Strict Standards: Redefining already defined constructor for class wpdb in /home/g0/public_html/cono.ro/wp-includes/wp-db.php on line 56

Deprecated: Assigning the return value of new by reference is deprecated in /home/g0/public_html/cono.ro/wp-includes/cache.php on line 36

Strict Standards: Redefining already defined constructor for class WP_Object_Cache in /home/g0/public_html/cono.ro/wp-includes/cache.php on line 384

Strict Standards: Declaration of Walker_Page::start_lvl() should be compatible with Walker::start_lvl($output) in /home/g0/public_html/cono.ro/wp-includes/classes.php on line 541

Strict Standards: Declaration of Walker_Page::end_lvl() should be compatible with Walker::end_lvl($output) in /home/g0/public_html/cono.ro/wp-includes/classes.php on line 541

Strict Standards: Declaration of Walker_Page::start_el() should be compatible with Walker::start_el($output) in /home/g0/public_html/cono.ro/wp-includes/classes.php on line 541

Strict Standards: Declaration of Walker_Page::end_el() should be compatible with Walker::end_el($output) in /home/g0/public_html/cono.ro/wp-includes/classes.php on line 541

Strict Standards: Declaration of Walker_PageDropdown::start_el() should be compatible with Walker::start_el($output) in /home/g0/public_html/cono.ro/wp-includes/classes.php on line 560

Strict Standards: Declaration of Walker_Category::start_lvl() should be compatible with Walker::start_lvl($output) in /home/g0/public_html/cono.ro/wp-includes/classes.php on line 659

Strict Standards: Declaration of Walker_Category::end_lvl() should be compatible with Walker::end_lvl($output) in /home/g0/public_html/cono.ro/wp-includes/classes.php on line 659

Strict Standards: Declaration of Walker_Category::start_el() should be compatible with Walker::start_el($output) in /home/g0/public_html/cono.ro/wp-includes/classes.php on line 659

Strict Standards: Declaration of Walker_Category::end_el() should be compatible with Walker::end_el($output) in /home/g0/public_html/cono.ro/wp-includes/classes.php on line 659

Strict Standards: Declaration of Walker_CategoryDropdown::start_el() should be compatible with Walker::start_el($output) in /home/g0/public_html/cono.ro/wp-includes/classes.php on line 684

Deprecated: Assigning the return value of new by reference is deprecated in /home/g0/public_html/cono.ro/wp-includes/query.php on line 21

Deprecated: Assigning the return value of new by reference is deprecated in /home/g0/public_html/cono.ro/wp-includes/theme.php on line 540

Strict Standards: call_user_func_array() expects parameter 1 to be a valid callback, non-static method GoogleSitemapGenerator::Enable() should not be called statically in /home/g0/public_html/cono.ro/wp-includes/plugin.php on line 164
Formarea popoareleor medievale : Toata educatia depide de mama
Top

Formarea popoareleor medievale

30 Mai 2008

tower-of-babel.jpgFormarea popoarelor romanice

In câteva secole, Roma a cucerit un uriaş teritoriu în jurul Mării Mediterane. în urma acestui fapt, s-a desfăşurat o primă sinteză etnică şi lingvistică dominată de procesul de romanizare.

Romanizarea este un proces care s-a desfăşurat datorită mai multor factori precum: oraşele, armata, coloniştii aduşi în teritoriile cucerite etc. Localnicii din regiunile devenite provincii romane (Italia, Galia, Spania, Dacia etc.) şi-au însuşit civilizaţia, tradiţiile, religia, cultura romanilor şi, în special, limba cuceritorilor, limba latină.
Provincia romană Dacia, pe care romanii au cucerit-o în urma a două războaie (101-102, 105-106), a fost profund şi ireversibil romanizată. La aceasta a contribuit colonizarea masivă organizată de stat şi prezenţa unei puternice armate în provincie. întrucât în Dacia au sosit colonişti vorbitori de limbă latină din multe alte provincii, această limbă a devenit instrumental de comunicare între locuitori.
Provinciile romanizate din apusul Imperiului, în special Italia, Galia, Spania, au alcătuit romanitatea occidentală. în partea de răsărit a Imperiului au fost romanizate teritoriile Daciei şi partea de nord a Peninsulei Balcanice, care au alcătuit romanitatea orientală.

Migraţiile. Al doilea moment în formarea popoarelor romanice 1-a constituit invazia triburilor germanice în apusul Europei, respectiv, a slavilor în Răsărit. A avut loc o a doua sinteză etnică şi lingvistică în urma căreia s-a desăvârşit procesul de formare a popoarelor romanice (italian, francez, spaniol, portughez, român). Limba latină vorbită în teritoriile romanizate s-a modificat lent şi sub influenţa migratorilor germanici şi a celor slavi.

