Salvaţi beisa arabă!

Ultima beisă arabă din libertate a fost ucisă în 1972. Din fericire ecologiştii britanici au salvat înainte de acest moment câteva exemplare, iar în acest fel au asigurat supravieţuirea speciei.
Programul de salvare al beisei arabe a fost prima iniţiativă de acest gen. Specia a fost salvată în ultimul moment, iar astăzi în libertate trăiesc mai multe sute de exemplare.

Declinul unui animal deÅŸertic

In trecut beisa arabă era destul de răspândită în Peninsulă Arabică. Aceasta s-a adaptat perfect la supravieţuirea în teritorii deşertice. Animalele îşi obţineau lichidele vitale din plante, precum şi prin Ungerea apei precipitate. Şi mai uimitor este modul în care animalele reţin anumite locuri.

Turmele mici, alcătuite din aprox. zece exemplare, pasc pe o anumită suprafaţă atâta timp cât ploaia ÅŸi vânturile asigură iarbă proaspătă suficientă. După aceasta turma porneÅŸte noaptea pe un traseu cunoscut ÅŸi parcurge chiar ÅŸi 45 de km până într-o locaÅ£ie pe care probabil nu a mai păscut de mai mulÅ£i ani. Folosirea traseelor cunoscute, culoarea deschisă a animalelor,   miÅŸcările lente, precum ÅŸi faptul că nu au unde să se ascundă în deÅŸert, au făcut din beisele arabe prăzi uÅŸoare. Vânătoarea seculară a animalelor cu arcul a redus foarte puÅ£in efectivele. După sosirea europenilor în Orientul Apropiat din secolul al XlX-lea ÅŸi a armelor de foc, mii de beise arabe au fost ucise. în primul război mondial beisele au fost împuÅŸcate pentru carnea lor, iar în 1935 mai existau doar două grupuri de animale. în anii ‘50, când exploatarea petrolieră a luat amploare, a apărut ÅŸi vânătoarea beiselor cu ajutorul maÅŸinilor de teren, iar măcelul s-a intensificat. în 1960 populaÅ£ia de beise a dispărut aproape în întregime.

Programul „Beisa arabia

In 1961, organizaţia ecologistă britanică Fauna Preservation Society (FPS), a iniţiat un program ce avea scopul de a salva şi înmulţi beisele arabe. Dacă ne gândim că la acel moment mai existau doar câteva sute de beise arabe, deducem că a fost cel mai potrivit moment pentru acest program. în regiunile aride din sudul Peninsulei Arabice, vânătorii au ucis 48 de animale ce se refugiaseră acolo din faţa căldurii insuportabile.

Programul FPS a fost iniÅ£iat în anul următor. Prin intermediul forÅ£elor aeriene britanice, ecologiÅŸtii au „periat” un teritoriu cie 8000 de kilometri pătraÅ£i^ în căutare de beise arabe. în acest timp vânătorii au împuÅŸcat alte 13 animale.
Grupul FPS a găsit doar unsprezece beise arabe, din care patru au putut fi capturate: trei masculi şi o femelă. Un mascul rănit a murit înainte de a fi transportat de o aeronavă a forţelor aeriene britanice, într-o carantină din Kenya. Trei exemplare nu au fost suficiente pentru salvarea speciei, deci programul a trebuit continuat.

Creşterea în captivitate

Ecologiştii au făcut tot posibilul pentru a descoperi în libertate cât mai multe exemplare. Multe grădini zoologice credeau că deţin beise arabe, însă majoritatea s-au dovedit a fi alte specii sau hibrizi. In Grădina Zoologică din Londra exista totuşi o femelă-beisă arabă şi alte exemplare au fost primite din efective particulare din Orientul Apropiat. S-a crezut că prin intermediul a numai 16 exemplare se poate asigura creşterea în captivitate a speciei. Femela din Grădina Zoologică din Londra, alături de trei exemplare prinse în deşert, au fost transportate în Grădina Zoologică din Phoenix, Arizona. Grupul a fost completat cu o femelă provenită dintr-o grădină zoologică particulară din Kuweit.

