţui. Este printre cele mai răspândite vieţuitoare de pe malul mării.

Mod de viaţă

Deşi aspectul exterior al ciripedului de stâncă aminteşte de al unor specii de melci, este mai degrabă un crustaceu. Cochilia sa calcaroasă ascunde un corp ce seamănă cu al crevetelor. Cele şase perechi de prelungiri sunt exteriorizate prin orificiul de pe acoperişul cochiliei, iar acestea sunt folosite la obţinerea hranei. în timpul refluxului ciripedul de stâncă îşi închide cochilia cu ajutorul a patru plăci de acoperire, iar în acest fel apa nu pătrunde prin cochilie şi animalul nici nu se deshidratează datorită acţiunii vântului sau a razelor solare.

Cochilia este alcătuită din patru-şase plăci calcaroase ce iniţial sunt albe, iar cu timpul devin galben-cenuşii, datorită stabilirii algelor minuscule pe suprafaţa acestora. Datorită formei sale conice, cochilia este extrem de rezistentă. Pereţii stâncoşi verticali ai coastelor par a fi complet lipsiţi de viaţă, însă cu siguranţă putem găsi câţiva ciripezi de stâncă. Pe stâncile ferite, în special în zona de flux-reflux, uneori mişună ciripezii de stâncă. Pe multe coaste aceste „zone de ciripezi de stâncă” formează o dungă albă, evidentă. Această fâşie este mărginită deasupra de stânci negre, acoperite de alge, iar dedesubt o zonă plină de alge marine şi midii.

Alimentaţie şi mod de hranire

Deoarece ciripedul de stâncă se fixează puternic de locul de trai, nu se mişcă nici în timpul căutării hranei. Acesta se bazează pe apă, ce îi „livrează” hrana la domiciliu.
Ciripedul îşi deschide plăcile de acoperire ale cochiliei, îşi întinde prelungirile flexibile, filtrează apa, iar în acest fel colectează materiile nutritive. Prelungirile sale realizează aproximativ 40 de mişcări pe minut şi împing apa spre cochilie. Ciripedul de stâncă se poate hrăni doar când este acoperit de apă. Din acest motiv exemplarele ce se află mai jos pe ţărm, se pot hrăni mai mult decât cele aflate mai sus.

Primii au iniţial o creştere mai rapidă, însă mor mai repede. Ciripezii de stâncă stabiliţi în zonele mai adânci se pot reproduce deja la vârsta de un an, însă mor după trei ani. Exemplarele ce trăiesc mai sus pe ţărm se reproduc abia la vârsta de doi ani, însă pot trăi chiar şi cinci ani.

Ştiaţi că…
• Aceste vieţuitoare se ataşează de orice suprafaţă dură: exteriorul vaselor, cochiliile scoicilor, midiilor sau scutul racilor, dar chiar şi de carapacea ţestoaselor Unele specii pot fi întâlnite şi pe corpul balenelor şi pe şerpii de mare.
• Ciripedul de stâncă este hrana murexului purpuriu, ce consumă şi midii comestibile. în mod normal cochilia acestor melci este deschisă la culoare, însă a exemplarelor ce se hrănesc cu scoici este închisă. Cochilia melcilor ce se hrănesc cu ambele tipuri de vieţuitoare este deschisă şi prezintă dungi închise, fapt ce denotă hrana mixtă consumată.
• Pe o stâncă cu suprafaţa de un metru pătrat, pot trăi chiar şi 45 000 de ciripezi de stâncă.

Reproducere

Deşi ciripedul de stâncă este hermafrodit, fecundarea are loc cu participarea unui exemplar învecinat. Exemplarele ce trăiesc singuratice nu se reproduc, deoarece fecundarea nu poate avea loc. Unul dintre ciripezi introduce materialul germinativ mascul printr-un tub în corpul celuilalt. Ciripezii îşi păstrează celulele germinative femele fecundate în interiorul cochiliei, timp de patru luni. în acest timp ouăle se transformă în larve în stadiu nauplius, ce înoată libere. După ce se dezvoltă, larvele ajung în apă. Timp de aproximativ o lună sunt duse de curenţi şi se hrănesc cu plancton vegetal. în această perioadă năpârlesc în total de şase ori şi se transformă în stadiul larvar cypris, ce prezintă două membrane. Larvele se scufundă la fundul apei, pentru a căuta o suprafaţă solidă de ataşare.