Aşadar, elementele specifice formării popoarelor romanice sunt:
1. Substratul reprezentat de elementele etnic şi lingvistic întâlnite în provinciile cucerite şi care a suferit procesul de romanizare. De exemplu, în cazul francezilor substratul este cel galic (sau celtic). Galii au fost poporul de la care romanii au cucerit Galia (cum se numea Franţa în vechime).
2. Stratul roman. Limba de comunicare în provinciile romane era limba latină populară (care prezenta anumite diferenţe faţă de latina literară, pe care o cunoaştem din textele marilor scriitori latini).
3. Adstratul. Acesta a fost reprezentat de germani în cazul popoarelor romanice care au luat naştere în aria romanităţii occidentale (italieni, francezi, spanioli, portughezi). Adstratul a fost slav în cazul poporului român care s-a format în aria romanităţii orientale.
Popoarele romanice s-au format până în secolul al VUI-lea d.Hr. Unele teritorii cucerite de romani şi-au pierdut caracterul romanic (Anglia, Africa de nord etc.) datorită faptului că aceste provincii au fost romanizate doar superficial.

Formarea popoarelor germanice

La începutul erei creştine, triburile germanice ocupau regiuni întinse la nord de Dunăre şi Marea Neagră. Romanii au încercat să cucerească teritoriile locuite de germani, însă această tentativă a eşuat.
In secolul al IlI-lea, Imperiul Roman a intrat într-o lungă perioadă de decadenţă. Profitând de acest fapt, triburile germane au întreprins numeroase atacuri la frontierele romane de la Dunăre şi Rin. Presiunea asupra Imperiului a sporit în urma mişcării triburilor asiatice ale hunilor care i-au împins pe germani spre sud şi spre vest. în anul 376, vizigoţii au provocat o mare înfrângere romanilor la Adrianopol, după care romanii nu s-au mai refăcut. în următoarele decenii vizigoţii au ajuns în Spania, ostrogoţii în Italia, vandalii în Africa de nord, anglii şi saxonii în Britania (Anglia), francii în Galia (Franţa) etc.
în zonele în care romanizarea a fost mai puţin intensă (Anglia, Austria, sudul Germaniei), germanii şi-au impus limba.
Ultimul val de migratori germani l-au reprezentat vikingii (normanzii). Aceştia trăiau în Danemarca, Norvegia şi Suedia, începând cu secolul al VUI-lea, navigând pe excelentele lor nave, vikingii au atacat Europa occidentală. Atacurile lor au provocat groază, datorită cruzimii de care normanzii au dat dovadă.
Normanzii erau nu numai războinici, ci şi excelenţi negustori. Astfel, grupuri de vikingi au străbătut drumul comercial care unea Scandinavia de Constantinopol (care atunci era cel mai mare centru urban din Europa), contribuind la formarea statului rus (în care elementul scandinav a fost asimilat de cel local). Vikingii au ajuns la Marea Mediterană şi chiar în America (în jurul anului 1000, cu o jumătate de mileniu înaintea lui Cristofor Columb).
Popoarele germanice ocupă o întinsă suprafaţă în Europa: Germania, Anglia, Austria, Peninsula Scandinavă, Ţările de Jos etc.

Formarea popoarelor slave

Obiect datând din secolul al Vll-lea, descoperit în Anglia. Al treilea grup important de popoare din Europa îl reprezintă popoarele slave. Patria slavilor era situată la nord de Munţii Carpaţi. Ei se ocupau, în principal, cu agricultura şi războiul. Primele informaţii scrise despre slavi datează din secolul al Vl-lea. în acest secol slavii au început migraţia pe o largă arie geografică. Astfel, începând cu anul 602, ei au trecut Dunărea şi s-au revărsat în număr mare în Peninsula Balcanică. Aici au slavizat o mare parte a peninsulei. Până la sfârşitul primului mileniu, au luat naştere trei grupuri de popoare slave: slavii de răsărit (ruşii), slavii de apus (cehii, polonezii etc), slavii de sud (bulgarii, sârbii, croaţii etc). începuturile organizării politice a popoarelor slave a condus la apariţia statelor (Bulgaria, Rusia kieveană etc).
Treptat, popoarele slave au trecut la creştinism (spre exemplu, polonezii şi ruşii s-au creştinat în secolul al X-lea).

