Organele interne II. Abdomenul

Organele abdominale

Omul are două cavităţi mari: cavitatea toracică şi cavitatea abdominală. în cavitatea abdominală situată sub diafragmă sunt localizate organele digestive şi excretorii: stomacul, intestinele, ficatul, vezica biliară, pancreasul, respectiv rinichii şi vezica urinară. în afara viscerelor, în cavitatea abdominală se află şi glandele suprarenale - care fac parte din sistemul endocrin - şi splina, un important organ hematoformator, de depozitare a sângelui, jucând un mare rol în sistemul imunitar.

Structura organelor abdominale

Suprafaţa organelor abdominale este acoperită de peri-toneu, o membrană întinsă, seroasă. Peritoneul este un sistem format din două foiţe: foiţa interioară viscerală care acoperă viscerele şi foiţa exterioară parietală care se fixează de musculatura peretelui abdominal.

Stomacul

Stomacul (gaster) care se lărgeşte ca un sac este localizat sub diafragmă, în continuarea esofagului. Intrarea în stomac poartă numele de cardia, iar ieşirea inferioară se numeşte pilor (din greacă pylorus portar).

Intestinele

Intestinele care se întind de la stomac până la rect reprezintă cea mai lungă porţiune a sistemului digestiv: lungimea completă este de cea. 10-11 m. Porţiunile principale ale intestinului: intestinul subţire, intestinul gros şi rectul. Componentele intestinului subţire care pornesc după pilor: duodenul, jejunul şi ileonul. Intestinul gros (colonul) începe cu apendicele (cecul). La capătul apendicelui se află apendicele vermiform, responsabil de apendicită. Musculatura intestinului gros este puternică, perele intestinal este gros, cu cute. Ultima porţiune a tubului digestiv o reprezintă rectul, localizat în faţa osului sacral şi coccisu-lui, de cea. 20-30 cm lungime care se termină în anus.

Ficatul şi vezica biliară

Ficatul (hepar) de cea. 1,5 kg este cea mai mare glandă a organismului, localizat în partea dreaptă superioară a cavităţii abdominale, sub diafragmă. Este compus din doi lobi: cel din stânga mai mic şi cel din dreapta mai mare. O parte din bila produsă în ficat se elimină direct în duoden, o altă parte se depozitează în vezica biliară situată sub ficat.

Pancreasul

O altă glandă digestivă, pancreasul, în formă de cârlig, de cea. 10-15 cm lungime, cu greutatea de 80 g, localizată în spatele stomacului şi este fixată de peretele abdominal posterior. în ţesutul glandular exocrin se află şi celule cu funcţie endocrină, aşa numitele insule Langerhans care produc insulina.

Relaţii strânse
Topografia şi funcţionarea organelor abdominale este armonizată şi interdependentă. In viscerele situate în apropiere şi legate funcţional afecţiunile se pot răspândi, transmite cu uşurinţă de la un organ la altul.

Rinichii şi vezica urinară

Rinichii (ren) sunt nişte organe pereche, în formă de bob de fasole, localizate în spatele foiţei parietale, pe partea dreaptă şi stângă a coloanei vertebrale, sprijinite de peretele abdominal posterior. Vezica urinară este un sac cavitar, căptuşit pe interior cu mucoasă, cu perete musculos, localizată în bazinul mic, în spatele osului sacral.

Glandele suprarenale

Sunt niÅŸte glande endocrine pereche, situate la polul superior al rinichilor.

Splina

Splina cu formă asemănătoare unei felii de pepene este localizată pe partea stângă a abdomenului, sub diafragmă. Este un organ cu importante funcţii hematice, imunitare şi de depozitare a sângelui.