Ideile, artele si ştiinţele în Antichitate

Orientul antic se întindea pe o suprafaţă enormă (de la ţărmul răsăritean al Mării Mediterane până la Oceanul Pacific). în această zonă au apărut primele civilizaţii, (în Egipt, Mesopotamia, India, China), caracterizate printr-o viaţă economică dezvoltată (apariţia agriculturii), formarea statului, utilizarea scrisului.

Mitologie şi ştiinţă în Orient

In urmă cu mii de ani, oamenii nu-ÅŸi puteau explica toate evenimentele ÅŸi fenomenele. De aceea, au inventat mituri, adică poveÅŸti care consituiau o încercare de a găsi cauzele diferitelor întâmplări ÅŸi fenomene. Miturile constituie mitologia, extrem de bogată în Orient. De exemplu, în toate mitologiile se întâlneÅŸte mitul despre potop, prin care se explicau anumite inundaÅ£ii catastrofale. însă, în acelaÅŸi timp, în Orientul antic existau multe cunoÅŸtiinfe ÅŸtiinÅ£ifice. Astfel, popoarele Orientului au făcut primele descoperiri ÅŸtiinÅ£ifice în astronomie, matematică, medicină, geografie. Au apărut primele calendare, tabele matematice, reÅ£ete pentru medicamente, tratate de agricultură. în India au fost descoperite cifrele zise „arabe” (arabii au fost cei ce le-au răspândit în alte zone).

Apariţia scrisului

O inovaţie de importanţă excepţională a lumii vechi a constituit-o apariţia scrisului. Scrierea a apărut în mai multe zone ale Orientului. în Sumer, (regiune situată în sudul Irakului), a apărut scrierea cuneiformă. Semnele cuneiforme erau gravate pe tăbliţe de lut cu ajutorul unor obiecte ascuţite. Acest tip de scriere s-a răspândit pe o arie foarte întinsă (Mesopotamia, Persia, Siria etc). în Egipt era utilizată scrierea hieroglifică; semnele hieroglifice erau săpate în piatră sau scrise pe foi de papirus (plantă care creştea pe Valea Nilului). Alte sisteme de scriere au apărut în China şi India. Primul alfabet a fost inventat de fenicieni. Acesta a stat la originea alfabetelor grec şi latin. Alfabetul grec a fost mult utilizat într-o largă zonă geografică, în special după ce civilizaţia greacă a fost răspândită de armatele cuceritoare ale lui Alexandru cel Mare (secolul al IV-lea î.Hr.). La fel, scrierea romanilor a cunoscut o mare răspândire după ce romanii şi-au edificat marele imperiu în jurul Mării Mediterane.

Cunoştinţe ştiinţifice şi tehnice în lumea greco-romană

Un pas înainte a făcut ştiinţa în lumea greco-romană. Vechii greci aveau cunoştinţe avansate în diverse domenii. Astfel, Euclid a pus bazele geometriei euclidiene, care se studiază astăzi în toate şcolile. Arhimede este autorul principiului din fizică ce-i poartă numele. Medicii greci (de exemplu, Hipocrate) erau renumiţi pentru modul în  care îşi tratau pacienţii. Aristarh din Samos şi-a dat seama, cu două milenii înaintea lui Copernic, că Pământul se roteşte în jurul Soarelui etc. Romanii ne impresionează şi astăzi prin soluţiile inginereşti ingenioase utilizate pentru construirea de edificii de dimensiuni uriaşe, (Panteonul, Colosseumul etc). Au făcut faima constructorilor romani drumurile solide (multe se păstrează până astăzi) şi apeductele (care alimentau oraşele cu apă adusă de la mari distanţe).

Arta în lumea orientală

Principalele construcÅ£ii au avut în Orientul antic o destinaÅ£ie religioasă. Templele aveau dimensiuni uriaÅŸe; un astfel de templu era cel ridicat la Luxor (vechea Tebă, capitală a Egiptului antic) în cinstea zeului Amon. La fel, la Babilon a fost construit templul lui Marduk (cunoscut sub numele de „Turnul Babei”). Un alt templu vestit a fost cel construit la Ierusalim de către meÅŸterii fenicieni (numit templul lui Solomon, regele evreilor, ctitorul monumentului). Cele mai măreÅ£e monumente ale antichităţii sunt piramidele egiptene ÅŸi Marele Zid Chinezesc. Au fost ridicate ÅŸi mari palate cum este cel de la Persepolis al regilor Persiei. S-au păstrat ÅŸi exemple de sculptură ÅŸi pictură, care demonstrează gustul pentru frumos al artiÅŸtilor vechiului Orient.
Panteonul („Templul tuturor zeilor”) din Roma. A fost construit în timpul domniei împăratului Augustus (27 î.Hr.-14 d.Hr.) de către sfetnicul său, Agrippa. Panteonul impresionează ÅŸi astăzi prin cupola care este o minune artistică, dar ÅŸi inginerească.

