Peştele-înger/Peştii imperiali

Ordin: Perciformes
Familie: Pomacanthidae
Gen si specie: Pomacanthus spp.

Peştele-înger este doar una dintre multele specii de peşti imperiali. Cu apariţia sa elegantă şi colorată, este bijuteria vie a lumii magice a recifelor de corali.

Peştele-înger şi ceilalţi peşti imperiali sunt extrem de aspectuoşi, de aceea sunt modelele preferate ale fotografilor acvatici; totuşi ştim foarte puţine despre modul lor de viaţă. Ei sunt secretele spectaculos colorate ale mărilor.

Habitat

Studiind peştii imperiali ne este greu să ne imaginăm cum supravieţuiesc aceşti peşti viu coloraţi. Datorită formelor bizare şi culorilor stridente sunt asemuiţi mai curând cu creaţia unui bijutier, decât cu o vieţuitoare. Am putea crede că aceşti peşti au apărut tocmai pentru a ne împodobi acvariile.

In lumea colorată a recifelor tropicale de corali, peştii imperiali sunt doar nişte pete de culoare pe covorul luminos. Oriunde am privi, razele soarelui ce pătrund în apa puţin adâncă, cad pe peştii ce defilează în toate culorile curcubeului. Putem observa astfel o multitudine de specii colorate, ce aparţin peştilor-înger şi imperiali.

Mod de viaţă

Multă vreme s-a crezut că aspectul peştilor imperiali îi ajută să se camufleze, adaptându-se astfel mediului înconjurător. Scafandrii spun însă că peştii imperiali, pot fi recunoscuţi de departe în apa tropicală curată.
Reciful de corali reprezintă o sursă bogată de hrană pe un teritoriu restrâns. Peştii păzesc cu îndârjire acest teritoriu, singuri sau în grup. Proprietarul teritoriului ţine departe intruşii din aceeaşi specie arătându-şi culorile.

Peştele-înger cu două culori (Centropyge bicolor) de exemplu, trăieşte în grupuri familiale mici, conduse de un singur mascul. Aceşti peşti se hrănesc cu alge; fiecare grup stăpâneşte un mic teritoriu bogat în alge. Celelalte familii sunt ţinute departe de această zonă, prin faptul că masculul stă permanent la pândă şi îşi arată culorile vii.
Cel mai probabil aceste specii de peşti pot identifica perfect culorile. Spre deosebire de acestea, peştii de culoare cenuşie, cum este de exemplu rechinul, diferenţiază cu greu culorile. Este posibil ca unii inamici ai peştilor imperiali să nu poată deosebi aceste culori stridente, astfel acestea le sunt de folos în cadrul protecţiei faţă de aceste specii.

Alţi inamici însă văd foarte bine; peştii imperiali s-au adaptat bine acestor condiţii: de aceea corpul lor este aplatizat, pentru ca în caz de pericol să se poată ascunde în crăpăturile stâncilor. Majoritatea speciilor îşi petrec noaptea printre coralii recifului, corpul lor aplatizat le permite să încapă în diverse crăpături, astfel pot sta în ascunzători sigure.

Reproducere

Una dintre cele mai neobişnuite caracteristici a peştilor din recifele de corali, deci şi a unor peşti imperiali, este faptul că pe parcursul dezvoltării îşi pot schimba sexul. Frecvent îşi încep viaţa ca femele, dar când ating maturitatea se transformă în masculi.

Din acest punct de vedere sunt extrem de interesanţi peştii ce trăiesc în perechi, cum este cazul peştelui-înger cu două culori. Fiecare grup este alcătuit dintr-un mascul şi haremul acestuia. Dacă masculul moare, atunci cel mai vârstnic şi mai dezvoltat membru al grupului îşi schimbă sexul şi preia rolul masculului: protejează grupul şi fertilizează icrele.

