Gagici, am cam luat-o in freza…
31 Ianuarie 2008
Cam cate dintre noi am recunoaÅŸte că feminismul ne-a luat ce aveam mai de preÅ£, adică timpul liber ÅŸi feminitatea? Să ridice mâna sus cine se simte maltratată de acest curent… Nimeni? Ce? Cum? Aud de niÅŸte drepturi obÅ£inute, ceva voturi la alegeri? Posibilitatea de a face o carieră? De a vă pune pe acelaÅŸi picior de egalitate cu bărbatul? Independenţă? Putere? Altceva? Sex la alegere? Sublim… Ne-am ales cu niÅŸte creiere spălate, atâta tot…
Nu mai spun de faptul că alergăm ca disperatele să obÅ£inem toate aceste minunăţii ÅŸi ne alegem doar cu un orgoliu satisfăcut, un vibrator uzat în noptieră ÅŸi că am ajuns să confundăm bărbatul cu o prelungire a vaginului. Hm… dacă aici s-a ajuns cu feminismul… e cam aiurea, nu? Sau cum spunea o prietenă, femeie de carieră, acum câteva zile “cam mult feminism în viaÅ£a mea, parcă mi-aÅŸ dori să fiu răsfăţată un pic”… Åži s-a pierd ut într-un sexshop. Expertă în alegerea culorii ÅŸi formei prietenului său de cauciuc, cu greu ar fi putut să facă un nod la cravata unui bărbat real sau sa-i cumpere cămaÅŸa potrivită. Dacă n-ar fi fost prietena mea, aÅŸ fi dat din umeri, dar aÅŸa mi s-a părut cam trist, fiindcă de mai bine de un an trăia cu un falus vibrant care-i controla orgasmul. Nu ÅŸi inima!
Când masturbarea a devenit mai comodă decât dependenţa de dragostea unui bărbat, hm, e cazul să facem un pasînapoi. Unul mare de tot. M-am întrebat, cumva în sinea mea, de ce ni se pare mai uşor să deţinem controlul când, cel puţin din experienţa mea, niciodată n-am fost mai fericită decât atunci când mi l-am pierdut definitiv şi-am umblat pe străzi cu capul în nori şi cu ochii numai scântei.
Dacăîncontinuaretrăim cu iluzia că fără mărul Evei cunoaÅŸterea n-arfi existat, avem o problemă uriaşă. Sforile au fost trase demult, nici măcar n-a fost alegerea ei. AÅŸa trebuia să se întâmple, altfel creaÅ£ia nu ÅŸi-ar mai fi avut rostul. Să lăsăm baltă poveÅŸtile Bibliei cu cine-o fi de vină, cine a greÅŸit, deÅŸi cele mai pătimaÅŸe istorii de amorîn pagi ni le ei s-au petrecut, pe vremea când femeia umblaîn urma bărbatului. Sau, mai degrabă,în umbra lui, unde era răcoare, avea protecÅ£ie ÅŸi-o cam durea în paiÅŸpe de hrană, ar fi fost ÅŸi culmea să omoare ea mistreÅ£ii. Deci… trai pe vătrai, soro!
O farsă crudă…
Mii de ani mai târziu, tot o surată s-a trezit înÅ£epată într-o croÅŸetă si a zis: Vrem un job pe măsură, ne-am săturat să stăm acasă, putem mai mult decât atât! Alte înÅ£epate de andrele au aprobat. BărbaÅ£ii au mustăcit în sinea lor: niciodată să nu contrazici o femeie înÅ£epată de… ceva. Doar nu erau fraieri să se pună împotrivă. în primul rând li se înjumătăţeau grijile financiare. în al doilea rând, fabricile ÅŸi uzinele au început să zumzăie deÅ£inere apte de muncă. Un zâmbet, o floare ÅŸi-o rază de soare, bărbaÅ£ii le-au primit cu braÅ£ele deschise. Păi, dacă pentru asta trebuia să le dea acceptul la vot, oh, ce glumă bună, votaÅ£i femei demente, de ce nu? Numai nu ne privaÅ£i fabricile ÅŸi uzinele de fustele voastre colorate, înfoiate, drepte, plisatesaucloÅŸ. Mai târziu ÅŸi-au dat ele seama ce Å£eapă au luat, când ajungând frânte de oboseală pe la casele lor- cineva trebuia să pună masa ÅŸi, în continuare, să aibă grijă de copii, să spele, să cârpească ÅŸi să deretice. în privinÅ£a asta, bărbaÅ£ii nu au cedat: e treabă de femeie, so do it! Åži, apucând telecomanda, au dat pe primul meci la care au putut să urle pentru a se elibera de stres.
