Top

Mediul inconjurator din orizontul local

27 Mai 2008

22mediul-inconjurator-amenintat.jpgMediul înconjurător reprezintă totalitatea componentelor naturale (substrat, relief, climă, hidrografie, vegetaţie, faună, sol) şi a componentelor antropice (omul şi activităţile lui) care interacţionează şi generează starea actuală a Terrei. Ramura geografiei care se ocupă cu studiul mediului înconjurător este geografia mediului înconjurător.
Factorii geoecologici reprezintă totalitatea componentelor din cadrul structurii mediului înconjurător. Fiecare factor are rolul său bine determinat şi contribuie la asigurarea echilibrului planetar.
Unităţile teritoriale în care componentele de mediu au trăsături asemănătoare se numesc tipuri de medii.
Expresia vizibilă în teritoriu a tipurilor de mediu se numeşte peisaj geografic şi el va reflecta legăturile existente între componentele sale.
Raporturile dintre om, societatea omenească şi mediul înconjurător s-au modificat în timp. Poluarea generalizată a mediului a devenit un fenomen care se manifestă la nivelul tuturor componentelor sale.

1. Componentele naturale ale mediului

Definirea mediului

Mediul înconjurător reprezintă totalitatea componentelor naturale (substrat, relief, climă, hidrografie, vegetaţie, faună, sol) şi a componentelor antropice (omul şi activităţile lui) care interacţionează şi generează starea actuală a Terrei. Cu studierea lui se ocupă geografia mediului înconjurător.
Mediul natural este alcătuit din două tipuri de elemente care sunt capabile să se influenţeze reciproc: elemente abiotice şi elemente biotice.
• Componentele naturale ale mediului
Componentele naturale ale mediului se constituie ca elemente de bază al acestuia şi ele au asigurat condiţiile pentru apariţia şi evoluţia omului pe Terra. în funcţie de caracteristici şi ordinea cronologică de apariţie în structura mediului se diferenţiază în:
- componente abiotice (primare): substratul, relieful, atmosfera, apa.
- componente biotice (secundare): vegetaţia şi fauna.

 Factorii geoecologici naturali

Formele de manifestare şi modalităţile prin care componentele acţionează în mediu se numesc factori geoecologici şi sunt generaţi la suprafaţa Pământului influenţând caracterul mediului şi activităţile omului.
Substratul este prima componentă a mediului atât în ordinea evoluţiei, cât şi ca suportai dezvoltării acestuia.
Scoarţa terestră este rezultatul interacţiunii dintre factorii interni (tectonici) şi externi (atmosferici, hidrici, biotici). Substratul este acea parte a scoarţei terestre care prezintă interes din punct de vedere al resurselor exploatate de către om sau ca existenţă a formelor de viaţă.
• Relieful reprezintă totalitatea neregularităţilor pe care le îmbracă scoarţa terestră, pozitive sau negative, numite forme de relief. Este un factor geoecologic activ, deoarece influenţează alte caracteristici ale mediului (umiditate, temperatură, reţeaua hidrografică).
Chiar şi o rocă dură poate deveni sfărâmicioasă. Ea se deformează şi modelează dând naştere unei cute (pliu). Pliurile sunt rezultatul unor mişcări foarte puternice de comprimare petrecute de-a lungul miilor de ani.
• Atmosfera influenţează caracteristicile mediului prin structură, compoziţie şi factorii climatici.
Structura atmosferei sub forma straturilor concentrice are rol de barieră şi reglare a radiaţiilor extraterestre nocive. Rolul cel mai important în această filtrare îl are stratul de ozon din stratosfera care absoarbe radiaţiile ultraviolete.
• Apa este o componentă importantă a mediului prin proprităţile sale fizico-chimice şi formele de organizare. Mobilitatea deosebită a acesteia permite desfăşurarea relaţiilor cu celelalte componente. Astfel, apa intră în constituţia rocilor, este un agent modelator al reliefului, element indispensabil pentru viaţă şi prin faptul că acoperă 71% din suprafaţa Pământului ea determină tipuri de medii cu trăsături specifice - mediile acvatice.
• Solul este rezultatul interacţiunii dintre componentele abiotice şi cele biotice, reprezentând o compenentă specifică, de sinteză. Prin caracteristicile sale el reflectă interacţiunile dintre ceilalţi factori, fiind un indicator al calităţii şi evoluţiei mediului.
• Biosfera. Materia vie reprezintă forma superioară de organizare a materiei. Deşi este ultima componentă apărută în ordine cronologică, biosfera este cea care defineşte mediile de viaţă.

