Paralizia infantila

Poliomelita

La începutul secolului 20 tratamentul persoanelor infectate cu virusul poliomelitei a reprezentat o problemă majoră în întreaga lume, cea mai mare parte a resurselor medicale a fost îndreptată în vederea tratării bolnavilor. în a doua jumătate a anilor 50 epidemia de poliomielită a cauzat numeroase cazuri de îmbolnăvire, revendicându-şi numeroase victime omeneşti. Deoarece boala nu era întotdeauna identificată la timp şi nici vaccinurile nu erau administrate persoanelor infectate când trebuia, mulţi copii şi persoane tinere au contactat boala. Mulţi dintre aceştia au manifestat simptome uşoare ale bolii, însă în cazuri grave poliomielita a cauzat paralizia parţială sau totală a organelor respiratorii. Şi în prezent unii dintre aceşti bolnavi pot respira numai cu ajutorul unui aparat de respiraţie artificială.
In anii care au urmat epidemiile, în vederea prevenirii răspândirii bolii vaccinul a devenit obligatoriu, astfel în prezent între medicii tineri din fericire sunt foarte puţini care au avut de a face cu asemenea cazuri de îmbolnăvire.

Vaccinuri regulate
Cel mai simplu vaccin ce se poate administra într-o linguriţă, prin simpla înghiţire. Copilul trebuie adesea revaccinat pentru că numai astfel se poate asigura o protecţie pe termen lung. Chiar şi în ţările dezvoltate există cazuri accidentale de îmbolnăviri, deoarece epidemiei nu i se mai acordă nici o importanţă, pericolul este neglijat, astfel nici vaccinurile nu se mai administrează. Din acest motiv foarte rar se întâmplă să existe cazuri accidentale, chiar şi în rândurile adulţilor.

Consecinţele poliomelitei

Germenul bolii afectează celulele nervoase ale mădu-vei spinării şi ale trunchiului cerebral. Astfel se manifestă paralizia flască a muşchilor periferici. Musculatura membrelor, în cazuri grave şi cea respiratorie, devine imobilă. Leziunile cele mai evidente şi de durată sunt paralizia flască (opusă paraliziei spastice, unde muşchii sunt contractaţi continuu).
Paraliziile se manifestă în principal la picioare, dar pot apare şi pe braţe, iar în cele mai grave situaţii la muşchii respiratori. în vederea îngrijirii bolii acute este nevoie de îngrijiri medicale de specialitate, în spital, însă cea mai dificilă sarcină urmează numai după aceasta. în etapa de durată după faza acută trebuie încercată stoparea paraliziei. în acest sens este nevoie ca tratamentul - adică gimnastica medicală şi masajul - să fie început cât mai repede posibil, deoarece la copii paraliziile cauzează degenerarea oaselor şi a articulaţiilor, în cursul bolii aceştia ne fiind solicitaţi deloc sau foarte puţin.

Adrese
Merită contactate centre de reabilitare (statul acordă o atenţie tot mai mare realizării şi modernizării centrelor medicale de recuperare), înfiinţându-se diverse centre de gimnastică şi fizioterapie, unde se asigură tratament de specialitate.

Cum ne putem feri?

Acum câteva decenii boala făcea parte dintre bolile grave, adesea letale. De la introducerea vaccinurilor numărul cazurilor de îmbolnăvire este foarte scăzut.
Vaccinul împotriva poliomielitei face parte dintre vaccinurile de rutină din copilărie. Vaccinul are două forme:
Vaccinul cu virus polio inactiv (vaccin Salk), care se injectează.
Vaccinul cu virus poli activ (picături Sabin) care se administrează pe gură.
Vaccinul activ, administrat pe gură asigură o protecţie mai bună, din acest motiv este preferat. Bolnavilor imunodeficitari însă nu li se poate administra acest tip de vaccin, deoarece în cazuri rare chiar vaccinul poate cauza boala. Administrarea vaccinului este foarte simplă: picăturile administrate pe zahăr cubic, biscuite sau ceai pot fi înghiţite fără probleme de copii şi nu traumatizează copiii, ca de exemplu în cazul vaccinurilor administrate prin injectare.

Convieţuirea cu boala
Persoanele adulte care au suferit grave limitări motrice ca urmare a bolii, foarte greu pot efectua o muncă. Totuşi aceste persoane pot efectua numeroase activităţi, însă posibilităţile sunt greu de identificat. Numeroasele activităţi intelectuale ce pot fi efectuate şi acasă, activităţi cu timp parţial, lucrări de montaj, lucrări manuale de fineţe asigură o posibilitate ca aceste persoane cu mobilitate redusă să aibă o viaţă mai completă.