Din acest mic grup au rezultat doi urmaşi, iar alte două perechi au fost primite de la Regele Saudit, din grădina sa personală. Astfel unica turmă de beise arabe, alcătuită din 11 animale, trăia în Grădina Zoologică din Phoenix. Grădina Zoologică din Los Angeles a primit alte două exemplare, deci supravieţuirea speciei depindea de numai 13 animale. Deşi în primii şapte ani s-au născut doar masculi, nu numai Grădina Zoologică din Phoenix a avut succese, ci în scurt timp şi alte instituţii din Statele Unite şi Europa.

Reintroducerea beisei arabe în Orientul Apropiat

Primele beise arabe reintroduse în Orientul Apropiat au fost aduse în Iordania în 1978, din Grădina Zoologică din San Diego. Principalul succes însă a fost reintroducerea animalelor în Oman. în 1980, la cererea sultanului, 18 antilope au fost transportate cu avionul la Yaloon. Populaţiile locale au salutat sosirea animalelor, ca o reîntregire a moştenirii pierdute. Mulţi localnici au acceptat să lucreze ca paznici în Centrul Yaloon. Reintroducerea propriuzisă a beisei arabe în deşert a avut loc treptat, cu o mare precauţie. Animalele sosite din spaţiile restrânse ale grădinii zoologice, au trebuit să se obişnuiască la modul de viaţă din libertate.

Iniţial au fost ţinute timp de şapte luni în ţarcuri îngrădite întinse, iar după încă doi ani teritoriile s-au lărgit până la suprafaţa de aproximativ un kilometru pătrat. în acest fel animalele au fost obişnuite treptat cu temperaturile extreme caracteristice regiunii (vara pot fi peste 47 °C, iar iarna sub 7 °C), iar în plus s-au putut forma şi grupuri permanente. Ierarhia stabilită în cadrul grupurilor este indispensabilă pentru supravieţuirea turmelor. Fiecare turmă este condusă de un mascul dominant. Până în anul 1982 au fost eliberate în total 16 animale adulte şi câţiva pui, grupate în două turme eliberate la un interval de trei luni.

Viata  din libertate

Câtorva dintre beisele arabe eliberate li s-au aplicat radioemiţătoare şi fiecare mişcare a acestora a fost înregistrată timp de patru ani. Toate cunoştinţele noastre de astăzi legate de adaptarea beiselor arabe la modul de viaţă din deşert, au fost obţinute mulţumită acestor date.

De-a lungul creşterii în captivitate, animalele nu şi-au pierdut capacitatea de adaptare. Acestea au căutat umbra şi au lins stâncile pentru a prelua apa precipitată pe suprafaţă. în momentul în care au migrat de la o păşune la alta, au reţinut traseul parcurs, iar astfel au ştiut să se întoarcă ulterior în acea zonă.

La nouă luni după eliberare, o femelă gestantă însetată a revenit la adăpătoarea din Centrul Yaloon, iar după ce a consumat 11 litri de apă s-a întors la turma sa. Nici reînvăţarea abilităţilor sociale nu a reprezentat o dificultate pentru animale. în 1984 cele două turme eliberate s-au întâlnit în deşert şi câteva dintre animale au schimbat grupurile, dovedindu-şi în acest fel abilităţile sociale. Odată cu creşterea turmei, din aceasta s-au separat grupuri mai mici.

în anii 1984, 1988 şi 1989 au fost eliberate alte exemplare, astfel încât astăzi în Oman, Iordania, Arabia Saudită, Israel, Qatar, Abu Dhabi, Bahrain şi Dubai, trăiesc din nou turme sălbatice de beise arabe. între timp au mai fost eliberate şi animale provenite din crescătorii particulare, pentru a revigora efectivul genetic şi pentru a-i păstra varietatea.