2. Tipurile de mediu natural. Peisajele naturale

Mediul şi peisajul. Tipuri de medii

Combinarea specifică a componentelor naturale diferenţiază tipurile de medii. Aspectul vizual în care percepem aceste entităţi teritoriale poartă numele de peisaj geografic. Peisajul reprezintă o sinteză a mediului, respectiv înfăţişarea teritoriului ca rezultat al interacţiunilor dintre componentele mediului.
Studiul mediilor (peisajelor) naturale poate avea două direcţii. Fie pe baza analizei componentelor naturale (substrat, relief, climă, hidrografie, vegetaţie) vom descifra tipul de mediu corespunzător; sau pe baza înfăţişării peisajului putem să identificăm elementele naturale care stau la baza constituirii lui.
Principalii factori care diferenţiază mediile şi peisajele naturale pe Glob sunt:
• forma Pamatului, poziţia şi mişcările acestuia faţă de Soare care generează zonarea termică, rezultând mediile zonale.
• existenţa marilor domenii de viaţă: acvatic şi terestru diferenţiindu-se astfel mediul terestru de mediul acvatic.
• existenţa condiţiilor regionale, în special relieful, duce la conturarea mediilor regionale sau azonale (mediul montan, mediul de câmpie, mediul litoral etc).

Mediile şi peisajele naturale din România

Condiţiile de mediu specifice României duc la diferenţierea catorva tipuri de medii naturale care sunt doar reconstituite, pentru că cea mai mare parte a teritoriului a fost modificat prin activităţile antropice, rezultând medii specifice (urbane, rurale, agricole, industriale etc).
Legităţile principale care diferenţiază tipurile de medii şi peisajele naturale din România sunt zonalitatea  latitudinală şi etajarea altitudinală. Corespunzător zonării latitudinale se disting: mediul de stepă, mediul de silvostepă, mediul pădurilor de foioase. Etajarea altitudinală nuanţează această distribuţie şi introduce: mediul pădurilor de conifere, mediul subalpin cu arbuşti pitici, mediul pajiştilor alpine.

Mediul de stepă corespunde teritoriilor situate la altitudini mai mici de 200 metri, ocupând partea de sud-esta României: Dobrogea, Bărăganul de est şi Moldova de sud. Factorii geoecologici specifici acestui mediu sunt: relief de câmpie sau podiş puţin înalt, cu soluri bălane sau cernoziomuri, cu o climă cu influenţe continentale, cu ierni geroase şi veri secetoase. Vegetaţia specifică este alcătuită din ierburi xerofile, adaptate condiţiilor de uscăciune, cu predominanţa speciilor de păiuş şi pir. Fauna este reprezentată de rozătoare (şoarecele, popândăul), păsări, insecte etc.
Mediul pădurilor de foioase este specific teritoriilor cu altitudini între 300-1300 metri. Din punct de vedere al speciei predominante se subdivide în 2 tipuri:
-mediul pădurilor de stejar, situat la altitudini de 300-600 metri, corespunzător unor condiţii de deal şi podiş;
-mediul pădurilor de fag, cuprins între 600-1300 metri cu precipitaţii mai bogate şi temperaturi medii mai scăzute.
Mediul pădurilor de conifere ocupă etajul median al zonei montane, între 1300-1600 metri altitudine. în depresiunile intracarpatice se produc inversiuni de vegetaţie, astfel că se întâlnesc păduri de molid în zonele mai joase. Fauna este de interes cinegetic (urs, cerb etc).
Mediul subalpin cu arbuşti este situat între 1700 -2200 metri altitudine şi este alcătuit din asociaţii de jneapăn, ienupăr, merişor, specii ierboase (păiuş, iarba vântului) şi muşchi. Mediul pajiştilor alpine situat la peste 2200 metri se compune din specii ierboase rezistente la condiţiile aspre (vânt, temperaturi scăzute, prezenţa zăpezii). Dintre aceste specii menţionăm rogozul, păiuşul, precum şi muşchi şi licheni.