Vrând să-ÅŸi demonstreze mai departe bărbăţia ÅŸi mergând cu competiÅ£ia până la a da peste bot sexului tare, femeile au început să poarte Coco Chanel, încântate de proaspăta fashion revolu-tion. BărbaÅ£ii auîncetatsă mai mustăcească ÅŸi s-au retras iavaÅŸ-iavaÅŸ din concursul acesta. Le-au lăsat pe mâini ciocanele, ÅŸuruburile ÅŸi casca de constructor. DescurcaÅ£i-vă! Au început să se apropie de alte femei, care Å£ineau mai mult la timpul lor liber decât la o fulminantă carieră profesională,în urma căreia - dând toate realizările ÅŸi demonstraÅ£iile de forţă la o parte - rămâneau într-un final cu dragostea pentru un masturbator. Simplu, eficient ÅŸi comod. Comod? Poate, dar până când?….
N-am timp să fiu cu un bărbat, ar trebui să mă supun dorinÅ£elor lui sau să scap controlul vieÅ£ii mele. La ce bun? Mă simt mai bine singură…..Sună frumos, ca orice minciună în spatele căreia ne ascundem, ÅŸi cu cât o spunem mai des, cu atât vrem să ne convingem mai rău că minciuna noastră e valabilă.
Femeia, falus mental
De la eternul mister feminin, în explorarea căruia bărbaţii ar fi fost în stare să-şi piardă capul şi să facă cele mai mari gesturi de eroism, la desacralizarea feminităţii n-a mai fost decât un pas. Puternice, independente pe piaţă, animale sexuale care spun fără fasoane: unde facem sex, la mine sau la tine?, bărbaţii s-au trezit despuiaţi de singura plăcere pe care o mai aveau: sa cucerească ei inima femeii, nu invers. Şi-n orice caz nu doar sexul ei. Deruta a fost atât de mare,încât neştiind cum să descurce toată încâlceala asta, într-un final, le-au cam întors spatele şi şi-au văzut de treburile lor. Mai rău, au inventat şi ei misoginismul. Şi iată cum mândrele noastre şi-au cam tras-o singure la gioale. Acum plâng prin alte reviste că bărbaţii sunt nişte porci, nu le dau flori decât de 8 martie şi că, în general, fac mai mult sex cu amantele lor, decât cu femeia legitimă.
Dar, nu ştiu de ce, am eu aşa o vagă impresie că se plâng de asta doar femeile de carieră, care nu dau bărbatului rolul de drept ce i se cuvine. Şi anume de soţ, de protector, de tată şi de singur proprietar al farmecelor lor. Fiindcă, până la urmă, dragelor, oricât de multe întâlniri de afaceri ai avea, oricât de multe mese la restaurant ai lua cu diverşi potenţiali investitori ai proiectelor tale de afaceri, oricât de mult ai crede că te descurci singură cu toate facturile şi poate mai repari prin casă una-alta, eşti doar o sclavă a propriului tău falus mental - care nu te lasă să te apropii de un bărbat real, dornic de a te primi în braţele lui fără prea multe fasoane feministe, pregătit să te protejeze de noua dezordine sexuală, în care vibratorul devine stăpân, dispus să fie fermecat de moliciunile trupului tău şi să-l exploreze ca un bun cunoscător, să te deguste ca pe un vin bun, gata să-ţi ofere odată cu inima lui şi grija pentru tine, şi deliciul sexual, şi fidelitatea, larţie nu-ţi mai rămâne altceva de făcut decât să redevii femeie şi să zâmbeşti aşa cum ai uitat s-o faci de când cu goana asta nebună, inutilă, de-a dreptul prostească, de a demonstra că eşti bărbat.





