Plante toxice I.
26 Mai 2008
De cele mai multe ori intoxicaţiile produse de plante sunt rezultatul unor erori, necunoaşterii. Cele mai frecvente cazuri se întâlnesc la copiii care culeg şi consumă nesupravegheaţi diverse fructe în curte sau în natură. Bineînţeles nici adulţii care ocazional culeg ciuperci nu sunt scutiţi de pericol, deoarece majoritatea acestora nici nu cunosc speciile de ciuperci. Intoxicaţia poate fi produsă şi dacă cineva mestecă tulpina sau frunzele plantei, deoarece anumite substanţe toxice îşi produc foarte repede efectul.
Cum îşi produce efectul substanţa otrăvitoare?
Există plante la care şi numai atingerea cauzează simptome de intoxicaţie, deoarece toxina se resoarbe prin piele şi mucoasă. Cele mai multe ciuperci, fructe sau alte plante otrăvitoare îşi produc efectul numai dacă planta respectivă este consumată.
Gradul intoxicaţiei depinde şi de anotimp, locul recoltării şi perioada zilei. Toxina nu este prezentă în aceeaşi concentraţie în diferitele părţi ale plantei. Nici oamenii nu reacţionează la fel la intoxicaţie: toxina letală pentru copii poate fi inofensivă pentru adulţi.
Tratamentul intoxicaţiilor cu plante
Intoxicaţiile produse de plante numai în foarte puţine cazuri pot fi tratate prin administrarea de antidot. Numai simptomele pot fi atenuate. De regulă nici persoana în cauză nu se poate ajuta, cu excepţia primului ajutor.
Cum recunoaştem intoxicaţiile produse de plante?
□ Starea de vomă, de rău, presiunea în abdomen sunt frecvente. Aceste simptome pot apare imediat după consumarea plantei toxice sau după mai multe ore.
□ tulburări de vedere, ameţeală
â–¡ puls prea accelerat sau prea lent
□ creşterea sau scăderea semnificativă a temperaturii corporale
□ stop respirator, tulburări cardiace, senzatje de teamă, dureri ale membrelor, paralizii
□ în cazuri grave inconştientă
Ciuperci otrăvitoare
In comparaţie cu numărul ciupercilor comestibile, numărul speciilor otrăvitoare este mult mai redus. Dintre sutele de ciuperci care trăiesc în natură numai câteva zeci sunt foarte otrăvitoare.
In pădurile noastre putem întâlni cinci specii care sunt atât de otrăvitoare încât dacă intoxicaţiile produse de acestea nu sunt tratate deloc sau la timp, cauzează decesul persoanei în cauză.
Ciuperca albă (buretele viperei)
Buretele viperei este cea mai otrăvitoare specie de ciuperci de pădure, consumul a 50 g de ciupercă poate cauza deces. Toxina ce îşi produce rapid efectul este faloidina, iar amanitina este mai perfidă. Ambele toxine se descompun în ficat, distrugând ţesutul hepatic.
Faloidina îşi produce efectul în câteva ore de la consum, amanitina numai după 2-8 zile. Exact acest efect lent face periculos buretele pestriţ. De cele mai multe ori intoxicaţia este constatată când nu mai există şanse de salvare.
Alte specii de ciuperci otrăvitoare
După buretele viperei următoarea specie otrăvitoare este Cortinarius orellanus (cortinara de munte). Aceasta conţine toxina denumită orelanină, care îşi produce efectul în rinichi. De circa 50 de ani s-a descoperit că este periculoasă, cu ocazia unor intoxicaţii în masă produse în Polonia. O altă specie, de asemenea toxică este zbârciogul gras (Gyromitra esculenta). în trecut se comercializa ca o specie comestibilă şi numai în 1967 s-a descoperit toxina, gyromitrina, care nu se distruge prin fier bere, fiind la fel de toxică ca toxina buretelui pestriţ. Uscată însă această specie este inofensivă, deoarece toxina se evaporă.
O altă specie foarte toxică este Galerina marginata.
Buretele porcesc (Paxillus involutus) conţine o toxină foarte periculoasă, al cărei conţinut nu este cunoscut în totalitate. Chiar şi consumarea unei singure îmbucături poate fi letală, dacă cineva muşcă într-o ciupercă crudă. Fiartă sau prăjită este totuşi relativ inofensivă, însă de fiecare dată când este consumată organismul produce antidotul, care într-o cantitate mai mare poate fi de asemenea toxic. Produce simptome asemănătoare leucemiei.
IMPORTANT!
Dacă există chiar şi cea mai mică suspiciune de intoxicaţie, anunţaţi imediat salvarea. Provocaţi vărsături (la adulţi cu apă caldă, la copii cu apă călduţă cu zahăr). Dacă victima este inconştientă nu încercaţi să faceţi nimic. Păstraţi voma, deoarece ajută medicul la determinarea diagnosticului.