3. Interacţiunile dintre om si mediul terestru

Poluarea mediului. Surse şi tipuri

Totalitatea acţiunilor nocive pe care omul le efectuează asupra mediului pot fi grupate generic sub denumirea de poluarea mediului. Poluarea este un fenomen care se manifestă specific pentru fiecare componentă a mediului.
• Poluarea apelor
Sursele de poluare a apelor de suprafaţă şi subterane sunt multiple: ape uzate orăşeneşti, provenite din gospodării prin intermediul sistemelor de canalizare cu conţinut de materii organice, detergenţi etc; ape uzate industriale folosite în procese tehnologice, în care se găsesc diferite substanţe chimice; ape uzate de la crescătoriile de animale şi păsări, care conţin materiale organice.
• Poluarea aerului
Cele mai importante surse de poluare a aerului sunt industria şi autovehiculele.
Arderea combustibililor fosili pentru producerea energiei termice şi electrice constituie una dintre cele mai importante surse de poluare a aerului. Se emit oxizi de sulf şi de azot, monoxid şi dioxid de carbon. Industria chimică prin diversele substanţe emise reprezintă o importantă sursă de poluare a aerului. Gazele de eşapament rezultate din arderea combustibililor în motoarele cu ardere internă sunt importante surse de poluare, mai ales în marile oraşe şi în lungul căilor de comunicaţii.
• Poluarea solului
Se referă la impurificarea solului cu diferite substanţe, care dereglează funcţionarea normală a acestuia, ca suport şi mediu de viaţă pentru plante şi om. Solul poate fi poluat direct prin deversarea deşeurilor sau prin utilizarea excesivă a îngrăşămintelor şi pesticidelor. în mod indirect, poluarea solului se face prin intermediul substanţelor poluante din atmosferă, care fie se depun gravitaţional sau sunt antrenate la sol de către precipitaţii.

Calitatea mediului

Calitatea mediului este o noţiune care exprimă starea acestuia la un moment dat, rezultată din integrarea tuturor elementelor sale structurale şi funcţionale, capabilă să asigure necesităţile vitale ale omului.

Calitatea mediului în România
Mediul natural. Varietatea condiţiilor naturale specifice teritoriului României duc la diferenţierea mai multor tipuri de medii. Prin poziţia geografică pe paralela de 45° latitudine nordică România aparţine zonei temperate. Aşezarea în cadrul continentului european şi poziţia în raport cu marile mase continentale şi bazine oceanice produc o serie de influenţe asupra caracteristicilor mediului.
Datorită condiţiilor naturale deosebit de favorabile, teritoriul României a fost locuit din cele mai vechi timpuri. Premisele popularii teritoriului constau în:
• prezenţa resurselor subsolului: sare, aur, argint, cărbuni, petrol etc;
• relief variat cu existenţa spaţiilor favorabile pentru amplasarea localităţilor şi căilor de comunicaţii;
• climatul temperat-continental moderat, în cea mai mare parte a teritoriului;
• reţea hidrografică densă şi resurse de ape subterane bogate;
• vegetaţie naturală forestieră şi de stepă;
• soluri fertile pretabile pentru agricultură.
Mediul antropizat. Pe parcursul istoriei, prezenţa acestor resurse a fost unul dintre motivele pentru care spaţiul românesc a prezentat interes.
In etapa modernă, România a avut o evoluţie similară cu civilizaţia europeană, evidenţiindu-se câteva direcţii de acţiune în raport cu mediul:
• extinderea terenurilor agricole, în special cele arabile, în detrimentul pădurilor;
• construirea marilor complexe agrozootehnice;
• industrializarea accelerată;
• dezvoltarea oraşelor şi înfiinţarea de noi localităţi rurale;
• dezvoltarea sistemului de căi de comunicaţii; Toate aceste acţiuni, al căror impact a fost
accentuat de sistemul economic socialist care a ignorat complet problematica mediului, au avut ca efect conturarea situaţiei pe care o cunoaştem în prezent în România.

Raportat la nivelul nivelul european, se consideră că în România fenomenul de poluare are o intensitate medie, dar sunt prezente aşa-numitele puncte fierbinţi (hot spot): Copşa Mică, Baia Mare, Zlatna, Ploieşti-Brezoi, Borzeşti-Oneşti, Bacău, Suceava, Piteşti, Târgu Mureş etc. Toate aceste zone cu poluare intensă sunt areale industriale, mai ales cu industrie chimică, în care impactul proceselor tehnologice este complex şi se manifestă asupra tuturor condiţiilor geoecologice şi asupra sănătăţii umane. în unele dintre aceste situaţii, problema poluării actuale a fost rezolvată odată cu închiderea întreprinderilor responsabile, rămânând însă vizibile în peisaj efectele cumulate ale poluării.

Bottom