Rezervele de sare-apa

Echilibrul de apă

Echilibrul nivelului de săruri şi apă asigură continuitatea internă a organismului uman, mediul intern constant. Cea mai mare parte a organismului uman este compusă din apă. Fătul de 3 luni este format în proporţie de 94%, noul-născut în proporţie de 72%, iar un adult în proporţie de 50-60% din apă. (în cazul bărbaţilor proporţia este de aprox. 60%, la femei 50%.) Odată cu înaintarea în vârstă conţinutul de apă al organismului scade treptat, în baza cifrelor se poate observa cât de importantă este apa pentru organism. Echilibrul rezervelor de apă este asigurat de nişte mecanisme fizice şi chimice complexe.

Preluarea de apă

Conţinutul de apă în organism este împărţit inegal între diverse organe şi sisteme. O parte a apei se află în interiorul celulelor (intracelular), restul în afara acestora (extra-celular). Organismul uman are nevoie zilnic de aproximativ 2,5 litri de apă. Din această cantitate aproximativ 1,5 litri o asigurăm prin băut, 700 ml prin alimente solide, iar 300 ml de apă în urma proceselor metabolice, aşa numita apă de oxidare.

Eliminarea apei

în condiţii normale organismul elimină o cantitate de apă identică cu cea preluată, adică aproximativ 2,5 litri. In cursul excreţiei de urină se elimină o cantitate de 1,5 litri, din tractul intestinal prin scaun se elimină 100 ml, din plămâni şi prin suprafaţa pielii în cursul respiraţiei 90 ml de apă. Preluarea şi eliminarea de apă depind în mare măsură de condiţiile de mediu, temperatură şi solicitarea fizică a organismului.

Echilibrul de săruri

Nivelul de săruri este în strânsă legătură cu nivelul de apă, deoarece plasma celulară şi sângele conţin multe săruri minerale solubile (natriu, kaliu, calciu, magneziu, ioni de clorură, de bicarbonat, fosfat).

Funcţionarea rezervelor de săruri şi apă

Echilibrul nivelului de săruri şi apă este reglat de rinichi. Osmoreceptorii rinichilor controlează continuu conţinutul de apă şi concentraţia de săruri din fluxul sanguin.
In caz de concentraţie ridicată de săruri, ca urmare a hormonului antidiuretic al hipofizei (ADH) rinichii produc o cantitate mai redusă de urină, eliminarea apei scade. Semnul creşterii continue a concentraţiei de săruri îl reprezintă senzaţia de sete. Dacă concentraţia de săruri scade, nivelul ADH scade, producţia de urină se intensifică, eliminarea acesteia creşte.
în vederea asigurării echilibrului nivelului de lichide din organism, rinichii controlează continuu şi cantitatea sângelui din fluxul sanguin. Dacă cantitatea de sânge scade, nivelul hormonului aldo-steron produs de rinichi creşte. Ca urmare a nivelului hormonal crescut scade excreţia de sare din organism. Astfel se produce senzaţia de sete. Constanţa nivelului de lichide din organism este asigurată de funcţionarea sincronizată, continuă a excreţiei de urină şi a nivelului de săruri.

Tulburările nivelului de săruri şi apă

Tulburările echilibrului nivelului de săruri şi apă pot cauza situaţii grave. Lipsa de lichide poate conduce la pierderea cunoştinţei, şoc. Datorită acumulării anormale de lichid pot apărea tulburări de ritm cardiac, edem pulmonar şi diverse afecţiuni organice. Dacă organismul pierde o cantitate mare de apă şi săruri, echilibrul interior este distrus, în caz de vomă sau diaree, din organism se elimină o cantitate considerabilă de săruri şi apă. O hemoragie importantă sau pierderea unei cantităţi mari de plasmă datorată arsurilor, eventual transpiraţia excesivă pot influenţa negativ nivelul de săruri şi apă.

Exces de apă

In caz de afecţiuni renale şi hepatice, de insuficienţă cardiacă, de consum al unei cantităţi mari de lichide, în organism se acumulează o cantitate deosebit de mare de lichide.

Completarea de lichide

Consumul zilnic de lichide al unui adult este de 2-3 litri. Cola, cafeaua, ceaiul stimulează funcţia rinichilor, au efect diuretic, din acest motiv nu se recomandă consumul lor! Apele minerale cu nivel ridicat de săruri nu sting setea, nu completează lichidele. Cel mai bine este să se consume apă minerală naturală cu o concentraţie redusă de săruri.

Setea este un semn de atenţionare

Setea este un semn important de atenţionare: prin ea organismul nostru atenţionează în legătură cu lipsa de lichide. La vârstă înaintată senzaţia de sete poate dispare, din acest motiv riscul deshidratării este mai mare. Odată cu înaintarea în vârstă şi funcţia renală se deteriorează, excreţia necesită o cantitate mai mare de lichide. Din acest motiv la vârstă înaintată nu se va bea numai când apare senzaţia de sete, ci în mod conştient şi cu alte ocazii.