Pielea

Vă puteţi imagina o haină croită dintr-o singură bucată, care acoperă corpul de ta cap până la picioare, apără de vânt, rezistă la apă, este puternică, totuşi elastică, iar pe deasupra se reînnoieşte mereu? Nu ? O purtaţi în fiecare zi e pielea !

Pielea este cel mai mare organ al nostru. Pielea întinsă a unui om adult acoperă o suprafaţă de circa 2 metri pătraţi, cam cât un cearceaf obişnuit. Are o greutate de aproape 3 kg, ceea ce înseamnă cam a douâ-zecea parte din greutatea întregului corp.
Grosimea pielii variază între 0,5 şi 5 mm. Este relativ subţire în regiunile corporale puţin expuse la uzură sau presiune, şi mai groasă pe suprafeţele care sunt mai solicitate, de exemplu pe tălpi.
La microscop se poate observa că pielea este formată din două straturi. Stratul extern cornos al epidermei este format din 20-30 de rânduri de celule moarte. Aceste celule sunt aşezate una peste alta, asemeni unor ţigle, de aceea pielea se întinde cu uşurinţă în timpul mişcării. în fiecare zi, mii de celule se desprind de pe piele, dar aceasta nu se uzează, fiindcă celulele moarte sunt înlocuite în permanenţă cu altele noi.
Reînnoirea pielii

Sub epidermă, în stratul germinativ, celulele se află într-o continuă diviziune. Celulele nou formate sunt apoi încărcate cu o proteină rezistentă, cheratină, care determină cherati-zarea celulelor. Pe măsură ce iau naştere celule noi pe dedesubt, cele cheratinizate vor fi împinse spre exterior. O celulă ajunge în stratul extern în trei-patru săptămâni, aceasta fiind durata ei de viaţă. Celulele moarte se desprind de piele sub forma unor solzişori abia vizibili. Un om în timpul vieţii pierde sub această formă aproximativ 18 kg de piele.
Sub epidermă se găsesc celulele pigmentare, melanocitele. Acestea produc pigmenţii numiţi melanină, pentru a ne proteja de efectele dăunătoare ale radiaţiilor ultraviolete. Melanină absoarbe energia luminii, devenind mai închisă la culoare; acesta este motivul pentru care pielea se bronzează, dacă este expusă la soare. Mai târziu, melanină migrează spre suprafaţa pielii şi se desprinde împreună cu celulele moarte - pielea bronzată devine palidă cu timpul. La cei cu pielea mai închisă, melanină este produsă în cantităţi mai mari.

CARE ESTE ROLUL PIELII ?
■ Apără interiorul organismului de loviri, tăieri, ploaie şi vânt, radiaţii, lumină solară puternică şi bacterii.
■ Dacă tăiem sau julim epiderma, pielea se vindecă fără cicatrice.
■ Terminaţiile nervoase ale pielii sunt excitate sub efectul presiunii uşoare, a presiunii puternice, sau a durerii. In vârful degetelor există deosebit de multe terminaţiuni de acest gen.
■ In epidermă, sub influenţa razelor solare se formează vitamina D.
■ Transpiraţia joacă un rol important în eliminarea excesului de sare precum şi

Supraîncălzire şi răcire

Sub epidermă se întinde derma, mai groasă decât precedenta. Porţiunea superioară a acesteia este înţesată de o reţea de colagen şi elastină, care sunt nişte proteine deosebite. Acestea asigură elasticitatea şi flexibilitatea pielii.
în dermă se găsesc numeroase vase sangvine. Atunci când ne este cald, capilarele se dilată, şi se umplu de sânge. Dacă suprafaţa pielii este străbătută de mai mult ne înroşim în căldură mare. Dacă ne este frig, capilarele sangvine din dermă se îngustează, pentru a pierde mai puţină căldură, iar pielea devine palidă.

