La ce este folositor somnul de iarnă?

Somnul de iarnă este mai mult decât o metodă de traversare a anotimpului rece. Pentru animale ca: ariciul, pârşul de alun, liliacul cu nas-potcoavă şi multe altele, este singura posibilitate de a nu muri prin înfometare.

Animalele homeoterme, pot traversa lunile în care alimentele nu le sunt asigurate, decât în cantitate foarte mică, numai prin intermediul somnului de iarnă. Animalele ce hibernează cu adevărat, îşi pot economisi energia doar coborându-şi temperatura, la valori ce pentru alte animale, ar reprezenta moartea.

La ce serveşte somnul de iarnă?

In lunile de iarnă, majoritatea plantelor îşi opresc creÅŸterea, iar animalele poichiloterme cum sunt insectele, intră intr-o stare imobilă. Animalele ce au temperatura corporală constantă, nu pot reacÅ£iona în acest fel. Unele dintre ele pot supravieÅ£ui chiar în Antarctica, în „deÅŸertul” îngheÅ£at, dar pentru fiecare dintre acestea este esenÅ£ială menÅ£inerea temperaturii corporale într-un anumit interval strâns, altfel ar muri.

Pentru cele mai multe animale este greu să-şi păstreze temperatura constantă, deoarece temperatura păsărilor şi a majorităţii mamiferelor este mai ridicată decât temperatura mediului înconjurător. O asemenea temperatură corporală îşi pot asigura numai printr-o alimentaţie regulată, continuă, însă iarna hrana este destul de rară.
Multe specii de păsări rezolvă această problemă prin migrare, toamna pornesc spre teritorii calde. Animalele erbivore, cum este renul, migrează de asemenea iarna. Mamiferele mici însă, nu sunt capabile să facă acest drum.
Multe animale polare îşi înmagazinează căldura, acope-rinduse de o blană groasă, călduroasă. Câinii husky (câinii polari utilizaţi la tractarea săniilor),  au o blană atât de groasă încât pot dormi pe zăpadă, chiar şi la temperaturi de  minus 30 °C. Animalele mai mici au temperatura mai ridicată, deci trebuie să transforme hrana mult mai repede în energie, pentru a-şi putea menţine temperatura. Şoarecele are viteza de ardere a hranei de douăzeci de ori mai mare decât a oii. Animalele mici nu pot avea blana prea groasă. Din acest motiv multe animale îşi construiesc cuiburi confortabile, călduroase, frecvent în adăposturi subterane, pentru a se proteja de frigul iernii.

Mamiferele trebuie să mănânce continuu pentru a-şi menţine temperatura constată, în jurul valorii de 37 °C. Multe specii acumulează depozite de grăsime pe care le consumă când hrana devine mai greu de găsit. Există animale care îşi depozitează rezerve: seminţe şi nuci. Celelalte animale au şanse de supravieţuire dacă îşi reduc la minim consumul, fapt ce poate fi făcut dacă intră în somnul de iarnă.

Ce înseamnă somnul de iarna.

Animalele mici homeoterme, cum sunt veveriţa şi marmota, în lunile de vară, îşi menţin temperatura în jurul valorii de 38 °C, indiferent de temperatura mediului. Bătăile inimii şi frecvenţa respiratorie, în condiţii normale sunt: 90 de bătăi pe minut respectiv, 15 respiraţii pe minut.

La venirea iernii, dacă temperatura exterioară scade sub 15 °C, marmota se strânge ghemotoc şi intră într-un somn adânc. Somnul de iarnă este acea stare deosebită, controlată, în care animalul reuşeşte să-şi menţină temperatura corporală, într-o oarecare măsură, într-un anumit interval. De regulă se trezeşte când trebuie să-şi rezolve necesităţile fiziologice, sau apare o situaţie periculoasă, de exemplu,  se umezeşte cuibul.

în timpul somnului de iarnă, temperatura corporală a marmotei, este cu puţin mai mare de 0 °C, ceea ce pentru majoritatea animalelor ce nu hibernează, ar însemna moartea sigură. Respiră numai de 2 ori pe minut şi are o singură bătaie cardiacă la 12 secunde, câteodată inima se opreşte chiar şi un minut.

