Maimuţa cu diademă

Ordin: Primates
Familie: Cercopithecidae
Gen si specie: Cercopithecus mitis

Blana cenuşiu-albăstruie a maimuţei cu diademă, numită şi maimuţa albastră, este o caracteristică distinctivă. Această specie fricoasă de maimuţă trăieşte în arbori şi se hrăneşte mai ales cu fructe.

Maimuţa cu diademă arboricolă este cel mai mare reprezentant al familiei sale. Atât maimuţa cu diademă cât şi ceilalţi membri ai genului, sunt renumiţi pentru blana deosebită, moale şi groasă.

Mod de viaţă

Maimuţa cu diademă fricoasă şi retrasă, îşi petrece cea mai mare parte a timpului printre crengile arborilor din pădurile din zonele montane, pe marginea râurilor cu vegetaţie bogată sau în pădurile de bambus. Maimuţele cu diademă trăiesc în grupuri şi au activitate maximă dimineaţa şi seara. Animalele îşi petrec du-pă-amiezile călduroase la umbra copacilor. La prânz îşi îngrijesc de regulă reciproc blana. Un grup este compus de regulă din 10-30 de femele şi un mascul dominant. Deoarece femelele rămân toată viaţa alături de mama lor, femelele din cadrul grupului sunt înrudite. Poziţia masculului în cadrul grupului nu este stabilă, uneori poate să trăiască mai multe săptămâni în interiorul grupului, iar alteori poate să conducă grupul chiar şi câţiva ani. Deşi grupurile de animale trăiesc în spaţii bine delimitate, pe care le ocrotesc faţă de grupurile învecinate, în timpul zilei grupurile mai mici se amestecă între ele. Noaptea animalele se întorc la locurile preferate pentru odihnă şi dorm întinzându-se pe crengi.

Alimentaţie şi mod de hranire

Când pornesc în căutarea hranei, animalele îşi traversează întreg teritoriul de viaţă. Hrana lor principală este reprezentată de fructe, dar consumă şi seminţe, flori, muguri, frunze şi scoarţa copacilor, precum şi insecte, şopârle, păsări şi mamifere mici.
Acest meniu variat este valabil şi pentru ceilalţi cercopiteci. Maimuţa cu diademă prinde hrana folosindu-se de unul sau ambele braţe şi o duce la gură. în timp ce se hrăneşte îşi menţine echilibrul cu ajutorul cozii.
Agricultorii şi pădurarii africani consideră maimuţele cu diademă dăunătoare, deoarece ocazional le invadează ogoarele şi decojesc trunchiurile arborilor tineri de pe plantaţii.

ÅžtiaÅ£i că…
• Maimuţa cu diademă se deplasează prin jungla deasă cu o viteză mai mare decât poate înainta omul pe solul acestei zone.
• Maimuţele patas sau husari ce fac parte din aceeaşi familie, şi-au primit numele de la coloritul blănii: roşu, alb şi negru.

Reproducere

Perioada de împerechere variază în funcţie de habitat: în pădurile tropicale umede aceasta pică în anotimpul secetos, pe suprafeţele mai înalte are loc de regulă toamna, iar în celelalte regiuni pe tot parcursul anului. Alegerea perechii este un eveniment complicat, deoarece masculii şi femelele pregătite de împerechere se cunosc deja. Dacă în grup există mai multe femele pregătite pentru împerechere, este acceptat temporar încă un mascul. Femelele fată la fiecare doi ani.
De regulă este adus pe lume un singur urmaş, noaptea, la locul de odihnă al femelelor. După apariţie puiul se agaţă imediat de blana mamei sale. Cu ajutorul cozii lungi îşi menţine echilibrul, se sprijină îndemânatic sau se caţără printre crengile copacilor.

După aceasta puiul se caţără pe spatele mamei, iar ocazional face dramuri scurte în căutarea hranei şi pentru a învăţa cum să convieţuiască alături de ceilalţi membri ai grupului.
Odată cu atingerea maturităţii sexuale, masculul tânăr părăseşte grupul şi trăieşte singuratic sau se alătură unui grup compus din mai multe femele.

Caracteristici mai importante

Dimensiuni corporale
Lungimea corpului: 40-70 cm
Lungimea cozii: 70-100 cm
Greutatea corporală: masculul 8-10 kg, femela 4-5 kg
Reproducere
Maturitatea sexuală: la aproximativ 5-6 ani
Perioada de împerechere: variază în funcţie de teritoriu
Durata gestaţiei: 5-6 luni
Numărul puilor la o tătare: 1
Mod de viaţă
Comportament: femelele formează grupuri ce sunt conduse de un mascul dominant; restul masculilor trăiesc singuratici Hrana: în special fructe, dar şi gândaci, păsări şi mamifere mici
Durata vieţii: în captivitate 20-30 de ani
Specii înrudite
In acest gen se încadrează 22 de specii, iar fiecare specie prezintă mai multe subspecii.

Teritoriul de răspândire al maimuţei cu diademă

Aria de răspândire
Teritoriul de răspândire se întinde din regiunile estice ale Africii de Sud, până în Zimbabwe, Kenya şi Zair. Unele populaţii trăiesc în pădurile din sudul şi estul Africii.
Protecţia speciei
Maimuţa cu diademă este în pericol de dispariţie, deoarece habitatul său silvatic este restrâns treptat datorită defrişărilor.

Caracteristicile specifice ale maimuţei cu diademă

Blana: este moale şi groasă, pe picioare şi umeri culoarea poate să varieze de Ia brun-închis până la negru-albăstrui. Pe spate şi pe părţile laterale are o nuanţă brun-cenuşie.
Capul: este rotund, are un nas scurt. Deasupra ochilor prezintă „sprâncene”; pe urechi prezintă smocuri de păr alb.
Membrele: cele posterioare sunt mai lungi decât cele anterioare. Maimuţa cu diademă se mişcă îndemânatică pe crengi.
Coada: lungă, serveşte la menţinerea echilibrului, de regulă maimuţa o ţine arcuită.