Piercing genital

DeÅŸi s-ar putea crede că piercing-ul genital este un fenomen relativ nou, popular printre tinerii incomozi care vor să-ÅŸi afiÅŸeze „personalitatea” în faÅ£a unei lumi neinteresate, aceasta este de fapt o practică foarte veche, care datează încă de pe vremea romanilor ÅŸi egiptenilor. TotuÅŸi, în zilele noastre există o mult mai variată gamă de „bijuterii” disponibile ÅŸi, datorită progreselor din medicină, este mult mai puÅ£in periculos să-Å£i „împodobeÅŸti” corpul. Obiectele folosite pentru perforarea diferitelor părÅ£i ale corpului diferă de la ace pentru sept la „coame” faciale, dar ne vom concentra asupra celor situate în zona genitală. Nu trebuie să se înÅ£eleagă că ar duce la sporirea plăcerii sexuale - din momentul în care pielea din jurul perforaÅ£iilor respective s-a vindecat, acestea nu mai au aproape nici un efect asupra plăcerii fizice. (SenzaÅ£ia este mai degrabă de natură psihologică - sentimentul uÅŸor pervers că ai o nouă jucărie cu care să te joci.) Numai perforările aplicate în limbă au o valoare erotică reală: când limba este folosită pe părÅ£ile intime (cunnilingus sau felaÅ£ie), acestea obiecte adaugă noi senzaÅ£ii simÅ£ului tactil.
Dacă ai în vedere aşa ceva, asigură-te că profesionistul la care apelezi foloseşte oţel inoxidabil special pentru operaţii chirurgicale şi evită activitatea sexuală timp de şase săptămâni. Dacă încerci vreo năzdrăvănie înainte de asta, ai toate şansele să te alegi cu o infecţie urâtă.

• Prepuţul: Este evident că numai cei care au reuşit să scape de cuţitul rabinului au posibilitatea să-şi împodobească această parte intimă. Iniţial, rolul piercing-ului în această zonă era să asigure castitatea. Două găuri erau practicate în prepuţ iar de acestea se ataşa un mic lacăt care îl împiedica pe purtător să aibă o erecţie. Totuşi, în zilele noastre, inelele şi tijele au doar rol decorativ şi se vor deplasa înapoi odată cu restul pielii dacă ţi se întăreşte mădularul.

• Ampallang: Aici capul penisului este perforat orizontal, iar metoda îşi trage numele ciudat de la un trib din Borneo. La capetele tijei orizontale introduse prin piercing sunt ataşate nişte bile foarte bine şlefuite astfel încât întregul dispozitiv poate fi purtat fără probleme în timpul actului sexual. Este potrivit numai pentru bărbaţii circumcişi, întrucât prepuţul îl poate îndoi şi mişca din loc în timpul perioadei de vindecare. • Corpul penisului: Este posibil să ţi se introducă o tijă de genul celei din metoda anterioară şi prin mijlocul penisului. Totuşi, dat fiind că asta presupune o mare doză de noroc din partea ta, ca să nu te trezeşti cu uretra sau venele perforate, şi în plus tija va ţine ancorate ţesuturile penisului în timpul erecţiei, n-o recomand deloc. E mult mai lipsit de pericole să-ţi inserezi tije sau inele în pielea care înveleşte penisul. Ca la orice modificare a penisului, acestea trebuie monitorizate pentru ca nici o parte mai slăbită sau ascuţită să nu fie angajată în actul sexual.

• Implanturile: Se pot introduce bile (făcute din metal sau din perle) sub piele pentru a conferi penisului o suprafaţă „noduroasă”. Aceasta va stimula vaginul în timpul sexului, dar există riscul de a trebui să fie readuse la poziÅ£ia iniÅ£ială (prin masaj) după fiecare partidă de sex.

• Prinţul Albert: Preferata bărbaţilor în materie de piercing, se zvoneşte că a fost adusă la statutul de modă în epoca victoriană, când bărbaţii obişnuiau să-şi lege mădularele cu o panglică astfel încât să nu se prezinte în public cu o umflătură indecentă. Perforarea se face pe partea inferioară a penisului, cu ieşire la baza uretrei. Deşi utilizatorii susţin că nu interfera în nici un fel cu sexul, există un dezavantaj: îţi poate distruge convergenţa jetului de urină, trimiţând la exterior o formă de evantai, în locul unui jet stabil unidirecţional. Pe scurt, dacă te pricopseşti cu un asemenea piercing, vei avea de ales între a face pipi stând pe vine şi înmulţirea considerabilă a vizitelor la curăţătoria chimică.

• Dydoe: „Fratele mai mic” al ampallang-ului, este o tijă cu capetele rotunjite introdusă prin pielea glandului. Date fiind dimensiunile reduse, nu este g| neobiÅŸnuit la bărbaÅ£ii care suferă de „febra otelului” să aibă inserate mai multe asemenea tije.

• Scrotul: Pielea moale a scrotului este uşor de perforat şi cea mai des întâlnită decoraţiune este un inel. Sau mai multe. Perforarea profundă trebuie totuşi evitată deoarece poate afecta sau infecta testiculele.

• Guiche: Chiar dacă este situată departe de penis, această perforare poate fi foarte dureroasă dacă ai un serviciu care presupune şederea îndelungată pe scaun. De regulă ia forma unei tije inserate pieziş în perineu, iar adepţii ei susţin că le sporeşte plăcerea dacă este trasă uşor în apropierea momentului • Labiile mici: Este cel mai răspândit piercing feminin, deoarece pielea în zona asta este relativ subţire şi prin urmare se vindecă cu uşurinţă. Preferinţele merg în general spre inele sau tije, care sunt introduse cât mai sus (adică mai aproape de ombilic), astfel încât să nu provoace dureri în timpul mersului.

• Labiile mari: Deoarece pielea acestora este mai groasă, se vor vindeca mai greu şi este mai probabil să se infecteze. Tijele sunt preferate inelelor pentru că provoacă mai puţin disconfort.

• „CapiÅŸonul” clitorisului: Perforarea „prepuÅ£ului” clitorisului este mult mai puÅ£in periculoasă decât a clitorisului propriu-zis, iar Å£intele, tijele sau inelele pot fi inserate fără dureri mari.

• Clitorisul: Perforarea acestui organ poate provoca multă suferinţă, mai ales dacă femeia are un clitoris mic, fiindcă piercing-ul o poate irita în locul cel mai sensibil. în unele cazuri, poate avea loc chiar o reacţie de respingere, soldată cu ieşirea obiectului inserat la suprafaţă.