Sângele care curge prin aceste vase sangvine extrem de subţiri transporta substanţele nutritive sub cele două straturi ale pielii, iar de acolo va transporta produşii de catabolism. Dacă pielea este traumatizată, în locul rănii sângele se coagulează şi închide plaga. Cicatricea formată protejează împotriva agenţilor patogeni şi a pierderii exagerate de sânge.
în dermă se găsesc şi diferite terminaţiuni nervoase: acestea vor transmite la creier excitaţiile ce provoacă simţul tactil. Excitaţiile dureroase sunt preluate de terminaţiile nervoase (receptorii) care se ramifică în epidermă. în porţiunea superioară a dermei se găsesc receptorii tactili, sau aşa numiţii corpusculi Meissner, care percep presiunile uşoare. Ceva mai adânc sunt situaţi corpusculii Ruffini care percep căldura, respectiv corpusculii Krause, responsabili de perceperea frigului. Spre marginea inferioară a dermei se găsesc corpusculii Vater-Puccini, care au rolul de a percepe presiunile puternice. Dacă aceste terminaţiuni nervoase trimit o informaţie către creier, sub efectul unor excitaţii dureroase, presiune, sau căldură, acesta va acţiona muşchii corespunzători, de exemplu pentru a retrage mâna de pe o cană fierbinte.
în adâncul dermei se află glandele sudo-ripare, formate dintr-o aglomerare de tubuleţe întortocheate; au un rol indispensabil în reglarea temperaturii corporale. Aceste glande produc acel lichid apos, puţin sărat - transpiraţia, care se infiltrează prin pori la suprafaţa pielii, dacă ne este foarte cald. Transpiraţia, în timp ce se evaporă, ne răceşte corpul. Glandele sudo-ripare pe perioada unei zile produc 250-500 de ml de transpiraţie. în zilele foarte călduroase însă, putem evapora chiar şi 2 1 de sudoare.
Un om are în total în jur de 3 milioane de glande sudoripare, greutatea totală atingând 100 de grame. Există deosebit de multe glande sudoripare pe faţă, la subraţ, în palmă şi în talpă. în palmă de exemplu, găsim 350 de glande sudoripare pe centimetru pătrat, în timp ce în dosul palmei doar 200.
Transpiraţia ne ajută şi la apucarea unor obiecte. Sudoarea acoperă în strat subţire brazdele degetelor noastre, uşurând prinderea unor obiecte cu suprafaţa netedă.

Pielea bebeluşului este netedă şi întinsă. Glandele sebacee produc mult sebum, mărind elasticitatea pielii. Datorită unor fibre proteice speciale, pielea va fi elastică şi flexibilă.

Piele grasă, păr gras

Tot în dermă se găsesc şi foliculii piloşi şi glandele sebacee care se deschid în foliculi. Cele din urmă produc o substanţă densă, grăsoasă - sebumul, care se infiltrează în permanenta la suprafata pielii, ca substanta lubrifiantă a părului şi pielii. Fără acest unguent, pielea s-ar usca şi s-ar descuama; nu ar rezista mult timp la solicitările zilnice. La fiecare folicul pilos se ataşează câte un muşchi horipilator. Dacă ne este frig, sau ne speriem, aceşti muşchi se contracta, iar firele de păr se îndreaptă. în jurul firelor de păr şi pielea se ridică: se formează aşa-numita piele de găină.
Sub dermă se întinde un strat de grăsime; acesta căptuşeşte corpul şi funcţionează ca termoizolator - prin reducerea pierderii de căldură, ne protejează de frig. în caz de necesitate, organismul poate folosi acest depozit de grăsime şi ca sursă de energie. Dacă cineva mănâncă prea mult, excesul de grăsime se depune sub piele. Sub stratul adipos se găsesc muşchii, ganglionii limfatici, precum şi principalii nervi şi vase sangvine. Toate sunt protejate de acest baraj viu, de piele.

RAIA
Este o boală de piele foarte neplăcută. Este produsă de un arachnid mărunt -râia. Trăieşte la suprafaţa pielii, sau imediat sub ea, hrănindu-se cu celulele moarte, descuamate.
Râia femelă (vezi imaginea alăturată), sapă galerii în piele, unde îşi depune ouăle. Larvele eclozionate îşi sapă drumul spre suprafaţa pielii, unde devin adulte. Simptomele râii apar în momen-
tul în care femelele pătrund în piele. Deseori apar linii subţiri roşii între degete. După o vreme apar erupţii de culoare roşie, iritante pe corp. Cu excepţia capului, acestea pot atinge întregul corp, dar sunt mai frecvente la nivelul coatelor, tălpilor şi gleznelor.
Erupţiile provoacă mâncărime puternică, bolnavul se scarpină des, mai ales atunci când se încălzeşte pielea. Râia poate fi tratată uşor cu unele unguente, dar fiind o boală transmisibilă, se vor trata toate persoanele care au venit în contact cu bolnavul.