Fluturele pestriţ comun

Clasa: Insecta
Ordin: Hymenoptera
Familie: Nymphalidae
Gen si specie: Melitaea cinxia

Fluturele pestriţ comun, îşi petrece cea mai mare parte a vieţii sub forma unei omizi negre cu perişori şi numai timp de câteva săptămâni îşi etalează trupul fraged şi aripile vioaie, somptuoase, portocalii, cu diferite desene colorate.

Fluturelui pestriţ îi plac razele soarelui şi preferă câmpiile călduroase din regiunile sudice, în detrimentul zonelor umede cu temperaturi scăzute. Dispariţia câmpurilor înflorite, periclitează existenţa nu numai a fluturelui pestriţ, ci şi a multor alte specii de fluturi.

Habitat

Teritoriile de răspândire ale fluturelui pestriţ sunt reduse la zonele uscate ale Europei şi câmpurile înflorite ale Asiei; în Marea Britanie îl găsim în insulele Wight şi în locurile bogate în vegetaţie. Acest fapt conduce spre concluzia că pe această insulă se găsesc încă destule suprafeţe bogate în vegetaţie, iar clima este favorabilă.

Insula Wight, se găseşte în extremitatea nordică a ariei de răspândire a fluturelui pestriţ. în trecut această specie putea fi întâlnită chiar mai la nord, dar se pare că schimbările minore ale climei, au influenţat negativ numărul efectivelor.

Stadiile de dezvoltare

Viaţa fluturelui pestriţ durează ceva mai mult de un an, dar din această perioadă cel mai mult durează stadiul de omidă.
După împerechere, femela depune primele ouă într-o grămăjoară sub vârful frunzelor cu formă de lance ale plantelor de pe marginea drumului. Restul zilei zboară în căutarea nectarului, iar în acest timp restul ouălor se dezvoltă în corpul fluturelui, în dimineaţa următoare stă la soare pentru a se încălzi, iar după aceasta îşi ia din nou zborul. După această perioadă femela moare aproape imediat.

Imediat după ieşirea din ouă, micile omizi încep să roadă. Totul se petrece sub protecţia unei pânze asemănătoare mătăsii, care protejează omizile de vântul ce le-ar usca corpul. Pe măsură ce se  hrănesc rozând frunze, larvele se dezvoltă şi vechiul înveliş corporal începe să se crape, învelişul se desface la nivelul regiunii dorsale, dezvelind noul strat elastic de piele, ce va permite dezvoltarea ulterioară a omizilor. Când acest strat va fi destins, omida va năpârli din nou.
Aproape de sosirea iernii, omida este la a patra năpârlire. Odată cu scăderea temperaturii, omizile încetează să mai mănânce şi se încoconează, intrând în somnul de iarnă. Primăvara încep iar să se hrănească şi la a şasea năpârlire, ce are loc în aprilie sau mai, sunt complet dezvoltate.

La a şaptea năpârlire, omizile fără picioare, nu mai sunt capabile să mai mănânce şi se încoconează, iar gogoaşa formată atârnă cu capul în jos pe o frunză. în această gogoaşă larva se dezvoltă în continuare şi se transformă în fluture.
Aproximativ peste 15 zile, apare un fluture dezvoltat. După ce îşi întinde de câteva ori aripile, îşi ia zborul pentru a se hrăni, a se împerechea şi a produce o nouă generaţie de fluturi.

Inamici naturali

In stadiul complet dezvoltat al fluturelui pestriţ, durata vieţii este de 3 săptămâni, dar majoritatea trăiesc chiar mai puţin de atât.

Există anumite specii de păianjeni care sunt „specializaÅ£i” în prinderea fluturilor, cum ar fi cei din familia Laterigradea. AceÅŸtia stau la pândă pe florile bogate în nectar, culoarea lor fiind asemănătoare cu petalele florilor, fapt ce îi camuflează. Când fluturele se aÅŸează pe floare pentru a culege nectar, păianjenul se aruncă asupra lui ÅŸi îl omoară.

O altă specie de păianjen îşi ţese şi îşi întinde plasa în interiorul florilor voluminoase şi astfel capturează fluturii ce vin după nectar.

ÅžtiaÅ£i că…
• Fluturele pestriÅ£ ÅŸi-a primit numele în limba engleză („Glanville”) după Lady Eleanor Glanville, care a trăit în secolul XVIII ÅŸi era pasionată de lepidoptere.
• Fiecare insectă are şase picioare; fluturii obişnuiţi şi rudele lor nu folosesc pentru deplasare decât patru picioare. Primele două s-au atrofiat şi nu mai sunt adecvate mersului.
• Dacă grupul de omizi de fluturi pestriţi se sperie, capul fiecăreia începe să tremure. Nu este încă demonstrat, dar se crede că în acest fel larvele se apără de posibili atacatori şi încearcă să izgonească viespile ce-şi pot depune ouăle in corpul lor.

Caracteristici mai importante

Dimensiuni corporale
Aripile: 2 perechi
Deschiderea aripilor: mascul 41 mm, femela 47 mm
Organele bucale: omida are gură de mestecat, la fluture este dezvoltată limba tubulară, specializată în lins
Reproducere
Numărul ouălor depuse: cel mai probabil câte 200, în formă de grămăjoară, din mai până în iunie
Dezvoltarea omizii: 3 săptămâni
Durata stadiilor: din omidă în larvă 10 luni, din larvă în fluture 15 zile
Mod de viaţă
Hrana: omizile consumă frunze şi iarbă, iar fluturii mănâncă nectar
Durata vieţii: aproximativ 12 luni, din stadiul de ou până la moartea fluturelui
Specii înrudite
In familia Nymphalidae există multe specii indigene, ca de exemplu: cunoscutul fluture ochi-de-păun şi fluturele-amiral roşu.

Teritoriul de răspândire al fluturelui pestriţ comun

Aria de răspândire
Poate fi întâlnit în toată Europa (exceptând cea mai mare parte a Marii Britanii, Scandinavia şi Spania de sud), precum şi în zonele cu climă temperată ale Asiei: o subspecie caracteristică, este întâlnită în Africa de nord.
Protecţia speciei
Aria sa de răspândire se micşorează treptat mai ales în Europa centrală; existenţa speciei este legată de conservarea câmpurilor, locul lor de trai. în alte teritorii specia nu este periclitată.

Stadiile de dezvoltare ale fluturelui pestriţ comun

Ouăle: sunt depuse pe suprafaţa frunzelor cu formă de lance, ale plantelor de pe marginea drumului, în grămăjoare de aprox. 200
Omida: este stadiul cel mai lung din dezvoltarea fluturelui; se urcă pe plantele furajere şi mănâncă fără oprire până la sosirea iernii. După ce iernează, primăvara începe din nou să mănânce, rozând plantele, iar la vârsta de 10 luni se încoconează
Gogoaşa: stă agăţată pe firele de iarbă; larva este apărată de gogoaşa groasă; dacă s-a transformat în fluture este gata să iasă
Fluturele matur:  trăieşte numai  câteva săptămâni;  femela moare la scurt timp după depunerea ouălor