Popoarele fino-ugrice

Sunt originare din Asia, din regiunea Munţilor Altai. Unii cercetători consideră că limbile vorbite într-o mare parte a Asiei, ca şi limbile popoarelor fino-ugrice, îşi au originea în limba altai.
Popoarele fino-ugrice stabilite în Europa sunt ungurii, finlandezii şi estonienii. Ungurii s-au deplasat treptat spre apus, aşe-zându-se în Atelkuz („Ţara dintre râuri”, situată probabil între Nipru şi Nistru). Atacaţi de alte triburi nomade, maghiarii au părăsit pe la 895 Atelkuzul şi s-au aşezat în Bazinul Carpatic (incluzând Transilvania) în 896. Acesta este punctul de vedere al istoricilor maghiari, care contestă astfel continuitatea românilor în Transilvania. Istoricii români consideră că aşezarea ungurilor în Pannonia (Ungaria de astăzi) s-a făcut prin trecerea lor pe lângă Kiev şi traversarea Carpaţilor Păduroşi. în mai multe rânduri au atacat Europa de Vest, dar au fost opriţi la jumătatea secolului al X-lea de către regele Germaniei. Treptat, ungurii şi-au însuşit modul de viaţă sedentar, agricultura devenind o ramură economică mai importantă decât păstoritul. Ungurii s-au creştinat în timpul regelui Ştefan cel Sfânt (997-1038). Istoricii români sunt de părere că abia după acest moment a început cucerirea sistematică a Transilvaniei, care a devenit voievodat autonom în cadrul Regatului Ungariei. Românii şi maghiarii din Transilvania au avut o istorie comună timp de un mileniu. Influenţe reciproce între cele două popoare se constată în viaţa economică, cultură, tradiţii etc. Ele au fost benefice, atât pentru români, cât şi pentru maghiari.

Popoarele turcice

Turcii apar în izvoarele chineze în secolul al Vl-lea. Ei trăiau în vastele regiuni ale Asiei Centrale. Principala ocupaţie o constituia creşterea animalelor. începând cu secolul al VUI-lea turcii au îmbrăţişat religia musulmană. între turci s-au afirmat, din punct de vedere politic, turcii-oguzi. Aceştia au format un stat puternic condus de dinastia Selciukizilor, de la numele căreia au fost numiţi turci selciukizi. Selciukizii au cucerit un vast teritoriu ajungând până în Asia Mică. Această regiune a constituit nucleul unui nou stat turc, cel otoman, precum şi cel al naţiunii turceşti din zilele noastre.

Arabii

Leagănul poporului arab este Peninsula Arabică ce se întinde între Marea Roşie şi Golful Persic. în cea mai mare parte această peninsulă este acoperită de deşert. Din această cauză cei mai mulţi arabi erau nomazi. Doar pe coasta de vest condiţiile naturale permiteau practicarea agriculturii. Unificarea triburilor arabe a fost realizată de către Mahomed (570-632), întemeietorul religiei musulmane (islamice). După moartea lui Mahomed statul arab a reuşit, într-un timp foarte scurt să cucerească un teritoriu uriaş care se întindea între Asia Centrală şi Oceanul Atlantic. în zona cuprinzând Africa de Nord, Siria, Irak arabii şi-au impus nu numai religia islamică, ci şi limba. Aici este teritoriul pe care trăieşte şi astăzi marea naţiune arabă.

„Niciodată nu s-a găsit fierul din abundenţă, după cum se poate vedea din felul armelor lor: puţini se folosesc de săbii sau de lănci mai mari. Ei poartă lăncii… Cu scurt şi ascuţit vârf de fier, însă aşa de ascuţite şi aşa de maniabile că ei luptă cu aceeaşi armă fie de aproape, fie de la depărtare - după cum cere nevoia. Călăreţul se mulţumeşte numai cu scut şi cu o singură framă [lance] - pedestraşii împrăştie de asemenea lăncii şi fiecare, purtând mai multe în luptă, le aruncă la distanţe nemăsurate; la luptă ei merg goi sau uşor îmbrăcaţi în manta. Nici o trufie de a se împodobi; numai scuturile şi le înfloresc cu culorile cele mai alese. Puţini poartă zale, de abia ici, colo coif sau chivără. Caii lor nu sunt arătoşi nici prin frumuseţe, nici prin înălţime… Este socotită drept ca cea mai mare ruşine pierderea scutului;… şi mulţi care supravieţuiesc războiului sfârşesc o viaţă dezonorată prin ştreang.” (Tacitus, Cartea despre Germania)

Bottom