Somnul neliniÅŸtit

Animalele ce hibernează nu dorm continuu toată iarna. Liliecii mici au somnul cel mai lung, dar nici ei nu dorm mai mult de o lună. Ariciul, doarme continuu numai două-trei săptămâni, apoi se trezeşte pentru scurt timp.
Chiţcanul pitic cu dinţi albi ce cântăreşte doar 2 g, este la extrema cealaltă, doarme continuu doar câteva ore, în cursul cărora intră într-o stare înţepenită, imobilă.

Unele animale par moarte în timpul somnului de iarnă. Sunt reci şi dacă sunt ridicate par fără viaţă. Alte specii de animale se trezesc în câteva clipe dacă sunt atinse. Aproape toate animalele se trezesc din somnul de iarnă, dacă temperatura mediului înconjurător scade atât de mult, încât nu ar mai putea să se trezească niciodată. Trezirea animalului este semnalată de un tremurat. Deşi trezirile  periodice consumă cantităţi importante de energie şi somnul de iarnă serveşte tocmai la economisirea acestei energii, pentru animale aceste treziri au o importanţă vitală, deoarece chiar şi în timpul somnului, animalele ard o cantitate de energie, iar resturile   rezultate   din   consumarea depozitelor trebuie eliminate din organism.

Animalele ce hibernează se pot trezi şi pentru a bea apă, iar cele care au rezerve de alimente, cum sunt hârciogii şi veveriţele dungate, se trezesc la intervale de 2-10 zile, pentru a se hrăni din depozitele de seminţe şi nuci.

Somnul de iarnă al păsărilor
In trecut se credea că rândunelele îşi dorm somnul de iarnă la fundul râurilor şi al lacurilor. Astăzi însă ştim că rândunelele zboară către zonele mai calde toamna, atunci când frigul le limitează sursele de hrană, reprezentate de insecte.

In ultima perioadă, s-a observat că unele păsări dorm o scurtă perioadă de timp iarna. Asemeni rândunelelor şi specia poorwill, o rândunică   americană   de
noapte, se hrăneşte cu insecte, îarna, când de abia mai poate găsi hrană, intră într-o stare de hibernare pentru iaşi economisi energia. în scurt timp, temperatura corpului îi scade de la 41 °C la numai 5 °C, dar temperatura corporală pentru somnul de iarnă este de 18 °C.

Multe specii de colibri, intră într-o stare de toropeală asemănătoare cu starea de somn de iarnă.

Animale cu somn de iarnă veritabil

Atât ariciul furnicar, cât şi ornitorincul, ce fac parte dintre mamiferele primitive ce depun ouă, dorm 5-10 zile, apoi îşi petrec tot atât de mult timp treji. Dacă nu luam în considerare ursul koala, vombatul tasmanian, este unul dintre puţinele animale marsupiale care au un adevărat somn adânc, de iarnă. Ghemuiţi în scorburile din trunchiurile copacilor, dorm în reprize a câte 6-12 zile.

Marea majoritate a animalelor care hibernează, este reprezentată de rozătoare, animale ce se hrănesc cu insecte şi lilieci. Dintre ani malele rozătoare, hibernează veveriţele, marmotele, pârşul mare şi hârciogii.
Ariciul, care este cel mai cunoscut dintre animalele care hibernează, îşi petrece anotimpul rece ghemuit în culcuşul său. Liliacul timpuriu şi liliacul cu aripi lungi îşi dorm somnul de iarnă în adăposturi umede, liliecii cu nas-potcoavă, se ghemuiesc şi dorm înveliţi în aripile lor membranoase.

Adăposturi de iarnă

Unele mamifere, cum ar fi viezurele, îşi petrec cea mai mare parte a iernii dormind în adăpostul lor, dar totuşi nu hibernează în adevăratul sens al cuvântului. Bătăile inimii rămân aproximativ regulate, temperatura corpului rămâne aproape de nivelul celei din starea de veghe şi nu intră în stare de hibernare. Dacă temperatura corporală le-ar scădea semnificativ, aceasta ar conduce în mod sigur la moartea lor. Urşii bruni şi viezurele comun, au un somn de iarnă în care îşi păstrează temperatura corporală, la un nivel apropiat cu cea din starea de veghe.

In ultimele cercetări s-a descoperit că urşii bruni şi urşii negri, despre care se ştia că iarna au doar un fel de somn de odihnă, totuşi hibernează, asemănător urşilor polari şi urşilor guleraţi.