Revoluţia industriala în Evul Mediu

Evul Mediu este este perioada istorică cuprinsă între antichitate şi epoca modernă. Convenţional, unii istorici consideră că Evul Mediu, în Europa, ar fi cuprins între căderea Imperiului Roman de Apus (476) şi începutul Revoluţiei franceze (1789). Caracteristica societăţii Evului Mediu este divizarea ei în cele trei ordine: clerul, nobilimea şi oamenii de rând. Dintre acestea, clasele fundamentale erau: nobilimea deţinătoare de domenii (numite feude în Occident) şi ţărani dependenţi.

Evul Mediu a cunoscut mari progrese din punct de vedere economic şi tehnologic datorită utilizării maşinilor puse în funcţiune de diverse surse de energie şi a inovaţiilor din domeniul agriculturii.

Dezvoltarea surselor de energie

Inginerii din Evul Mediu au utilizat pe scară largă energia apelor. Apele puneau în mişcare mori hidraulice. Acestea erau instalaţiile principale folosite pentru sfărâmarea grăunţelor, cernerea făinii, fabricarea berii, baterea postavului, tăbăcirea pielor etc. Energia apei a condus la un mare progres în domeniul prelucrării metalelor, datorită utilizării ciocanelor hidraulice. Acest fapt a crescut în mod considerabil productivitatea muncii. Pentru a creşte puterea cursurilor de apă, inginerii Evului Mediu au construit baraje, uneori de dimensiuni considerabile. Au fost folosite ca surse de energie vântul şi chiar mareele. Creşterea necesarului de metale, ca şi de material de construcţie (necesar înălţării marilor catedrale), a determinat o dezvoltare spectaculoasă a mineritului.

Revoluţia agrară

In Evul Mediu au fost introduse o serie de noutăţi revoluÅ£ionare în agricultură: asolamentul trienal, adică rotaÅ£ia culturilor pe pământul împărÅ£it în trei loturi; folosirea plugului greu, adoptarea unui nou tip de atelaj pentru cal („tractorul Evului Mediu”),  utilizarea potcoavelor pentru animalele de povară („anvelopele Evului Mediu”) etc. Au fost scrise tratate de agronomie care promovau aceste noutăţi revoluÅ£ionare. S-a îmbunătăţit alimentaÅ£ia oamenilor.

Creşterea demografică

Progresele în domeniul meşteşugurilor, revoluţia agrară, ca şi schimbările climaterice (clima a devenit mai blândă şi mai uscată) au favorizat o creştere demografică spectaculoasă. Izbucnirea epidemiei de ciumă din 1348 (care a condus la dispariţia unei treimi din populaţia Europei), precum şi calamităţile naturale şi războaiele care s-au abătut asupra continentului nostru au condus la puternic regres economic şi demografic. Europa apuseană a început să-şi revină abia la jumătatea secolului al XV-lea.

Negustori ÅŸi bancheri

La cumpăna mileniilor I şi II au renăscut oraşele. Acestea, beneficiind de forţă economică, au devenit independente faţă de nobilii pe domeniile cărora erau situate. în oraşe s-au dezvoltat meşteşugurile şi comerţul. Vestiţi erau meşteşugarii din oraşele din Flandra (regiune din Belgia) şi Italia (Florenţa, Milano etc). Negustorii făceau comerţ uneori la distanţe foarte mari. Cei mai puternici şi mai bogaţi negustori erau cei italieni, în special din oraşele maritime Veneţia şi Genova. Tot în Italia, în secolul al XIII-lea au apărut primele bănci, la Florenţa. Bancherii italieni împrumutau cu bani pe negustori, pe proprietarii de ateliere meşteşugăreşti şi chiar pe monarhii Angliei şi Franţei. Apariţia creditului, prin constituirea băncilor, a reprezentat un mare progres în viaţa economică.

Arhitecţi şi ingineri în Evul Mediu

Prosperitatea oraşelor (şi a societăţii, în general) este demonstrată de construirea unor edificii grandioase, catedralele în stil gotic. Ele erau înălţate în centrul oraşelor; construirea lor dura un timp îndelungat (uneori, chiar sute de ani). Era o adevărată competiţie între oraşe în ceea ce priveşte construcţia măreţelor monumente. Catedralele sunt nu numai opere de artă admirabile, dar şi realizări inginereşti de excepţie, datorită soluţiilor ingenioase utilizate pentru construirea lor. La realizarea acestor minuni ale artei şi tehnicii şi-au adus contribuţia remarcabile personalităţi în domeniul arhitecturii şi tehnicii. Aceşti arhitecţi-ingineri aveau un statut privilegiat (salarii mari, scutiri de impozite, diverse avantaje din partea celor suspuşi etc). în rândurile acestora s-au numărat creatori excepţionali (precum Villard de Honnecourt), care uimesc şi astăzi pentru îndrăzneala soluţiilor tehnice propuse şi pentru diversitatea cunoştinţelor (mecanică, geometrie, tehnică militară etc).
Şi alţi intelectuali ai epocii ne impresionează prin multilateralitatea preocupărilor şi gândirea vizionară.

Poluarea în… Evul Mediu
Noile tehnici folosite în economie au provocat încă din secolul al XlII-lea poluarea mediului. întrucât lemnul era folosit drept materie primă şi combustibil în numeroase activităţi, au fost distruse imense suprafeţe de pădure (în Anglia, Franţa etc). Folosirea cărbunelui în metalurgie sau pentru încălzit a dus la poluarea atmosferei. încă din secolul al XlV-lea Londra, de pildă, se confrunta cu astfel de probleme. Utilizarea apei în tăbăcării provoca infestarea unor râuri. Războaiele aduceau, de asemenea, pagube imense terenurilor agricole, păşunilor şi pădurilor.

Satul şi oraşul în spaţiul românesc

In Ţările Române satele erau mai mici decât cele de astăzi (în Moldova erau alcătuite din circa 20 de case). Ocupaţiile principale ale locuitorilor erau, evident, agricultura şi creşterea vitelor. Tehnica utilizată era aproximativ aceeaşi precum cea din apusul Europei. Totuşi, asolamentul trienal a fost introdus mai târziu.
Oraşele sunt atestate documentar în toate cele trei ţări româneşti. Totuşi, în Transilvania, unde centrele urbane erau locuite în special de coloniştii aduşi de regii maghiari din Germania (numiţi saşi), oraşele erau centre economice mai importante. Cu toate acestea, din punctul de vedere al populaţiei, cele mai mari oraşe erau porturile de la Marea Neagră (Chilia şi Cetatea Albă), care aveau înjur de 20000 de locuitori.
Din punct de vedere tehnic, meşteşugarii din spaţiul românesc utilizau energia hidraulică la obţinerea fontei, ţesăturilor, zdrobitul minereurilor, la tăiatul buştenilor etc. Transilvania era mult mai dezvoltată în ceea ce priveşte dezvoltarea meşteşugurilor decât celelalte ţări româneşti.