Arta greacă

Vechii greci sunt realizatorii unor creaÅ£ii artistice de valoare excepÅ£ională. Cele mai vestite monumente realizate de artiÅŸtii greci sunt cele de pe colina sacră a Atenei (Acropolea). Templele închinate zeilor greci aveau un aspect simplu, maiestuos, armonios. Cel mai celebru se găseÅŸte pe Acropolea ateniană (Parte-nonul). Sculptorii greci sunt autorii unor capodopere extraordinare precum statuile lucrate în fildeÅŸ ÅŸi aur ale lui Zeus ÅŸi ale zeiÅ£ei Atena, aparÅ£inând lui Fidias, cel mai însemnat sculptor al antichităţii. Un alt vestit sculptor al antichităţii greceÅŸti a fost Miron, autor al unei minunate statui reprezentând un atlet în plin efort fizic („Discobolul”).

Arta romană

Romanii sunt vestiţi pentru edificiile măreţe, bogat decorate. Arhitectura romană a fost influenţată de cea greacă, de la care romanii au preluat multe elemente (de exemplu, în arhitectura templelor). De asemenea, au preluat de la poporul vecin, al etruscilor, arcul rotund. Aspectul grandios al monumentelor demonstrează influenţele orientale asupra artei romane. Toate   aceste influenţe au fost topite într-un tot unitar. Edificiile realizate de romani aveau, pe lângă o valoare artistică deosebită, şi un pronunţat caracter funcţional.
Romanii au utilizat materiale noi (cum ar fi betonul), care au conferit construcţiilor mai multă rezistenţă, dând posibilitatea realizării unor edificii de mari dimensiuni (amfiteatre, circuri, apeducte etc).
Circurile erau locuri în care oamenii asistau la întreceri de care. Cel mai mare edificiu de acest tip era ridicat la Roma şi putea primi aproape jumătate de milion de spectatori. Forurile erau ansambluri de monumente publice şi reprezintă un aspect caracteristic al artei romane.
Cel mai mare şi mai frumos for ridicat la Roma a fost ctitorit de împăratul Traian cu ajutorul prăzii luate de la daci.

Civilizaţia daco-romană

Romanii au cucerit Dacia în urma a două războaie (101-102, 105-106) şi au transformat-o în provincie romană. Viaţa din Dacia romană s-a desfăşurat după modelul oferit de celelalte provincii. Receptarea civilizaţiei romane de către localnici a fost facilitată de nivelul relativ înalt al civilizaţiei dacilor înainte de cucerirea romană. Dacia a fost colonizată de către un număr mare de colonişti, aduşi în cea mai mare parte de către stat. în Dacia, romanii au construit oraşe, dotate cu toate elementele confortului vieţii urbane: foruri, terme (băi publice), apeducte (care aduceau apă de la distanţă) etc. O baie romană era compusă din mai multe încăperi: una cu un bazin cu apă rece, alta cu apă caldă, o alta de odihnă după ce oamenii se spălau etc. Era un loc în care oamenii se întâlneau, încheiau diverse afaceri etc. Astfel de edificii se găseau în oraşele romane din Dacia (Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Apulum etc). Existau terme nu numai în oraşe, dar şi în taberele armatei romane, în oraşe erau întâlnite şi locuri de distracţie, precum amfiteatre, unde aveau loc lupte pe viaţă şi pe moarte între gladiatori.

Aspectul oraşelor era măreţ. Acestea erau legate între ele prin drumuri solide, ale căror urme se mai văd, în unele locuri, şi astăzi. Deşi Ulpia Traiana Sarmizegetusa era reşedinţa guvernatorului provinciei, cel mai însemnat oraş, din punctul de vedere al numărului de locuitori precum şi al importanţei economice, era Apulum (Alba Iulia de astăzi).
Romanii apreciau în mod deosebit apele termale şi minerale pe care le-au întâlnit în Dacia. Astfel, au apărut adevărate staţiuni turistice, precum cea de la Herculane.
Viaţa economică a provinciei era foarte intensă. Principalele ramuri ale economiei erau agricultura şi creşterea vitelor. De asemenea, mineritul a luat un mare avânt. Erau exploatate în special minele de aur, (cele mai multe se aflau în Munţii Apuseni), ale căror venituri erau la dispoziţia împăratului. De asemenea, se extrăgea sare, marmură etc. Oraşele erau importante centre meşteşugăreşti şi comerciale. Comerţul se desfăşura cu celelalte provincii ale imperiului, unele chiar foarte îndepărtate (de exemplu, Egipt).
La dezvoltarea civilizaţiei romane în Dacia au contribuit şi militarii aduşi pentru apărarea provinciei. în cea mai mare parte, aceştia trăiau în forturi şi tabere numite castre.

S-au păstrat diverse dovezi arheologice care dau istoricilor informaţii despre viaţa cotidiană a oamenilor, care de multe ori era similară cu cea din zilele noastre. Aspectele atrăgătoare ale civilizaţiei romane au contribuit la romanizarea dacilor, care şi-au însuşit modul de viaţă al romanilor şi limba vorbită de aceştia, limba latină.
După abandonarea provinciei Dacia (cea. 271 d. Hr.), civilizaţia urmaşilor dacilor şi romanilor (daco-romanii) a păstrat principalele elemente ale unui mod de viaţă sedentar. Ocupaţiile lor principale au rămas agricultura şi păstoritul, dar şi meşteşugurile. Civilizaţia daco-romană reprezintă baza civilizaţiei româneşti.