Micul fluture-păun de noapte

Clasa: Insecta
Ordin: Lepidoptera
Familie: Attacidae
Gen si specie: Eudia pavonia

Micul fluture-păun de noapte este unul dintre cei mai frumoşi fluturi de noapte din Europa. Masculul este uşor de recunoscut, în special primăvara, când zboară ziua întreagă deasupra pajiştilor şi mlaştinilor.

Micul fluture-păun de noapte poate fi uÅŸor recunoscut după cei patru „ochi” de pe aripi, ce au menirea de a induce în eroare atacatorul. Numai „ochii” de pe aripile anterioare pot fi văzuÅ£i permanent.

Mod de viaţă

Este foarte răspândit pe majoritatea teritoriului Europei şi Asiei, din Marea Britanie până în Orientul îndepărtat. Poate supravieţui în habitate diverse.
Masculii diferă faţă de femele prin dimensiuni, colorit şi comportament. Femela de dimensiuni mai mari şi culoare cenuşie nu zboară prea bine, este activă noaptea, iar ziua se ascunde printre crengile copacilor. Masculul de culoare portocalie este un bun zburător, activ ziua.

Stadiile dezvoltării

Micul fluture-păun de noapte poate fi întâlnit între sfârşitul lunii aprilie şi începutul lunii iunie. Masculul ce este un bun zburător, îşi găseşte de regulă repede parteneră. Pentru a capta feromonii emanaţi de femelă îşi foloseşte antenele lungi. La scurt timp după împerechere femela caută plantele corespunzătoare depunerii ouălor. îşi depune ouăle cu aspect asemănător macului noaptea, în grămăjoare de câte 20.

Omizile ies după câteva zile şi consumă o cantitate uriaşă de vegetaţie. Omizile rămase în viaţă se dezvoltă în patru etape, fiecare corespunzând unei năpârliri. După dezvoltarea completă, fiecare omidă îşi croieşte un cocon brun, cu formă de pară, din fire de mătase. în interiorul coconului omida se transformă în larvă brun-violacee.

In corpul larvej au loc schimbări intense. în stadiul următor organele se lichefiază treptat, iar larva va avea doar o cavitate plină cu lichid, din care ulterior se va dezvolta treptat corpul fluturelui adult. De regulă acest proces durează o singură iarnă, dar  uneori poate dura doi sau mai mulţi ani până apare fluturele complet dezvoltat.
Când coconul se desface, fluturele iese printr-o deschidere specială a acestuia, se suie pe tulpina unei plante, iar acolo îşi dezmorţeşte aripile şifonate. Seria transformărilor de la stadiul de omidă la cel de fluture este numită metamorfoză.

Observaţii pe teren

Micul fluture-păun de noapte poate fi observat între lunile aprilie ÅŸi iunie în habitate diverse. Masculul evident este uÅŸor de observat mai ales primăvara, când zboară în teritoriile deschise într-un mod necaracteristic fluturilor, în zig-zag. Micul fluture-păun de noapte se deosebeÅŸte de ceilalÅ£i fluturi mai ales prin „ochii” evidenÅ£i, pre
zenţi pe ambele perechi de aripi viu colorate.
Omizile acoperite de perişori pot fi descoperite în perioada mai-iunie pe plantele ce le alcătuiesc hrana. Când sunt mici, sunt negre-portocalii. Omizile complet dezvoltate sunt verzi, cu pete negre dese, având deja dezvoltate denivelările de culoare galbenă sau roşie.

Alimentaţie şi mod de  hrănire

Micul fluture-păun de noapte are grijă de omizi prin depunerea ouălor pe tulpinile plantelor ce-i alcătuiesc hrana. Pe teritoriile plane acestea sunt de regulă porumbarul şi răchitanul. In regiunile mai înalte fluturele adult preferă iarba neagră, mesteacănul şi salcia.
Cu ajutorul aparatului bucal puternic omizile pot să mărunţească frunzele plantelor. Consumă din ce în ce mai mult, până când ating grosimea unui deget. Trebuie să depoziteze suficientă energie pentru a se putea transforma din omizi în fluturi apţi de reproducere, deoarece fluturii adulţi nu se hrănesc.

ÅžtiaÅ£i că…
• Prin coloritul pompos şi activitatea diurnă, micul fluture-păun de noapte pare mai curând un fluture activ ziua, decât noaptea, iar prin existenţa sa pare a susţine afirmaţia că de fapt nu există diferenţă între fluturii de noapte şi cei de zi.
• Simţul olfactiv al masculului este atât de dezvoltat, încât poate sesiza femela chiar şi de la doi kilometri.
• La apariţie, larvele micului fluture-păun de noapte au culoarea brun-portocalie, dar pe măsură ce cresc devin verzi-deschise.
• Greutatea micului fluture-păun de noapte creşte de aproximativ 3000 de ori la dezvoltarea din ou în larvă.

Caracteristici mai importante

Caracteristici specifice
Aripile: 2 perechi
Deschiderea aripilor: 50-60 mm
Culoarea de bază: femela cenuşie, masculul brun-portocaliu
Aparatul bucal: adulţii nu au, larvele prezintă câte o pereche de apendici de mestecat
Stadii de dezvoltare
Ouăle: depuse în grămăjoare mici
Durata dezvoltării: a larvei 4-6 săptămâni, depăşirea stadiului larvar: 8 luni-3 ani
Mod de viaţă
Comportament: masculii zboară ziua, femelele noaptea
Hrana: larvele consumă frunzele diferitelor plante, adulţii nu se hrănesc
Durata vieţii: 3-4 săptămâni ca insecte dezvoltate, în total însă aproximativ 3 ani
Specii înrudite
Marele fluture-păun de noapte (Saturnia pyri).

Stadiile de dezvoltare ale micului fluture-păun de noapte

Femela adultă: este mai mare decât masculul, activă noaptea, ocazional şi ziua.
Masculul adult: este  mai mic decât femela, dar mai evident datorită coloritului; activ ziua.
Ouăle: sunt depuse în grămăjoare a câte 20 pe tulpina plantelor ce îi servesc ca hrană.
Larva: aflată într-un cocon rezistent, are culoare brun-violacee; în acesta are loc dezvoltarea fluturelui adult, ce apare după o perioadă de 1-3 ani.
Omida: năpârleşte de patru ori,  căpătând de     fiecare dată culoarea verde   deschis şi prezintă nişte formaţiuni galbene sau portocalii acoperite cu perişori.
Apariţia omizilor: are loc noaptea, apoi acestea încep hrănirea pe plantă.