Orhita

Orhita sau inflamaţia testiculelor

Orhita acută este tumefacţia dureroasă a testiculului. Boala de regulă se limitează numai la un testicul. Boala este precedată de regulă de inflamaţia epididimului (epididimită) de pe partea corespunzătoare, de unde inflamaţia se întinde la testicul.
Orhita cronică apare ca o complicaţie a unor boli contagioase sau este cauzată de orhita acută netratată.

Apariţia orhitei

Inflamaţia testiculului de regulă apare ca o complicaţie a unei alte afecţiuni.

Orhita reactivă

Inflamaţia netratată de origine bacteriană (Yersinia enterocolitica, Chlamydia trachomatis) a intestinelor, căilor urinare şi a organelor genitale se poate extinde după două săptămâni şi asupra articulaţiilor, apoi şi asupra testiculelor. Infecţia urinară care precede afecţiunea este foarte dureroasă şi cauzează probleme de urinare.

SIMPTOME
□ durere bruscă, intensă
□ febră, frisoane
â–¡ inflamarea testiculului
□ pielea testiculului este roşiatică, lucioasă

Bolile contagioase

Orhita poate fi şi complicaţia brucelozei cauzate de bacteria Brucella. Se poate manifesta după trei luni de la contactarea brucelozei, fiind însoţită de puseuri de febră, dureri de cap şi ale membrelor. Bruceloza este răspândită de porcine, bovine şi ovine. Din fericire în prezent este o afecţiune foarte rară.

Oreionul

Cel mai frecvent orhita este o complicaţie a oreionului contactat după adolescenţă, în 20% dintre cazurile de oreion contactate după pubertate (parotidită) cauzează orhită. La o treime dintre cazuri boala este gravă. In aceste cazuri ţesutul testicu-lar este afectat, producţia de spermatozoizi încetează, locul canalelor deferente este ocupat de ţesut cicatrizat. Ţesutul testicular îşi continuă funcţia endocrină de producţie a hormonilor. Dacă boala se limitează numai la un testicul şi celălalt testicul funcţionează fără probleme, capacitatea de procreare se păstrează.

Accidente

Accidentele, loviturile, traumatismele, presiunile care afectează perineul, zona perineului, partea inferioară a abdomenului, respectiv testiculele pot cauza grave inflamaţii ale testiculelor.

Alte cauze determinante

Orhita poate însoţi febra tifoidă, scarlatina, gripa şi malaria. în ultimul stadiu al sifilisului poate apărea de asemenea orhită, din fericire asemenea cazuri în prezent sunt foarte rare.

Tratamentul orhitei

Modul de tratament diferă în funcţie de afecţiunea de bază.
în caz de infecţie bacteri-ană este nevoie de administrarea de antibiotice. în caz de oreion se recomandă repaus la pat, combaterea febrei şi comprese cu apă rece.
Simptomele locale ale orhitei se combat, pe lângă protecţia testiculelor cu vaselină, prin sprijinirea acestora şi prin comprese reci. Durerea puternică se combate prin analgezice, antiinflamatoare şi injecţiile locale cu analgezic administrate în jurul cordonului spermic. în caz de modificare purulentă a ţesutului testicular, testiculul este deschis pe cale chirurgicală şi drenat. Ţesutul testicular degenerat trebuie îndepărtat.

Ce are de făcut bolnavul

Sprijinirea (lenjerie largă, perna aşezată între picioare în poziţie orizontală) şi răcirea, compresele locale uşurează simptomele.

Când ne adresăm medicului?

In caz de durere, umflarea testiculelor, adresaţi-vă imediat medicului.

Cum procedează medicul

După stabilirea diagnosticului, medicul aplică tratament local şi prescrie un tratament medicamentos general, în caz de nevoie, îndrumă bolnavul la urolog.

Evoluţia bolii

Orhita este o afecţiune însoţită de durere puternică, inflamarea testiculului, stare generală proastă, febră crescută. Simptomatologia se manifestă relativ rapid.

Prevenirea orhitei
Orhita poate fi prevenită cu succes prin evitarea bolilor de bază (de exemplu efectuarea vaccinelor împotriva bolilor de bază) şi tratarea la timp şi corespunzătoare a acestora, în cazul băieţilor şi a bărbaţilor este deosebit de importantă administrarea vaccinului împotriva parotiditei.

Pericole, eventuale complicaţii

Orhita diagnosticată şi tratată la timp nu este periculoasă, se vindecă fără urme în câteva zile, eventual săptămâni.
Dacă orhita afectează ambele testicule, bolnavul îşi poate pierde definitiv capacitatea de procreare.