Râsul

Ordin: Carnivora
Familie: Felidae
Gen si specie: Lynx lynx

Ochii „de ÅŸoim”, auzul perfect ÅŸi ghearele puternice, fac râsul un vânător de succes. TrăieÅŸte în zonele nordice ale Europei ÅŸi Asiei, pe teritoriile stâncoase ÅŸi împădurite.

In trecut, în pădurile Europei şi Asiei, râsul era răspândit pe o arie mult mai întinsă decât în prezent. Teritoriul original s-a restrâns considerabil din cauza defrişării pădurilor. Datorită blănii frumoase râsul era vânat peste tot, fapt ce a afectat mărimea efectivelor.

Habitat

Râsul îndrăzneşte foarte rar să plece de pe teritoriul său de vânătoare, ce se află sub protecţia pădurilor de brazi sau a altor păduri dese. Mărimea teritoriului său depinde de cantitatea de hrană. Dacă prada este suficientă, raza de acţiune a unui mascul se limitează la o suprafaţă de 50 km pătraţi, în timp ce femela are la dispoziţie jumătate din această suprafaţă. Prada insuficientă face ca masculul să aibă nevoie de chiar 100 de km pătraţi.

De obicei masculul este cel care marchează teritoriul, prin intermediul urinei lăsate pe scoarţa copacilor şi prin zgârieturi. Ca şi pisica, râsul îşi îngroapă fecalele, la marginile teritoriului însă le lasă ca semn de marcaj. Râsul porneşte la vânătoare pe înserat sau noaptea, ziua si-o petrece de regulă la adăpostul stâncilor.

Râsul si omul

In trecutul râsul era întalnit în Europa pe o arie mult mai întinsă decât cea deţinută astăzi. Astăzi, datorită vânătorii excesive şi a defrişărilor exagerate, îl mai putem găsi numai în câteva păduri întinse.
Ca orice alt membru al familie felinelor, râsul a fost vânat în permanenţă pentru blana sa, iar în unele locuri chiar pentru carnea considerată delicioasă.

Crescătorii de animale au păreri diferite în cea ce priveşte râsul. Unii îi iau apărarea deoarece acesta vânează vulpi şi prinde rozătoarele dăunătoare. în unele locuri în care râsul a fost exterminat, s-a observat răspândirea şi înmulţirea exagerată a vulpilor. Pe alte teritorii însă, gospodarii consideră o tragedie prezenţa râsului, doar pentru că ocazional prinde oi, capre şi găini. Probabil din această cauză, râşii au fost exterminaţi în estul Europei.

Mod de hranire şi vânătoare

Râsul este atât felină adevărată cât şi un animal de pradă. Victimele sale sunt mai ales păsările şi mamiferele aflate pe sol; acestea sunt silenţios pândite înainte de a fi prinse. înainte de toate aşteaptă răbdător la locul de pândă, de regulă după o stâncă, apoi cu un avânt puternic sare asupra victimei şi o ucide. în cazul în care victima, reuşeşte să scape, râsul renunţă deoarece are şanse mici să o mai prindă.

In Europa centrală, râsul vânează în special căprioare, iepuri, şoareci şi cocoşi de munte. în nordul Europei însă, vânează pui de reni. Dacă nu este deranjat, revine din când în când la pradă, pentru a o consuma în totalitate, adesea trec mai multe zile şi nopţi între două vizite succesive. In zonele mai calde ale ariei sale de răspândire, câteodată îşi îngroapă rămăşiţele prăzii, în nordul Europei însă nu, deoarece carnea ar îngheţa iarna.

In Canada şi în partea nordică a Americii, rudă apropiată îi este râsul canadian, ce consumă în special iepurele de baltă. în acest teritoriu numărul râşilor este strâns legat de numărul acestor animale. Numărul lor atinge apogeul într-un interval de 9-10 ani iar apoi descreşte. Aici meniul râşilor este completat de şoareci, căprioare tinere, karibu (numele indian al renului), în special exemplarele slăbite pe timpul iernii. Râsul îşi ascunde uneori prada sub zăpada subţire.

