Hipopotamul pitic

Ordin: Artiodactyla
Familie: Hippopotamidae
Gen si specie: Hexaprotodon liberiensis

Hipopotamul pitic trăieşte singuratic, în pădurile tropicale ale Africii de vest. Atât vânătoarea cât şi distrugerea habitatului său şi aşa destul de limitat, reprezintă un pericol pentru existenţa acestei specii.

Spre deosebire de ruda sa mai cunoscută, hipopotamul de Nil, hipopotamul pitic are picioarele mai subţiri şi capul mai rotunjit. Pielea, la fel ca şi pielea hipopotamului de Nil, elimină o substanţă siropoasă, ce îl protejează de soarele arzător.

Mod de viaţă

Hipopotamul pitic este un animal singuratic şi fricos. Trăieşte în vestul Africii, în pădurile tropicale, pe lângă râurile bogate în vegetaţie, precum şi în pădurile umede şi în zonele mlăştinoase. Poate fi întâlnit şi pe suprafeţele cultivate, dar fiind un animal fricos, se retrage înainte de a fi observat. Evită chiar şi exemplarele propriei specii.
Masculii şi femelele au teritorii proprii, separate. După unele presupuneri masculii au suprafeţe mai mari decât ale femelelor. Ambii îşi marchează teritoriul cu fecale.

Hipopotamul pitic îşi petrece ziua dormind şi porneşte în căutarea hranei numai sub protecţia întunericului.

Reproducere

Teritoriul masculului şi al femelei se suprapun frecvent, astfel încât întotdeauna se găseşte un mascul în apropiere, dacă o femelă este pregătită pentru împerechere.

După 7 luni de la împerechere se naşte un singur pui. La scurt timp după naştere consumă o cantitate mare de lapte matern, de două-trei ori pe zi. în primele săptămâni de viaţă, puiul de hipopotam pitic nu se poate deplasa prea departe. Mama îl ascunde în tufişuri şi îl vizitează la ore fixe pentru a-l alăpta. Greutatea puiului se măreşte de zece ori până la vârsta de 5 luni. Mama îl înţărca la vârsta de 6-8 luni; nu se cunoaşte însă până la ce vârstă puiul şi mama rămân împreună. Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de 4-5 ani.

Alimentaţie şi mod de hranire

Hipopotamul pitic este un animal erbivor. Ii plac plantele acvatice, iarba şi alte plante mici, fructele căzute din copaci, precum şi frunzele. Smulge plantele din mlaştină şi le înghite întregi fără să le mestece; cu dinţii puternici mestecă fructele tari şi consumă frunzele proaspete ale arbuştilor. Ajunge la crengile  mai înalte ridicându-se pe membrele posterioare şi sprijinindu-se cu cele anterioare pe trunchiul copacului.

Hipopotamul pitic ÅŸi omul

In habitatul său, hipopotamul pitic este vânat de băştinaşi pentru carnea sa ce este consumată cu plăcere. Hipopotamii pitici sunt vânaţi de către aborigeni, în plus sunt expuşi unui pericol şi mai mare: omul îi distruge habitatele, pădurile umede şi regiunile mlăştinoase. Animalul este mult prea timid pentru a se muta pe teritorii locuite de om.

Caracteristici mai importante

Dimensiuni corporale
Talia: 75-85 cm
Lungimea corpului: cap-trup: 140-155 cm
Lungimea cozii: 25 cm
Greutatea corporală: 160-270 kg
Reproducere
Maturitatea sexuală: în captivitate la vârsta de 4-5 ani
Perioada de împerechere: în sălbăticie nu este cunoscută; în captivitate tot timpul anului
Durata gestaţiei: 190-205 zile Numărul puilor la o tătare: de regulă 1
Mod de viaţă
Comportament: singuratic, uneori formează mici grupuri familiale
Hrana: frunze, plante acvatice, rădăcini, fructe, ierburi şi plante cu tulpina moale
Specii înrudite
Unica rudă apropiată a hipopotamului pitic este hipopotamul de Nil (Hippopotamus amphibius).

Teritoriul de răspândire al hipopotamului pitic

Aria de răspândire
Este întâlnit sporadic în vestul Africii, în regiunile umede cu păduri tropicale; mai poate fi întâlnit în Liberia, Sierra Leone, Guinea şi pe Coasta de Fildeş.
Protecţia speciei
în sălbăticie este într-un real pericol. Habitatul său este în scădere datorită distrugerii pădurilor tropicale şi a mlaştinilor, în scopul transformării lor în terenuri agricole. în unele rezervaţii este ocrotit. Multe exemplare sunt în grădini zoologice.

Caracteristicile specifice ale hipopotamului pitic

Lungimea: hipopotamul de Nil poate atinge şi lungimea de 4,5 m, în timp ce hipopotamul pitic ajunge numai până la 1,75 m.
Inălţimea: înălţimea medie a unui bărbat este de 1,8 m, hipopotamul pitic poate atinge la nivelul spetei înălţimea de 1 m; înălţimea hipopotamului de Nil depăşeşte 1,5 m.
Hipopotamul pitic: are degetele lungi şi depărtate, folositoare pentru păşit.
Hipopotamul de Nil: prezintă membrană inter-digitală, ce îl ajută la înot.