Fumatul si performanta sportiva

O bilă de oţel legată de picior; slip de plumb; rachetă fără plasă; cauciucuri dezumflate; pantofi fără talpă; minge spartă; arbitru incorect; adversari dopaţi.

Nu cred ca mai exista  cineva care să nu ştie că fumatul este un obstacol în calea performanţei sportive. Intervenţia asupra organismului se face pe mai multe planuri, însă cea mai evidentă şi, în aceeaşi măsură, cea mai importantă este reducerea cantităţii de oxigen disponibil la nivel celular. Oxigenul joacă un rol decisiv în ciclurile metabolice prin care se produce energie în corp şi de aceea chiar o uşoară reducere a cantităţii de oxigen poate avea influenţe semnificative asupra performanţelor fizice. Dacă pentru un om obişnuit scăderea performanţelor fizice nu se observă imediat, ci în ani, în cazul celor care fac sport la un nivel mai înalt, fumatul produce transformări rapide, măsurabile şi din fericire reversibile, dacă se întrerupe în timp util aportul de substanţe nocive.

FUMAT + SPORT = NOT LOVE

Statisticile arată două lucruri evidente: printre sportivi se găsesc puţini fumători, iar pe de altă parte, printre fumători se află puţini oameni care sînt pasionaţi de sport. Desigur, există excepţii şi de o parte, şi de alta, însă aceştia reprezintă o minoritate şi îi vom exclude din discuţie. Sportivii ştiu că fumatul le reduce şansele de a accede la performanţă, iar fumătorii simt că fumatul le limitează capacitatea de a face faţă efortului fizic. Specialiştii în fiziologie sportivă au studiat problema şi au tras următoarele concluzii:

• Nivelul mare de monoxid de carbon din fumul de Å£igară reduce cantitatea de oxigen care ar putea pătrunde în sînge la nivel pulmonar.
• De asemenea, monoxidul de carbon din sînge reduce cantitatea de oxigen care ar trebui transportată ÅŸi eliberată la nivel muscular.
• Inhalarea fumului de Å£igară are un efect imediat asupra respiraÅ£iei, crescînd rezistenÅ£a căilor aeriene, ceea ce limitează cantitatea de oxigen ce ajunge în sînge.
• Fumatul provoacă inflamaÅ£ia cronică a mucoasei căilor aeriene, ceea ce contribuie suplimentar la creÅŸterea rezistenÅ£ei acestora.
• Fumatul creÅŸte frecvenÅ£a cardiacă (comparativ cu un nefumător, pentru un anumit nivel de efort fizic). AÅŸadar, monoxidul de carbon, un gaz toxic ce se găseÅŸte ÅŸi în gazele de eÅŸapament, este principalul inamic ÅŸi înainte să îi dai lovitura de graÅ£ie (adică să te laÅŸi de fumat, o dată pentru totdeauna), află cum se strecoară în corpul tău ÅŸi cum reuÅŸeÅŸte să te saboteze. AÅŸa cum îţi aduci aminte de la lecÅ£iile de anatomie din liceu, oxigenul ajunge în sînge prin intermediul plămînilor ÅŸi este transportat după ce se leagă de hemoglobina, o moleculă pentru care are o mare afinitate. Pe de altă parte, monoxidul de carbon este ÅŸi mai îndrăgostit de hemoglobina, avînd o afinitate de 2-300 de ori mai mare faţă de aceasta. Atunci cînd oxigenul ÅŸi monoxidul de carbon sînt în concurenţă pentru respectiva substanţă din sînge, o bună parte din aceasta va fi ocupată de monoxid, iar nivelul de oxigen din sînge se va reduce. Necazul nu se termină aici, pentru că monoxidul de carbon va afecta ÅŸi capacitatea de transfer a oxigenului din sînge către celule, iar Å£esuturile cele mai active din punct de vedere metabolic, ÅŸi deci cele care au cea mai mare nevoie de oxigen - inima ÅŸi muÅŸchii — vor avea cel mai mult de suferit. La nivelul creierului, monoxidul de carbon afectează capacităţile cognitive, percepÅ£ia temporală, percepÅ£ia vizuală ÅŸi controlul psihomotor.

