Pietrarul sur

Ordin: Passeriformes
Familie: Muscicapidae
Gen si specie: Oenanthe oenanthe
Mulţumită penajului viu colorat, pietrarul sur vioi înveseleşte regiunile stâncoase şi pietroase în perioada aprilie-octombrie. Această pasăre poate fi observată rar stând pe crengile arborilor.

Pietrarul sur trăieşte de regulă în regiunile deschise, pe sol sau în apropierea acestuia. Este mereu activ şi zboară
de pe o piatră pe alta. Este o pasăre montană caracteristică, ce cuibăreşte în crăpăturile stâncilor şi vânează insecte pe pajiştile alpine.

Habitat

Pietrarul sur este o pasăre cântătoare de dimensiunea unei vrăbii, ce trăieşte pe suprafeţele stâncoase deschise, acoperite de vegetaţie puţin înaltă. Pietrarul sur cloceşte în mod regulat la noi în ţară. Păsările prezintă un zbor la mică înălţime, iar în acest timp dunga albă de pe coadă aproape că luminează. în momentul aterizării pietrarul sur dă din cap şi îşi desface coada sub forma unui evantai. în trecut specia era foarte răspândită pe suprafeţele acoperite cu ierburi puţin înalte. Deoarece teritoriile au fost tot mai puţin exploatate ca păşuni, ierburile au fost înlocuite de arbuşti sau culturi agricole. Din acest motiv, în unele regiuni păsările mai clocesc doar pe suprafeţele în care iepurii sau oile pasc iarba regulat.

Reproducere

Primii masculi sosesc la sfârşitul lunii martie. Aceştia îşi delimitează teritoriile de clocit şi încearcă să atragă atenţia femelelor prin ţopăit, plecăciuni şi cântece răsunătoare. Păsările îşi aleg frecvent acelaşi partener an de an.
In unele regiuni pietrarul sur cloceşte şi în oraşe sau sate, dacă găseşte suficientă hrană. Frecvent cloceşte şi printre stânci, pe promontorii înalte, uneori chiar până la altitudinea de 2000 de metri. Pe teritoriile de şes păsările se stabilesc şi în vizuina iepurilor. Femela îşi construieşte cuibul din fire de iarbă, iar apoi îl căptuşeşte cu pene şi păr. în luna mai, după depunerea ouălor, mare parte a clocitului este sarcina sa. Puii îşi iau zborul la aproximativ două săptămâni după apariţie. La sfârşitul lunii august pietrarii suri migrează de regulă din nou spre sud.

ÅžtiaÅ£i că…
• Pietrarii suri ce părăsesc Groenlanda pe direcţie sudică, zboară direct în Spania. în timpul migrării aceste păsări parcurg 3000 de kilometri deasupra Oceanului Atlantic.
• Pietrarul sur poate fi întâlnit şi pe terenuri părăsite şi în minele de piatră, nisip sau argilă.
• Pietrarul sur stă cu plăcere pe dâmburi stâncoase, movile de pământ sau alte puncte mai înalte şi poate fi observat mai rar pe crengile arbuştilor.
• Se ştie de mult că pietrarul sur este teritorial şi la locurile de iernat, însă aici masculul şi femela protejează suprafeţe diferite.

Alimentaţie şi mod de hrănire

Principala hrană a pietrarului sur este reprezentată de moluşte, melci mici, râme, miriapode, gândaci, muşte, lăcuste, urechelniţe şi păianjeni, dar consumă şi diferite fructe de pădure. în timp ce ţopăie prin vegetaţia de sol,  pasărea se opreşte uneori pentru a ciuguli hrana.
Pietrarul sur poate fi observat uneori în timp ce zboară în mod asemănător vânturelului. Acest zbor poate fi parte componentă a dansului nupţial, însă frecvent are rol ca pasărea să observe mai bine teritoriul, în special în cazul în care trebuie să îşi caute hrana prin iarba mai înaltă.

 Observatiipe terene

Pietrarul sur stă frecvent în poziÅ£ie erectă pe sol, tufiÅŸuri sau într-un loc de observaÅ£ie din apropierea solului. în timp ce Å£opăie pe sol, pasărea emite sunete răsunătoare „cec-cec”. Pietrarul sur poate fi recunoscut în special după baza albă a cozii, „T”-ul întors format de penele codale, ce devine evident când  pasărea îşi ia zborul. Pietrarul sur prezintă o subspecia în Groenlanda (Oenanthe oenanthe leucorhoa), ce în timpul migrării prin Europa de Vest ajunge ocazional ÅŸi în Europa Centrală. Această subspecie este mai mare, are un colorit mai strident, iar aripile sale sunt mai lungi, pentru a rezista la zborul lung de migrare.

Migrarea

Păsările ce trăiesc vara în Europa migrează iarna în Africa şi zboară în special pe timp de noapte. Păsările ce trăiesc în America de Nord sau Groenlanda parcurg distanţe uriaşe şi iernează tot în Africa sau Iran. Exemplarele ce sosesc din Groenlanda şi Canada zboară pe direcţie sud-estică spre Europa, iar apoi se îndreaptă spre Africa. Păsările ce sosesc din Alaska traversează iniţial Strâmtoarea Bering şi ajung la locurile de iernat străbătând Siberia şi Europa. Pietrarii suri migrează în perechi sau grupuri mici şi pot fi observaţi mai rar în stoluri.

Dimensiuni corporale
Lungimea: 14,5-15 cm
Anvergura aripilor: 26-32 cm
Greutatea corporală: 17-30 g
Reproducere
Maturitatea sexuală: la 1 an
Perioada clocitului: aprilie-iunie
Numărul ouălor depuse: 4-7, albastre-pale
Numărul clocirilor pe an: în regiunile de şes 2, în cele montane 1
Durata clocitului: aprox. 13 zile
Vârsta părăsirii cuibului: 14 zile
Mod de viaţă
Comportament: pasăre migratoare, puţin sociabilă
Hrana: insecte, păianjeni, râme, seminţe şi fructe
Durata vieţii: cea mai vârstnică pasăre cunoscută a trăit 7 ani
Specii înrudite
Printre cele 17 specii din genul Oenanthe se încadrează şi pietrarul mediteranean şi pietrarul negru.

Teritoriul de răspândire al pietrarului sur

Aria de răspândire
Pietrarul sur cloceşte în mare parte a Europei şi Asiei şi poate fi întâlnit şi în nordul Canadei şi Alaska. Iernează în Africa şi uneori în Iran şi Peninsula Arabică. Specia apare pe toate continentele, exceptând Australia şi Antarctica.
Protecţia speciei
Efectivele sunt în scădere, deoarece habitatul păsărilor este preluat treptat de activităţile umane de recreere. Pe unele teritorii specia este serios ameninţată.

Ouăle: în număr de 5-6, albastre-pale. Cuibul este construit din ierburi, păr şi pene.

Femela: are spatele şi aripile maronii, iar abdomenul este tot timpul anului crem. Dunga de pe coadă este albă, la fel ca la mascul.
Coada: marginea închisă la culoare a acesteia formează împreună cu pana de ghidare centrală un „T” întors, ce devine evident când pasărea îşi desface penele codale.
Masculul: vara are spatele cenuşiu-albăstrui, aripile şi coada negre, abdomenul crem, iar pieptul ocru. Iarna aspectul exterior al masculului seamănă cu al femelei: are  spatele maroniu, iar abdomenul de culoare crem.
Ciocul: este subţire, ascuţit şi negru. S-a adaptat excelent la ciugulirea hranei.
Ouăle: în număr de 5-6, albastre-pale. Cuibul este construit din ierburi, păr şi pene.