Reproducere

Râsul îşi petrece majoritatea timpului singur, însă odată cu sosirea lunii februarie, masculul îşi părăseşte locul său obişnuit şi începe saşi caute pereche. Animalul care este liniştit de obicei, în această perioadă, emite frecvent un urlet strident şi puternic, în această perioadă au loc confruntări între masculi.

Intre mai şi iunie, femela aduce pe lume cel mult 4 pui. în acest scop îşi construieşte un cuib în crăpăturile stâncilor, sau sub acestea, în scorbura copacilor sau în tufişuri.
Puii au blăniţă la naştere dar nu văd şi sunt neajutoraţi, iar ritmul de creştere este foarte lent. La 14 zile li se deschid ochii şi abia după 5 săptămâni îndrăznesc să iasă din vizuină. înţărcarea are loc la 2 luni după naştere, dar puii rămân lângă mama lor în continuare, urmând să înveţe tainele vânătorii până la primăvara următoare.

ÅžtiaÅ£i că…
•In perioada preistorică râsul a fost aclimatizat şi în insulele britanice. Se presupune că exterminarea lor a avut loc chiar la începutul epocii de piatră.
• Numele ÅŸtiinÅ£ific al râsului este Lynx, provine din cuvântul grecesc „lygs” (originea lui este probabil cuvântul, lenkos = luminos); acest nume l-a primit datorită simÅ£ului său vizual ascuÅ£it.
• Numele german al râsului este Luchs, ceea ce înseamnă strălucit şi face trimitere la culoarea galben-strălucitoare a ochilor.
• Râsul este cunoscut ca un înotător bun, este un căţărător formidabil, neobosit la patrulatul pe teritorii întinse, însă nu este un alergător foarte bun.

Caracteristici mai importante

Dimensiuni corporale
Lungimea corpului: 70-110 cm, masculul este mai mare decât femela
Talia: 50-70 cm
Lungimea cozii: 15-25 cm
Greutatea corporală: 15-38 kg
Reproducere
Maturitate sexuală: la 1,5-2 ani
Perioada de împerechere: februarie-martie
Durata gestaţiei: 65-74 de zile
Numărul puilor la o fătare: de obicei 1- 2, cel mult 4
Mod de viaţă
Comportament: singuratic
Hrana: mamifere cum ar fi: iepuri, iepuri de vizuină, vulpi, dar mai ales căprioare, în plus şi păsări
Durata vieţii: 10-20 de ani
Specii înrudite
Este rudă apropiată cu râsul-panteră (Lynx pardinus), întâlnit de asemenea în nordul Americii şi cu râsul canadian (Lynx canadensis).

Teritoriul de răspândire al râsului

Aria de răspândire
Râsul trăieşte în Norvegia, Suedia, Rusia şi în Ţările Baltice, în Europa de est, Carpaţi şi în Ţările Balcanice. Ruda sa apropiată, râsul canadian, trăieşte în America de Nord.
Protecţia speciei
Teritoriul de răspândire al râsului în Europa, este destul de limitat. în Austria, Elveţia, Franţa şi în ţările slavice de sud, repopularea zonelor a fost realizată cu succes.

Caracteristicile specifice ale râsului

Blana: culoarea ei variază de galben-pal până la galben-roşcat, prezintă pete şi dungi; modelele de pe blană diferă în funcţie de specie în timpul iernii blana devine mai groasă şi de culoarea gri, iar petele se estompează.

Labele: râşii au labele picioarelor mari şi rotunjite, cea ce îi ajută în alergarea rapidă pe zăpadă. Tălpile au perniţe pufoase.

Blana: culoarea ei variază de galben-pal până la galben-roşcat, prezintă pete şi dungi; modelele de pe blană diferă în funcţie de specie în timpul iernii blana devine mai groasă şi de culoarea gri, iar petele se estompează.

Auzul: ca o recompensă pentru faptul că nu este un alergător foarte bun pe distanţe mari, urechile sale, ce prezintă câte un ciucure lung, sunt capabile să depisteze exact sursa zgomotelor.