ATAC LA CENTRU

Pe lista organelor fără de care nu putem să trăim, undeva pe primele locuri se găsesc inima ÅŸi plămî-nii. De performanÅ£a acestor organe depinde însăşi existenÅ£a noastră. In cazul sportivilor, adaptările ce au loc prin antrenament sistematic duc capacitatea lor de funcÅ£ionare către limita maximă. Fumatul împiedică acest proces. Inhalarea fumului de Å£igară creÅŸte rapid rezistenÅ£a căilor aeriene - cu alte cuvinte, le îngustează, limitînd fluxul de aer ce circulă prin ele. Pe termen lung, fumatul conduce la inflamaÅ£ia cronică a mucoasei ce îmbracă la interior căile aeriene, contribuind la creÅŸterea rezistenÅ£ei. în timpul efortului fizic, atunci cînd organismul are cea mai mare nevoie ca schimburile de gaze să se producă rapid la nivel pulmonar, rezistenÅ£a căilor aeriene ÅŸi capacitatea pulmonară redusă îşi fac simÅ£ită prezenÅ£a, limitînd capacitatea de efort. Åži gudronul ce se găseÅŸte în fumul de Å£igară contribuie la creÅŸterea rezistenÅ£ei căilor aeriene, pentru că se depune în interiorul acestora - le reduce elasticitatea, limitează schimburile de gaze ÅŸi afectează capacitatea de „autocu-răţare” a plămînilor. Åži pentru că între plămîni ÅŸi inimă există o strînsă interdependenţă funcÅ£ională, atunci cînd plămînii suferă, inima munceÅŸte mai mult, pentru a compensa lipsa de oxigen necesar la nivel periferic.

REZISTENÅ¢A LA EFORT, ÃŽN CÄ‚DERE LIBERÄ‚

Dacă ţi-ai propus să alergi un se-mimaraton, ia-ţi gîndul de la fumat. Numeroase studii comparative au arătat că performanţa fizică (în special anduranţa) fumătorilor este mult mai redusă decît a nefumătorilor. S-a constatat că în timp ce antrenamentul creşte volumul maxim de oxigen cu 20%, fumatul îl reduce cu 10%. După numai o săptămînă de fumat, timpii obţinuţi la probele de rezistenţă pot să scadă cu 8-10%. S-a mai constatat că fumătorii obosesc mult mai repede şi se refac cu mai multă greutate, ceea ce îi influenţează în menţinerea unui ritm constant al antrenamentelor.

EXISTĂ VIAŢĂ DUPĂ FUMAT

In loc să tragi o Å£igară, mai bine ieÅŸi la o plimbare. Evident, ai putea spune că este o recomandare banală. Åži totuÅŸi există studii ÅŸtiinÅ£ifice care dovedesc faptul că efortul fizic, chiar în „doze” mici, are capacitatea de a reduce pofta de Å£igară. ExplicaÅ£ia constă în faptul că exerciÅ£iile fizice stimulează secreÅ£ia de dopamină, substanţă care poate modifica starea psihică provocată de lipsa Å£igării. Cercetători din Marea Britanie au revăzut 14 studii în care a fost analizat efectul antrenamentului asupra simp-tomelor sevrajului ÅŸi a dorinÅ£ei de a fuma. Ei au constatat că un antrenament de 15 minute de efort de joasă intensitate poate avea efecte benefice semnificative, care se menÅ£in timp de o oră după încetarea efortului. Dacă „antrenament” Å£i se pare prea mult, atunci ia în considerare faptul că vorbim de o plimbare de 15 minute. îţi trebuie doar un dram de voinţă.