Ştim puţine despre obiceiurile reproductive ale peştilor imperiali. Majoritatea locuitorilor recifelor de corali se reproduc în stratul superior al apei: masculul şi femela înoată în apropierea suprafeţei apei, elimină respectiv fertilizează icrele, apoi se întorc la protecţia recifului. Embrionii în dezvoltare sunt duşi de curenţii marini în afara razei de acţiune a peştilor răpitori.
Dacă tineretul în dezvoltare este dus în larg, atunci moare sau îşi găseşte alte teritorii. Cele mai noi studii au evidenţiat faptul că locuitorii recifelor de corali, se reproduc în locuri în care curenţii marini readuc tineretul la reciful iniţial. în ciuda acestui fapt, mulţi peşti tineri cad victime răpitorilor.

Alimentaţie şi mod de hrănire

Multe specii, ca şi peştele-înger comun, consumă plante acvatice. Peştii smulg bucăţi mici de alge cu ajutorul dinţilor fini, asemănători unei perii. împreună cu alte specii vegetariene, peştii imperiali frânează creşterea exagerată a algelor şi împiedică acoperirea în întregime a coralilor.

Speciile de dimensiuni mai mari, cum este Pomacanthus imperator, consumă atât plante cât şi vieţuitoare mai mici. Datorită gurii cu formă de cioc, acest peşte poate prinde şi raci, viermi şi alte vieţuitoare mai mici. Câteva specii de peşti imperiali prezintă gură alungită, asemănătoare unei pense, cu care pot examina atent crăpăturile.
Peştii imperiali consumă uneori şi polipi de corali: vieţuitoare coloniale mici, ce participă la construcţia recifului, în timpul hrănirii, celulele urzicătoare de pe braţele polipilor, nu au nici un efect asupra prădătorului.

ÅžtiaÅ£i că…
• Peştele Pomacanthus imperator tânăr are un aspect extrem de diferit faţă de cel al adultului: corpul său albastru închis, este acoperit de linii galbene ondulate. Conform unor teorii această diferenţă se explică prin faptul că animalul tânăr, poate ocoli astfel eventualele conflicte cu adulţii.
• La unii peÅŸti imperiali tineri, desenul dungat poate semăna cu literele alfabetului arab. în Zanzibar a fost prins un peÅŸte-înger albastru tânăr, pe care s-ar fi aflat următoarea inscripÅ£ie: „Unul este Dumnezeu, Allah”.
• Unii locuitori ai recifelor de corali, prezintă o pată de culoare la baza cozii. Şansele de supravieţuire le cresc probabil dacă în timpul unui atac, atenţia inamicului este concentrată asupra cozii mai puţin vitale, decât asupra capului.

Caracteristici mai importante

Dimensiuni corporale
Lungimea: poate atinge chiar şi 60 de cm, dar de regulă este mult mai mic
Reproducere
Ştim putine despre obiceiurile de reproducere şi împerechere ale peştilor imperiali din libertate, iar în captivitate sunt crescuţi cu dificultate. Cel mai probabil se reproduc în perechi separate, în timp ce eliberează sute de icre
Mod de viaţă
Comportament: activi ziua; înoată singuratici, în perechi sau în grupuri mici
Hrana: alge, viermi, scoici, bureţi
Durata vieţii: în libertate necunoscută
Specii înrudite
Sunt cunoscute peste 74 de specii de peşti imperiali. Rude apropiate şi asemănătoare sunt peştii din familia Chaetodontidae şi peştele-forceps (Forcipiger longirostris).

Teritoriul de răspândire al peştilor imperiali

Aria de răspândire
Putem întâlni peşti imperiali în toate apele puţini adânci, tropicale şi subtropicale, de regulă la adăpostul unui recif de corali.
Protecţia speciei
Deşi sunt ţinuţi şi în acvarii, nu acesta este principalul pericol pentru peştii imperiali. Poluarea vizibilă din Marea Caraibe, precum şi remodelarea litoralului ameninţă supravieţuirea speciilor.

Bogăţia de culori şi forme a peştilor imperiali

Scalarul galben: peşte decorativ de apă dulce; este crescut datorită înotătoarelor sale lung.
Peşte imperial cu buze albastre: peşte cu corpul turtit şi înotătoare ventrală de culoare neagră; se hrăneşte cu vegetaţie acvatică.
Peştele-înger albastru: corpul, înotătoarele şi pleoapele lui au contur albastru; vegetarian.
Peşte-înger imperial:      consumă viermi şi raci .