Păsările ce îşi construiesc cuib

Pentru protecţie, păsările îşi construiesc cuiburi de forme şi mărimi diferite, de la scorbura copacului, vizuina cu aspect de tunel şi construcţiile din crengi, până la cuiburi micuţe făcute din noroi.

Construirea cuibului este o deprindere moştenită, care s-a dezvoltat la păsări pentru a spori şansele de supravieţuire ale puilor. Prin formele minunate şi diversitatea structurilor, se exprimă atât necesităţile diferitelor specii de păsări, cât şi capacitatea lor de adaptare.

De unde provine obiceiul construirii cuibului?

Asemeni majorităţii reptilelor din zilele noastre şi strămoşii păsărilor probabil îşi săpau cuiburi în pământ, sau îşi depuneau ouăle între vegetale aflate în descompunere.
In cursul procesului evolutiv, păsările au început să-şi încălzească ouăle folosind  căldura propriului corp, astfel a fost necesară construirea unui cuib.

Instinctul construirii cuibului, se pare că este controlat hormonal, secreţia acestor hormoni putând fi determinată de creşterea zilelor sau de creşterea temperaturii în timpul perioadei de împerechere. Cuibul este construit fie de ambii parteneri, împărţindu-şi de regulă sarcinile, fie doar de unul dintre ei, care îşi asumă şi toată răspunderea legată de acesta.

Vizuini-cuib

Furtunarul cu cioc negru îşi depune ouăle în vizuinile părăsite ale iepurilor de vizuină sau în crăpăturile stâncilor, unde sunt protejate faţă de atacul lupului de mare mic. Pasărea de gheaţă îşi sapă galerii în peretele vertical al malurilor râurilor: iniţial o gaură mică, pe care apoi o lărgeşte şi de unde scoate afară nisipul cu ghearele.

Cuiburi la nivelul solului

Dacă nu există prădători, locuri potrivite de cuibărit sau materiale de construcţie, multe specii de păsări folosesc pentru cuib orice loc posibil. Chira de baltă îşi depune ouăle în pietrişul de pe mal, iar fazanul îşi face cuibul într-un loc ceva mai protejat, în iarbă.

Unele păsări scufundătoare construiesc plute din crengi şi frunze, pe care le ancorează de rădăcinile arborilor. Cuiburile construite pe aceste plute se îmbibă cu apă si încep să putrezească, dar căldura rezultată din descompunerea substanţelor vegetale este folositoare, deoarece încălzeşte ouăle.

O parte din păsările mici, cum ar fi ciocârlia, îşi construiesc cuiburi frumoase, în formă de cupă, pentru a-şi apăra puii. Prima dată culcă la pământ vegetaţia cu pieptul, apoi căptuşesc adâncitura formată cu mai multe straturi de iarbă şi fân. Astfel construiesc un cuib cu formă de cupă, pe care în final îl acoperă cu materiale moi. Păsările camuflează cu pricepere aceste cuiburi, iar ouăle lor au o culoare adaptată mediului înconjurător. Chiar cu aceste măsuri de protecţie, nevăstui-cile, vulpile şi păsările răpitoare reprezintă un pericol.

Scorburi

Multe păsări ce trăiesc în pădure îşi caută adăpost în scorburile ferite şi umbroare ale copacilor. Interiorul copacilor bolnavi sau uscaţi putrezeşte mai repede, astfel apar scorburi adânci, ferite, utile multor specii diferite de păsări, cum ar fi porumbeii şi papagalii, bufniţele şi graurii.
Raţa sunătoare şi raţa mandarin folosesc scorburile exact cum le-au părăsit ciocănitoarele, marii meşteri constructori de cuiburi. Ţicleanul şi pasărea rinocer transformă intrarea scorburii, dar faţă de ciocănitoare, îngustează intrarea căptuşind marginile acesteia cu lut.

Cuiburi la înălţime

Modul în care păsările îşi construiesc cuiburile este diferit, de la cuiburile primitive ale vulturilor, până la cuiburile îndemânatic împletite şi lipite cu noroi ale mierlelor. Aceste cuiburi sunt construite stratificat, la ramificaţia crengilor. Materialele de construcţie sunt: iarba, crengile sau paiele de fân, în funcţie de mărimea cuibului. Fiecare material este ales cu  atenţie. Păsările mari cuibăresc la înălţime mare, în coroana arborilor, uşurându-şi astfel coborârea şi decolarea, însă speciile mai mici aleg siguranţa crengilor dese, acoperindu-şi adesea cuiburile cu muşchi sau licheni. Pentru a asigura condiţii protectoare ouălor, căptuşesc pereţii cuibului cu materiale moi, adesea în mai multe straturi, la fel de groase ca pâslă.

Constructori pricepuţi

Unele specii de păsări au perfecÅ£ionat forma originală, de cupă, a cuibului. CoÅ£ofana îşi completează cuibul simplu construit în coroana arborilor, cu un acoperiÅŸ de ghimpi, care îi asigură protecÅ£ia împotriva hoÅ£ilor de ouă. Pasărea croitor (Ortho-tomus) construieÅŸte un cuib sub formă de pungă, „croind” împreună frunzele proaspete.
Dacă păsările croitor sunt în lumea păsărilor reprezentanţii croitorilor, atunci păsările olar reprezintă lucrătorii în lut. Cuibul lor rotund, acoperit, este de o sută de ori mai greu decât pasărea în sine. Lăstunii construiesc şi ei cuiburi închise, din noroi amestecat cu salivă, pe care le amplasează sub streaşină caselor, pentru a le feri de ploi.

Vrăbiile de colonie (Philetairus) îşi păstrează forÅ£ele ÅŸi mai întâi construiesc un acoperiÅŸ comun, „rezistent la furtuni”, sub protecÅ£ia căruia încep construcÅ£ia cuiburilor propriu-zise. Păsările Å£esătoare sunt cu siguranţă cei mai talentaÅ£i constructori de cuiburi: pentru a-ÅŸi construi cuibul, ce seamănă cu un coÅŸ rotunjit sau conic, rup fibre din frunze mari. După studierea exactă a acestor cuiburi, a reieÅŸit că aceste păsări pot lega mai mult de o duzină de noduri diferite.

ÅžtiaÅ£i că…
• Păsările care îşi fac cuibul în scorburile copacilor depun ouă albe, deoarece în acest loc nu este necesar camuflajul, în plus le pot vedea mai bine în întuneric.
• Salangana strălucitoare (Collacalia esculenta) îşi confecÅ£ionează cuibul din fire de iarbă ÅŸi salivă. în general durează mai mult de o lună până ce cuibul, cu  un diametru de zece centimetri, este gata. De altfel, acestea constituie elementul principal al „ciorbei de cuib” asiatice.
• Pasărea crocodilului (Charadriiformes) cloceşte noaptea. Ziua, când este cald, acoperă ouăle cu nisip.
• Chirighiţa-zână este o pasăre care scoate pui în copac, dar care nu îşi construieşte cuib, îşi depune singurul ou direct pe creanga copacului, fără a-l fixa cu nimic.
• Unele specii de vulturi construiesc niÅŸte cuiburi atât de mari încât mai cuibăresc în ele ÅŸi diferiÅ£i „chiriaÅŸi”, alte păsări mai mici. Cuibul vulturilor nu reprezintă doar „temelie” pentru cuiburile mai mici, ci ÅŸi protecÅ£ie datorită gazdei puternice.