Åžacalul dungat

Ordin:  Carnivora
Familie: Canidae
Gen si specie: Canis adustus

Timidul şacal dungat poate fi recunoscut după dungile închise de pe părţile laterale ale corpului. Deşi are renumele unui necrofag, se aruncă rar asupra prăzilor altor animale carnivore.

Haita de ÅŸacali dungaÅ£i este alcătuită de regulă din două animale adulte, doi-trei pui ÅŸi o „doică”. Aceasta din urmă nu are urmaÅŸi proprii ÅŸi ajută la creÅŸterea puilor. Astfel ÅŸansele de supravieÅ£uire ale urmaÅŸilor sunt mult mai mari.

Mod de viaţă

Şacalul dungat îndrăgeşte suprafeţele tropicale umede din Africa, cum ar fi pâlcurile de arbori şi marginile pădurilor, savanele sau terenurile cultivate. Animalele trăiesc în grupuri familiale unite, alcătuite de regulă din şase exemplare. Ziua haita se odihneşte în vizuina altor animale sau în cetăţile părăsite de termite. Puii mai mari şi animalele adulte se culcă uneori la baza tufişurilor. Şacalii vânează noaptea.
Odată cu venirea nopţii şacalii ies din ascunziş şi pornesc în căutarea hranei pe cărări bătătorite. Perechea adultă dispune de un teritoriu cu suprafaţa de 0,5-2,5 kilometri pătraţi şi marchează graniţele acestuia cu urină şi dejecţii.

Mod de hrănire şi vânătoare

Şacalul consumă aproape tot ce îi ajunge în cale sau poate dovedi. Consumă mamifere mai mici, păsări ce clocesc pe sol, reptile mici, fructe, dar nu refuză nici insectele sau mortăciunile. Şacalul dungat este îndemânatic şi de regulă mai rapid decât victima sa. Totuşi preferă să se furişeze în apropierea victimei, pe care o localizează cu auzul şi mirosul fin. Dacă îşi descoperă potenţiala victimă, o surprinde printr-un salt brusc, o prinde cu membrele anterioare şi o ucide printr-o muşcătură puternică. Şacalul dungat consumă rar resturi animale. Se întâmplă să pândească prădătorii mai mari ce îşi consumă victimele, ca de exemplu leii, şi să se arunce asupra resturilor rămase în urmă.

ÅžtiaÅ£i că…
• Åžacalii menÅ£in legătura cu ceilalÅ£i membri ai familiei prin sunete urlate, scheunate ÅŸi lătrate. Din acest motiv populaÅ£iile locale denumesc ÅŸacalii ÅŸi pe baza sunetelor emise, prin onomatopeele: „o-u-uu” ÅŸi bu-a-aa”.
• Şacalul dungat deţine un rol de seamă în superstiţiile  populaţiilor locale. Aceştia tratează epilepsia cu părul fiert al animalelor adulte, urletele şacalilor sunt considerate vestitori de moarte, iar pielea şi ghearele animalelor sunt folosite în lupta împotriva spiritelor rele.
• Şacalul dungat poate alerga şi cu viteza de 60 kilometri pe oră.

Reproducere

Åžacalul dungat îşi atinge maturitatea sexuală la vârsta de aproximativ 21 de luni. în Africa de Nord fătările au loc între lunile ianuarie ÅŸi februarie, în sudul continentului însă, în perioada aprilie-mai. Perioada fătărilor din Africa de Est nu este cunoscută exact. Nu toate femelele se reproduc începând cu al doilea an de viaţă: o parte din acestea au rol de „doici” în cadrul haitei. CreÅŸterea puilor cu ajutorul „doicilor” întăreÅŸte relaÅ£iile familiale ÅŸi sporeÅŸte ÅŸansele de supravieÅ£uire ale urmaÅŸilor. PărinÅ£ii pot pleca liniÅŸtiÅ£i la vânătoare, iar în acest timp puii sunt îngrijiÅ£i de „doici”. Masculii rivali se înfruntă în perioada de reproducere pentru femele. Masculii sunt pregătiÅ£i să îşi protejeze dreptul la împerechere prin luptă, ÅŸi atacă masculii ce pătrund pe teritoriul lor. Åži femelele alungă toate celelalte femele ce pătrund pe teritoriul lor în căutare de partener.
După o gestaţie de nouă săptămâni, femela aduce pe lume în vizuina sa puii ce au ochii închişi şi nu prezintă dinţi, iar apoi îi alăptează timp de cinci săptămâni. La vârsta de două luni puii sunt suficient de dezvoltaţi pentru a se alătura părinţilor la vânătoare.
Părinţii îşi hrănesc puii până la vârsta de şase-opt luni, cu hrană parţial digerată pe care o regurgitează. După această vârstă puii părăsesc haita.

Caracteristici mai importante

Dimensiuni corporale
Lungimea corpului: 70-90 cm
Lungimea cozii: 30-35 cm
Talia: 41 -50 cm
Greutatea corporală: 6,5-14 kg
Reproducere
Maturitatea sexuală: la 21 de luni
Perioada tătarilor: în Africa de Nord în perioada ianuarie-februarie, în celelalte regiuni diferă
Durata gestaţiei: 9 săptămâni
Numărul puilor la o tătare: 3-6
Mod de viaţă
Comportament: sociabil, nocturn; formează relaţii de cuplu de durată
Sunete emise: lătrat, urlat, scheunat şi mârâit Hrana: rozătoare mici, păsări, şopârle, mortăciuni şi fructe
Durata vieţii: 10-12 ani
Specii înrudite
Există trei specii de şacali: şacalul auriu, şacalul pătat şi şacalul dungat.

Teritoriul de raspindire al sacalului dungat

Aria de răspândire
Specia poate fi întâlnită în regiunile centrale şi vestice ale Africii, precum şi în Etiopia şi Somalia, iar în sud până în Transvaal şi Swaziland.
Protecţia speciei
Momentan şacalul dungat nu este ameninţat, iar viitorul speciei pare a fi asigurat.

Caracteristicile specifice ale ÅŸacalului dungat

Blana: este brun-cenuşie şi prezintă desene negre. Pe părţile laterale prezintă câte o bandă închisă la culoare, mărginită deasupra de câte o dungă albă.
Urechile: sunt mari, ascuţite şi asigură un auz excelent.
Botul: este îngust şi se termină cu un nas negru şi umed, caracteristic speciilor de canide. Simţul olfactiv este  bine dezvoltat.
Coada: este stufoasă şi predominant neagră, cu vârful alb.
Puii: au blana încâlcită, iar dungile sunt puţin vizibile.
Membrele: sunt lungi, adaptate la alergatul rapid.