Dacă găseşte un loc corespunzător, larva se fixează de stâncă şi i se dezvoltă plăcile calcaroase protectoare. Restul vieţii şi-l petrece în poziţie culcată pe spate, iar cu ajutorul picioarelor transformate în prelungiri flexibile, filtrează apa mării din jur.

Observaţii pe teren
Ciripezii de stâncă pot fi întâlniţi pe aproape toate coastele stâncoase. Aceştia apar în special în regiunea medie de flux-reflux, iar pe crestele stâncoase pot forma un veritabil covor.
Ciripezii de stâncă din locurile ferite au cochilia joasă, însă cei de pe creste o au mai înaltă, pentru a face faţă acţiunii valurilor. Diferitele specii formează de regulă fâşii de culori diferite pe stânci. Exemplarele mici şi albe ce tocmai s-au ataşat, trăiesc lângă exemplarele mai vârstnice şi mai mari, de culoare gălbuie şi tot aici apar şi resturile exemplarelor moarte, al căror interior a fost consumat de melci sau alţi prădători.

Caracteristici mai importante

Dimensiuni corporale
Diametrul: aproximativ 3 om
Reproducere
Modul de reproducere: ciripedul de stâncă este hermafrodit, iar fecundarea este internă
Ouăle: rămân în corp timp de patru luni înainte de apariţia larvelor
Larvele: timp de o lună sunt componentele planctonului, apoi se ataşează de o stâncă şi se transformă într-un individ adult
Mod de viaţă
Hrana: în special materii vegetale microscopice, ce sunt duse de curenţi
Durata vieţii: cel mult 5 ani
Specii înrudite
Ciripedul de stâncă este încadrat în clasa crustaceelor, şi se înrudeşte cu crevetele şi racii.

Teritoriul de răspândire al ciripezilor

Aria de răspândire
Diferitele specii de ciripezi pot fi întâlnite în toată lumea, pe coastele stâncoase.
Protecţia speciilor
Deşi nu sunt ameninţate în mod direct de către om, speciile de ciripezi suferă datorită poluării mărilor. în corpul acestora se concentrează metalele grele, în special zincul şi astfel sunt buni indicatori ai poluării apelor.

Caracteristicile specifice ale ciripedului de stâncă
In timpul fluxului: dacă ciripedul de stâncă este acoperit de apă, îşi deschide placa de acoperire şi îşi întinde prelungirile.
Prelungirile: sunt flexibile, filtrează apa şi transportă materiile nutritive în cochilie.
In timpul refluxului: ciripedul de stâncă îşi închide placa de acoperire.
Cochilia: este alcătuită din patru-şase plăci calcaroase, în funcţie de specie. La exemplarele tinere plăcile sunt albe ca varul. Cu timpul acestea se acoperă de alge gaiben-cenuşii. în locurile mai expuse cochilia este mai înaltă, iar în «cele mai protejate este mai joasă.
Secţiune prin ciripedul de stâncă
Plăcile de acoperire sunt conectate între ele de musculatură, iar în urma contracţiei acesteia plăcile se închid deasupra corpului cavitar şi a prelungirilor. Ciripedul se ataşează de stânci cu o musculatură puternică.

Random Posts

Gândacul-sfârlează

Radu — Tue, 29 Jul 2008 16:27:51 +0000

Clasa: Insecta
Ordin: Coleoptera
Familie: Gyrinidae
Gen si specie: Gyrinus natator

Gândacul-sfârlează poate să zboare, să sară, să se scufunde şi chiar să alerge pe suprafaţa apei. Cercuieşte neîncetat pe suprafaţa apei în căutare de insecte şi larve.
Gândacii-sfârlează par a fi o multitudine mişunătoare de insecte pe suprafaţa apelor liniştite. Aceştia îşi induc în eroare inamicii prin comportamentul lor şi îşi atacă prăzile fulgerător. (more…)

Random Posts

Acvila porumbacă

Radu — Tue, 29 Jul 2008 16:17:47 +0000

Ordin: Falconiformes
Familie: Accipitridae
Gen si specie: Hieraaetus fasciatus

Acvila porumbacă este un vânător puternic şi îndemânatic. Aceasta îşi surprinde victimele prin faptul că atacă fulgerător, zburând din spatele dâmburilor sau a crestelor stâncoase.
Graţioasă acvilă porumbacă de dimensiuni medii, se încadrează printre cei mai îndemânatici vulturi. Frecvent prinde prăzi de o greutate apropiată de a sa. în perioada de clocit păsările cercuiesc la înălţime, pentru a-şi ocroti cuibul. (more…)